Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 435/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 435
Ședința publică de la 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Ministerul Public Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, împotriva încheierii penale nr.47/CC/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - intimat, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului intimat solicită ca instanța să dispună efectuarea unei adrese către T pentru a se comunica dacă inculpatul beneficiază de prevederile art. 16 din Lg. 143/2000, având în vedere că a colaborat cu organele de anchetă.
Procurorul se opune acestei cereri având în vedere obiectul recursului.
Instanța, în deliberare, respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului, apreciind că este neîntemeiată raportat la obiectul prezentei cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de Ministerul Public Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, casarea încheierii recurate și arestarea inculpatului. În motivare a arătat că din probele administrate rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei, a vândut cantitatea de 10 gr respectiv 40 grame rezină de canabis, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 2 din Legea 143/2000. Mai mult există temerea că inculpatul va mai săvârși în viitor astfel de fapte, iar lăsarea acestuia în libertate va determina o stare de pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul ales al inculpatului intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca fiind temeinică și legală. În motive învederat că inculpatul a avut o atitudine cooperantă cu organele de cercetare penală, nu are antecedente penale, este tânăr, astfel că poate fi cercetat în stare de libertate.
Inculpatul - intimat, având ultimul cuvânt a solicitat respingerea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 42/CC/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 1491alin. 9 Cpp, s-a respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul, formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
În temeiul art. 136 alin. 1 lit. b Cpp raportat la art. 145 Cpp, s-a dispus luarea față de inculpatul, a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv orașul Orăștie, jud. H, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21.03.2008 până la data de 18.04.2008.
În temeiul art. 145 alin. 11și alin. 12lit. c Cpp, inculpatul a fost obligat ca pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie și să nu ia legătura în nici un mod cu numiții, și, precum și de ceilalți prieteni cu care a consumat canabis în localitatea Orăștie, jud.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22Cpp, conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de inculpat măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin propunerea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș nr. 39/D/P/2008 înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 21.03.2008 sub număr unic de dosar -, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul pe o perioadă de 29 zile
În motivarea propunerii s-a arătat că s-a început urmărirea penală față de inculpat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc in formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal constând în aceea că în data de 20 03 2008 pus in vânzare în mod repetat droguri de risc colaboratorului acoperit Alin contra sumei de 1900 lei.
În acest context, Ministerul Publica apreciat că se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136, 146 și 148 alin. 1 lit. f Cpp, în sensul că inculpatul a comis mai multe infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În probațiune, s-a atașat la dosarul cauzei dosarul de urmărire penală nr. 39/D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
Examinând actele si lucrările de la dosar raportat la obiectul cauzei, Tribunalul Timiș a reținut că la data de 20 03 2008, prin rezoluția nr. 39/D/P/2008 a fost începută urmărirea penală față de inculpat, iar prin ordonanța procurorului din 20 03 2008 cu același număr a fost pusă in mișcare acțiunea penală în ce privește infracțiunea de trafic de droguri de risc in formă continuată, prev de art 2 alin 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art 41 alin 2 cod penal, dispunându-se totodată si reținerea acestuia începând data de 20 03 2008 ora 18 30.
Judecătorul a fost sesizat cu propunerea de arestarea preventiva a inculpatului apreciindu-se de către procuror că sunt întrunite condițiile prev de art 136, 146 si art 148 lit f cod pr penala in sensul ca inculpatul a comis mai multe infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe ca lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând probele din dosarul de urmărire penala raportat la criteriile art 148 cod pr pen instanța de fond a constatat următoarele:
Din declarațiile inculpatului, ale martorilor, si, procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile colaboratorilor sub acoperire si Alin a reieșit că inculpatul a intrat in posesia unei cantități de 90 gr rezina de canabis la data de 16 03 2008 prin intermediul unui prieten din Spania care i-a trimis-o printr-un colet. Întrucât era consumator ocazional de canabis a contactat pe martorii si, studenți în T, cu care obișnuia să consume canabis la Orăstie. De comun acord aceștia au hotărât să se întâlnească în T la data de 19 03 2008. In acea seară inculpatul fumat canabis împreuna cu cei doi prieteni, după care s-au deplasat la un alt prieten comun care locuia in Complexul. împreună cu au consumat canabis împreuna cu inculpatul si ceilalți martori. Ulterior a fost chemat un prieten al martorului care, după ce a consumat drog, a si cumpărat de la inculpat cantitatea de 10 grame cu suma de 300 lei. La un interval de timp după plecarea inculpatului, acesta a fost sunat de acel prieten care si-a manifestat dorința de a mai cumpăra 10 grame. Astfel inculpatul s-a întors in Complexul si i-a mai vândut aceasta cantitate.
Ulterior acestui moment, inculpatul s-a întâlnit cu un verișor de-al său și, în contextul unor discuții, i-a arătat ca deține canabis. Acesta s-a arata interesat să-i prezinte pe cineva care dorește sa fumeze. In aceste condiții l-a cunoscut pe colaboratorul sub acoperite Alin. In jurul oarelor 17 30, inculpatul, însoțit de prietenul sau, s-au deplasat la, unde s-au întâlnit cu colaboratorul acoperit. Inculpatul i-a vândut cantitatea de 10 gr canabis contra sumei de 400 lei.
Ulterior, colaboratorul i-a promis inculpatului suma de 20 milioane lei vechi pentru J din cantitatea de drog. In jurul orelor 18:30 s-a produs oad oua întâlnire în zona pasajului rutier din Calea. Inculpatul s-a deplasat cu taxi-ul însoțit de prietenii săi si, dar aceștia nu au participat la tranzacție. A mai reieșit că inculpatul a valorificat cantitatea de 40 gr rezina canabis contra sumei de 1500 lei.
Împrejurările de fapt au format convingerea primei instanțe că sunt îndeplinite condițiile impuse de art 143 cod pr pen, respectiv sunt date ce conduc la presupunerea ca inculpatul a săvârșit fapta.
In ce privește existenta situației prevăzute de art 148 lit f cod pr pen, instanța - Tribunalul Timiș - a constatat că învinuirea acestuia se compune din săvârșirea unei infracțiuni unice, sub forma prevăzuta de art 41 alin 2 cod penal, respectiv trafic de droguri de risc prev de art 2 alin 1 din legea 143/2000 prin punerea in mod repetat, respectiv prin 2 acte materiale, a cantității totale de 50 gr canabis, iar pedeapsa prevăzuta de textul incriminator este mai mare de 4 ani,context in care sunt îndeplinite cerițele tezei Iaa cestui articol.
In ce privește a doua condiție impusă de art. 148 alin. 1 lit. f Cpp ce trebuie a fi îndeplinită pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive, prima instanță a constatat că nu există probe certe ca lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publica, iar pericolul concret trebuie constatat si dovedit neputând fi prezumat pornind de la gravitatea faptei si limitele de pedeapsa.
Fără a nega gravitatea infracțiunii, prima instanță a apreciat că urmărirea penala poate fi efectuată și in condițiile în care inculpatul este in stare de libertate.
Instanța a luat în considerare atitudinea sinceră a inculpatului, vârsta acestuia, modalitatea de săvârșire a faptei, care denotă că activitatea sa infracțională a fost o consecință consumului de canabis și influenței pe care a avut-o asupra sa faptul că a frecventat un grup de consumatori de canabis.
Probele administrate în cursul urmăririi penale nu conduc la concluzia indubitabilă că scopul venirii inculpatului îin Taf ost acela de a vinde droguri, aspect care ar avea relevanță pentru aprecierea stării de pericol pentru ordinea publică. Împrejurările de fapt au evidențiat faptul că, fiind in cercul acelor consumatori de droguri, probabil si datorita vârstei, s-a lăsat antrenat în această activitate, pe fondul unor experiențe anterioare despre care a făcut vorbire in declarația dată în față primei instanțe.
Mai mult prima instanță a reținut că inculpatul are 18 ani, a arătat că a avut diverse încercări de renunța la consumul de droguri si își dorește acest lucru, în prezent este elev al unei școli profesionale, iar arestarea sa preventiva ar conduce implicit la întreruperea cursurilor, ceea ce l-ar putea îndepărta pe viitor de o reala inserție in societate.
În același timp, prima instanță nu a constatat o tulburare a bunei desfășurări a relațiilor sociale care să justifice o privare de libertate a inculpatului, astfel încât, raportându-se și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în cauza Wemhoff împotriva Germaniei a statuat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică.
Pentru toate aceste considerente Tribunalul Timișa respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive, dar a apreciat că activitatea antisociala inculpatului justifică luarea unei măsuri restrictive de liberate, care să contribuie atât la continuarea mersului anchetei cât și accesul inculpatului la cursurile școlare. In aceste condiții s-a apreciat că măsura interzicerii de a părăsi localitatea poate fi eficientă în acest caz.
Împotriva încheierii penale nr. 42/CC/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs Ministerul Public - T Biroul Teritorial Timiș solicitând admiterea acestuia, casare încheierii penale și urmare a rejudecării arestarea preventivă a inculpatului deoarece din cuprinsul actelor de urmărire penală reiese că inculpatul a plecat din localitatea T cu scopul de a vinde cele 90 grame de cannabis pe care le-a achiziționat contra sumei de 200 euro de la un amic stabilit în Spania, sens în care a încercat de două ori în aceeași zi acest lucru.
Analizând legalitatea și temeinica încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. Curtea apreciază că este întemeiată calea de atac declarată în cauză.
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. În mod eronat însă a apreciat prima instanță că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de risc. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile inculpatului, ale martorilor, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de trafic de droguri de risc aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătății persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează sănătatea personală și circulația bunurilor.
De aceea, în temeiul prevederilor art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal se va admite recursul declarat de Ministerul Public Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, împotriva încheierii penale nr.47/CC/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Se va casa încheierea penală recurată și rejudecând cauza, în temeiul prevederilor art.136, 143, 146 alin.9, art.1491, art.148 lit.f p Cod Penal, se va dispune arestarea pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare, a inculpatului.
Văzând și prevederile art.192 alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de Ministerul Public Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, împotriva încheierii penale nr.47/CC/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând cauza, în temeiul prevederilor art.136, 143, 146 alin.9, art.1491, art.148 lit.f p Cod Penal, dispune arestarea pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare, a inculpatului fiul lui și, născut la data de 12.05.1989 în municipiul Orăștie jud.H, CNP -. în Orăștie-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.3 p Cod Penal, cheltuieli judiciare în recurs, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/21.04.2008
Tehnored AJ/6.05.2008
Prima instanță: Trib. T -
06 Mai 2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
