Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 435/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 435/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
- SERVICUL TERITORIAL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații, Utu, G, -, împotriva încheierii penale nr. 25/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații în stare de arest preventiv, și anume: inculpatul asistat de apărător ales, avocat din Baroul d e Avocați A, inculpatul asistat de avocat, în substituirea avocatului ales, inculpatul G asistat de avocat ales -, inculpatul asistat de avocat ales din Baroul d e Avocați A, inculpații și - asistați de apărător ales avocat din Baroul d e Avocați T, inculpatul asistat de apărător ales avocat din Baroul d e Avocați A, inculpatul asistat de avocat, în substituirea avocatului din oficiu.
Pentru inculpatul, lipsă, aflat în Spital Penitenciar Colibași - se prezintă apărătorul ales, avocat.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că l-a dosar s-a depus prin fax dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul din Spital penitenciar Colibași.
Apărătorul ales al inculpaților - și depune la dosar recursul declarat de inculpați și dovada de la fax că recursul a fost declarat în data de 23.04.2009. Mai arată că Tribunalul Arad trebuia să trimită dovada de primire a faxului.
Procurorul nu se opune amânării cauzei pentru a se face verificări dacă recursul inculpaților a fost declarat în termen.
Instanța suspendă ședința de judecată pentru 15 minute în vederea efectuării de verificări la ribunalul Arad, dacă recursul a fost declarat în termen.
În urma verificărilor, s-a trimis pe fax de la ribunalul Arad dovada că recursul declarat de inculpații - și a fost declarat în termen, la ora 15.09. în data de 23.04.2009.
După reluarea dezbaterilor, instanța constată că recursul declarat de inculpații - și a fost declarat în termen.
Instanța procedează la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Inculpatul recurent depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și punerea în libertate a inculpaților arătând că cu privire la inculpatul nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală, s-au depus la dosar doar convorbiri telefonice și s-au audiat 7 martori. Mai arată că la dosar nu există probe de vinovăție, partea vătămată e arestată, inculpatul a fost pus să dea declarații împotriva inculpaților. Mai arată că propunerea de prelungire a arestării preventive și încheierea nu fac referire concretă la pericolul pentru ordinea publică, care trebuie demonstrat și dovedit, trebuie să se aprecieze pentru fiecare persoană în parte. Mai arată că împotriva inculpatului s-a creat o campanie publicitară, chiar i s-a compus o intitulată "." de către de la. Învederează instanței că inculpatul doar a vrut să aplaneze anumite conflicte dintre inculpați și partea vătămată.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat solicită admiterea recursului și în principal, casarea încheierii, constarea nulității absolute a propunerii de prelungire a arestării preventive sub aspectul neindicării motivelor și participației fiecărui inculpat la săvârșirea acestor fapte, omisiunea vădită nu a fost îndreptată de către procuror, și punerea în libertate a inculpaților. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea A, existând această posibilitate așa cum arată și CEDO în cauza Jablonski contra Poloniei.
Arată că în propunerea de prelungire se face o referire generică la infracțiunile săvârșire de inculpatul și, aceasta nerealizând exigențele și garanțiile prev. în art. 5 paragraful 3 al CEDO, făcând trimitere la 3 spețe CEDO. Mai arată că în încheierea tribunalului la filele 10-11, se arată că neindicarea în concret a infracțiunilor presupus a fi comise de inculpați este o eroare materială sau omisiune vădită, dar nu se poate a fi amândouă, iar instanța nu a luat nici o măsură să îndrepte sau să completeze aceste probleme.
Învederează instanței că durata rezonabilă măsurii arestării preventive a inculpaților trebuie apreciată în concret pentru fiecare inculpat în parte, iar instanța nu a făcut nici o analiză individuală a participației și a circumstanțelor personale a inculpaților. În acest sens face trimitere la două spețe CEDO (Asenov contra Bulgaria și Manedov contra Rusia). Cu privire la inculpatul, arată că acesta este absolvent de facultate, are o conduită socială, nu a aderat la grup infracțional. Cu privire la inculpatul, arată că aceasta nu s-a sustras urmăririi penale, nu există nici o dovadă că acesta ar fi fost citat la parchet în mod legal în afara mandatului de aducere și nu are antecedente penale așa cum din eroare s-a reținut. Mai arată că față de motivele care au fost arătate în propunerea de prelungire, cum ar fi audierea lui sau a altor persoane, sau audierea și identificarea celor 4 părți vătămate, starea de arest a inculpaților nu e necesară a fi prelungită.
Apărătorul ales al inculpaților -, și, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca nelegală și netemeinică și punerea în libertate a inculpaților, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că atât propunerea de prelungire cât și încheierea tribunalului sunt nelegale și netemeinice. Astfel propunerea se limitează doar la faptul că față de inculpați se mențin temeiurile de la luarea măsurii arestării preventive. Arată că măsura arestării preventive vizează persoane fizice, strict individualizate, chiar dacă ele fac parte dintr-un grup infracțional organizat sau dezorganizat, participația inculpaților trebuie identificată în mod clar pentru ce fapte și de ce sunt învinuiți. Din propunere și din încheiere nu rezultă clar pentru ce fapte sunt ținuți inculpații în stare de arest și pentru ce elemente se cere prelungirea. Mai arată că judecătorul de la fond nu a verificat a doua condiție impusă de la art. 148 lit.f) și C.P.P. nu a indicat motivele. Învederează instanței că inculpații nu pot fi tratați împreună cu ceilalți inculpați, ei nu se aflau în jud. A în perioada 17-22 iulie 2008, și nu se aflau în locul în care s-a comis tentativa de omor asupra lui, fiind la o sală de, faptele grave reținute în sarcina inculpaților nu rezistă și nu pot fi probate. Cu privire la faptele pentru care există posibilitatea retragerii plângerii sau a împăcării, acest lucru nu poate duce la prelungirea măsurii arestării preventive. Arată că inculpatul este student, are diplome, inculpatul - e sportiv, nu are antecedente penale. Mai arată că propunerea de prelungire a lovită de nulitate absolută precum și încheierea care nu este motivată.
Apărătorul ales al inculpatului G, avocat - solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului ca fiind nelegală și netemeinică și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate. Arată că încheierea, contrar practicii CEDO a judecat grupul ca un subiect de drept penal, fără să facă referire la entitățile umane care constituie acest grup, care este unul artificial. Arată că condițiile de la art. 155 nu C.P.P. sunt îndeplinite. Mai arată că față de starea de sănătate a inculpatului, acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acest pericol trebuie probat. face trimitere la fila 9 din încheiere și arată că argumentul că opinia publică ar percepe negativ lăsarea în libertate a inculpaților este foarte periculos.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, pe care instanța o consideră necesară. Arată că din lucrările dosarului nu reies elemente noi că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ci dimpotrivă, din declarațiile martorilor și a părților vătămate rezultă că inculpatul nu a participat și nu a fost de față la infracțiunile săvârșite de vreun grup infracțional organizat. pentru ordinea publică invocat de parchet nu rezultă dintr-o situație reală, concretă ci din mass-media, și e indus printr-o punere în scenă, regizată. Mai arată că din actele medicale depuse la dosar, filele 140-141 rezultă că inculpatul era în stare de incapacitate fizică în momentul în care se susține că inculpatul ar fi săvârșit anumite fapte penale, judecarea în stare de libertate a inculpatului nu ar impieta aflarea adevărului, iar măsura arestării nu se justifică dacă alte măsuri preventive nu sunt suficiente. Mai arată că inculpatul nu a aderat la vreun grup infracțional organizat, neexistând nici o dovadă în acest sens. Cu privire la infracțiunea de tâlhărie, arată că partea vătămată și-a retras plângerea, și-a găsit lanțul așa cum rezultă din declarația acestuia de la fila 26 vol. III.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere a încheierii tribunalului ca fiind legală și temeinică. Arată că propunerea de prelungire este motivată prin actele de urmărire penală, e arătată participația inculpaților și sunt îndeplinite condițiile de la art. 156 Mai C.P.P. arată că susținerile inculpaților sunt infirmate de declarațiile părților vătămate, a martorilor și a înregistrărilor audio. În cauză s-au efectuat acte de urmărire penală în acest sens fiind și numărul de 23 de volume. Cu privire la durata arestării, arată că această cauză este una complexă
Inculpatul recurent G solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că e foarte bolnav.
Inculpatul recurent solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent - solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că este nevinovat.
Inculpatul recurent solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că e bolnav și dorește să se opereze din nou la picior.
Inculpatul recurent solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că este nevinovat.
Inculpatul recurent solicită judecare sa în stare de libertate arătând că este nevinovat, nu prezintă pericol pentru societate. Depune la dosar un memoriu.
Inculpatul recurent solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că este nevinovat.
Inculpatul recurent arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său ales.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 25/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad pentru prelungirea măsurii arestării preventive inculpaților, G, -, și.
S-a prelungit arestarea preventivă a inculpaților:
1. - fiul lui G și, născut la data de 21.10.1967 în loc., jud. B, domiciliat în A,-,.569,.B,.3, jud.A, CNP -,
2. - - fiul lui și, născut la data de 24.01.1984 în loc. A, domiciliat în A,-,.1, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de SPCLEP A, CNP -,
3. - fiul lui și, născut la data de 26.10.1987 în loc. A, domiciliat în A,-,.1, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția A, CNP -,
4. - fiul lui și, născut la data de 25.05.1975 în A, domiciliat în A,-, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția A, CNP -,
5. - fiul lui și, născut la data de 23.06.1982 în A, domiciliat în A,-, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția A, CNP -,
6. - - fiul lui și, născut la data de 21.05.1977 în loc., jud. S, domiciliat în com., loc., nr.267, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de SPCLEP A, CNP -,
7. - fiul lui și, născut la data de 29.10.1974 în S, domiciliat în A,-,.11, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția A, CNP -,
8. - fiul lui și, născut la data de 21.12.1980 în O, jud. B, domiciliat în O,-, jud. B, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de Poliția O, jud.B, CNP -,
9.. - fiul lui și, născut la data de 21.03.1980 în O, jud.B, domiciliat în O,-, jud.B, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de SPCLEP O, jud.B, CNP -,
10.. - fiul lui și, născut la data de 14.09.1976 în O, jud.B, domiciliat în O,-, jud. B, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de. O, jud. B, CNP -,
11. - fiul lui și -, născut la data de 16.10.1982 în loc. A, domiciliat în com., sat, nr.300, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția, jud. A, CNP -,
12. G - fiul lui și, născut la data de 08.04.1965 în loc.Vidra, jud. A, domiciliat în com., sat, nr.311, jud. A, posesor al CI seria - nr. - eliberată de Poliția A, CNP -,
13.. - fiul lui și, născut la data de 01.11.1968 în loc.I, jud.A, domiciliat în A, str.-, - 29,.9, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de. Mun. A, CNP -,
14. - fiul lui și, născut la data de 05.04.1979 în loc. jud.S, domiciliat în com. loc. nr.267, jud.A, posesor al PC nr.- eliberată de SPCLEP A, CNP -, pe o perioadă de 30 zile începând cu data de27.04.2009și până la data de26.05.2009 inclusiv.
S-a respins cererea formulată de apărătorii inculpaților pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Tribunalul Arada reținut următoarele:
Prin referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive nr. 29/D/P/2008 din 23.03.2009 înregistrat la această instanță la data de 21.04.2009, s-a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaților, G, -, și pe o perioadă de 30 de zile
În motivarea propunerii s-a arătat că, pentru finalizarea urmăririi penale se impun a fi efectuate următoarele acte procesuale: audierea inculpatului, audierea învinuiților, G, identificarea și audierea altor făptuitori, identificarea și audierea altor părți vătămate, audierea altor martori precum și a martorilor propuși în apărare de inculpații, - și, extinderea urmăririi penale față de alți făptuitori, extinderea acțiunii penale față de inculpați cu privire la alte acte materiale ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina lor, întocmirea proceselor-verbale de redare integrală în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor nr.1,3,5,7 și 9/2009 emise de Tribunalul Arad de către inculpați, învinuiți și alte persoane și efectuarea altor acte procesual-penale în cauză.
Analizând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și actele dosarului de urmărire penală nr. 29/D/P/2008, instanța a reținut următoarele:
Prin ordonanțele din data de 27.01.2009 s-a dispus reținerea pe 24 de ore a învinuiților, - zis "", pentru comiterea infracțiunilor mai sus-arătate, iar prin ordonanța din aceiași dată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva acestora, precum și împotriva învinuiților G, Și în lipsă.
Prin ordonanța din data de 04.02.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuitului zis "".
Prin Încheierea nr. 7 din data de 27.01.2009 dată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă a inculpaților, -, și, pe o perioadă de 29, respectiv 30 de zile, începând cu data de 27.01.2009, fiind incidente dispozițiile art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Prin Încheierea nr. 8 din data de 30.01.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arad, a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpaților și fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.17 și 18 din 30.01.2009.
Prin Încheierea nr. 9 din data de 05.02.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.19 din 05.02.2009.
La data de 11.02.2009, în urma percheziției domiciliare efectuate, a fost găsit inculpatul, care în aceiași zi a fost prezentat instanței de judecată - Tribunalul Arad, instanță care a confirmat mandatul de arestare în ceea ce-l privește pe inculpat.
Prin Încheierea nr. 17 din data de 24.02.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, G, -, și G începând cu data de 27.02.2009 până la data de 27.03.2009 inclusiv.
Prin Încheierea nr. 19 din data de 09.03.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe 30 de zile începând cu data de 13.03.2009 până la data de 11.04.2009, inclusiv.
Prin Încheierea din data de 10.03.2009 Tribunalul Arada dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr.18/30.01.2009 privind pe inculpatul pe o perioadă de 30 de zile, cu începere din data de 10.03.2009 și până la data de 08.04.2009, inclusiv.
Prin încheierea nr.21 din data de24 martie 2009, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, G, -, și începând cu data de 28.03.2009 și până la data de 26.04.2009 inclusiv, a inculpatului începând cu data de 09.04.2009 și până la data de 26.04.2009 inclusiv și a inculpatului începând cu data de 12.04.2009 și până la data de 26.04.2009 inclusiv.
Prin înscrisul intitulat "Anexă la referatul de propunere de prelungire a arestării preventive" (fila 19-34 dosar), s-a arătat că în perioada 24.03.2009 - 21.04.2009 au fost întocmite mai multe acte de urmărire penală, acte atașate în volumele dosarului de urmărire penală.
Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea preventivă dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat și numai dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Analizând actele din cele 23 volume ale dosarului de urmărire penală nr. 29/D/P/2008, instanța a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de acești inculpați, respectiv art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 148 lit. a Cod procedură penală pentru inculpații și, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Tribunalul a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, indiciile temeinice fiind definite prin art. 68 Cod procedură penală.
În ceea ce privește temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, s-a pronunțat instanța supremă care a statuat că la stabilirea pericolului trebuie avut în vedere nu numai date legate de persoana inculpaților, ci date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate respectiv că, cei care concură la înfăptuirea justiției nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Așa fiind, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii - aceasta nu înseamnă însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, ținând cont de amploarea deosebită pe care a luat-o fenomenul infracțiunilor de violență. În speță pericolul social potențial se apreciază și în raport cu comportamentul inculpaților, rezonanța faptelor presupuse a fi comise și nu în ultimul rând de persoanele inculpaților dintre care unii sunt cunoscuți cu antecedente penale (, -, și ) pentru fapte similare.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, pedepsele pentru aceste infracțiuni sunt până la 20 ani închisoare, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
În altă ordine de idei, potrivit art. 5 pct. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 pentru ca o persoană să fie reținută sau arestată în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, este suficient să existe motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Referitor la inculpații și, instanța a constatat că pe lângă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. a Cod procedură penală, în sensul că, inculpații au fugit și s-au ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală.
Susținerile apărătorilor inculpaților privind lipsa vinovăției acestora cu privire la faptele care fac obiectul cercetării penale și încadrarea juridică a acestora nu pot fi examinate de instanță în acest moment procesual fiind atributul procurorului de a stabili vinovăția sau nevinovăția acestora.
Invocarea de către apărătorii inculpaților privind prelungirea duratei cercetărilor penale cu efect asupra detenției este neîntemeiată și a fost înlăturată întrucât CEDO a stabilit în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă cu analizarea circumstanțelor fiecărui caz în parte. S-a constatat că termenul rezonabil invocat nu a fost depășit și nici durata măsurii arestării preventive; este de observat că art. 23 din Constituție se referă la arestarea preventivă în cursul urmăririi penale care nu poate depăși 180 de zile ceea ce nu este cazul în speță.
Cu privire la solicitarea domnului avocat de a constata nulitatea absolută a sesizării instanței prin aceea că referatul parchetului prin care se propune prelungirea arestării preventive a inculpaților nu cuprinde indicarea infracțiunilor de săvârșirea cărora de care sunt acuzați inculpații, și instanța a considerat că această neindicare în concret a infracțiunilor presupus a fi comise de acești inculpați (în condițiile în care în partea introductivă au fost indicate în bloc toate infracțiunile comise de inculpați), nu constituie o problemă de nulitate absolută privind sesizarea instanței, ci eventual o simplă eroare materială sau omisiune vădită. De altfel, infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sus menționați se regăsesc în lucrările dosarului de urmărire penală, în încheierea prin care s-a dispus arestarea, precum și în mandatul de arestare.
Prin urmare, instanța a apreciat ca neîntemeiată excepția nulității absolute a referatului procurorului și pe cale de consecință a respins-
Ca atare, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă inculpaților menționați mai sus, respectiv art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală ( respectiv și art. 148 lit. a Cod procedură penală pentru inculpații și ), impun în continuare privarea de libertate a acestora. Totodată, tribunalul a apreciat că se impune prelungirea duratei arestării preventive, fiind justificată de necesitatea stabilirii adevărului în cauză și a efectuării tuturor actelor de urmărire penală, enumerate în cererea DIICOT, pentru finalizarea anchetei. În același sens, instanța nu a făcut abstracție de complexitatea ridicată a cauzei, de multitudinea persoanelor implicate și de faptul că finalizarea anchetei nu era posibilă în perioada scursă de la data arestării inculpaților.
Pornind de la aceste considerente, instanța în baza art. 155-159 Cod procedură penală rap. la art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală - respectiv art. 148 lit. a Cod procedură penală pentru inculpații și, a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, privind pe inculpații, G, -, și și în consecință, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a acestora pe o durată de 30 zile, începând de la 27.04.2009 și până la data de 26.05.2009 inclusiv.
Împotriva încheierii nr. 25/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, au declarat recurs, în termenul legal, inculpații, Utu, G, -, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara în data de 23.04.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii orale a acestuia conform mențiunilor din prezenta practica.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a unor fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Instanța de recurs își însușește punctul de vedere al primei instanțe în sensul că la dosar există, în acest moment procesual și în deplină concordanță cu prevederile CEDO probe care sunt în măsură să convingă un observator independent că există indicii privind comiterea faptelor pentru care s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților. Se impunea precizarea că aceste probe administrate de către organul de urmărire penală în cele peste 20 volume nu trebuie, în această fază să fie apte de a conduce la pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților ci asemenea acte procesuale trebuie să fie în măsură să permită concluzia că nu se impune cercetarea inculpaților în stare de libertate. Instanța de recurs apreciază că față de complexitatea cauzei, numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională, fie ca părți vătămate, fie ca persoane acuzate de comiterea faptelor, organul de urmărire penală a depus diligențe și a convins instanța de fond de necesitatea continuării cercetărilor cu inculpații în stare de detenție, cei 7 martori audiați după ultima încheiere penală a instanței prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive neducând la concluzia că temeiurile avute în vedre la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat sau că acestea nu mai subzistă. Instanța de recurs nu poate primi apărarea inculpatului relativ la profilul moral al părții vătămate care ulterior presupusului incident a fost arestat pentru comiterea infracțiunii de tulburare a liniștii publice deoarece cele două evenimente s-au produs la intervale mari de timp una de cealaltă pe de o parte, iar pe de altă parte înclinația părții vătămate pentru comiterea unor infracțiuni nu justifică tratamentul aplicat acestuia, fiind victima unei tentative de omor. excesivă a situației juridice din prezentul dosar a inculpatului, perceput de opinia publică din comunitatea locală ca un lider local și prezentarea în mass media locală a melodiei compuse de un cântăreț special pentru inculpat sunt în măsură să contureze personalitatea inculpatului și influența de care acesta se bucura în colectivitate.
Participarea fiecărui inculpat la comiterea infracțiunilor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și ulterior s-a dispus de către instanța de judecată arestarea preventivă a inculpaților este descrisă în amănunt în volumele de urmărire penală ce însoțesc dosarul, regăsindu-se și hărțile relaționale care arată, în opinia acuzării modalitatea de participare a fiecărui inculpat, contribuția la comiterea faptei și probele administrate pentru fiecare faptă în parte. Propunerea de arestare preventivă este suficient motivată și conține elemente ce sunt de natură să convingă un observator independent de continuarea cercetărilor cu inculpații în stare de detenție.
In privința susținerii apărătorilor inculpaților si ca s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive,Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă".Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"(cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal. Raportat la aceste criterii instanta de recurs retine ca masura arestarii preventive a inculpatilor a fost dispusa de 4 luni si, fata de multutidinea faptelor retinute in sarcina inculpatilor, numarul acestora si necesitatea adminsitrarii in conditii procedurale a probelor atitt in acuzare cit si in aparare, durata arestarii nu a depasit termenul rezonabil la care se refera dispozitiile europene.
Pentru motivele prezentate si de instanta de fond pe care Curtea si le insuseste, se apreciaza ca in mod legal s- facut aplicarea art.155 pr.pen, astfel că, în temeiul art. 38515punct. 1 lit.b) C.P.P. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, Utu, G, - împotriva încheierii penale nr. 25 din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- din 21.04.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2 va C.P.P. obliga fiecare inculpat recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515punct. 1 lit.b) C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, Utu, G, - împotriva încheierii penale nr. 25 din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- din 21.04.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. fiecare inculpat recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /20.05.2009
Dact P 2.ex./22.05.2009
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 435/
În temeiul art. 38515punct. 1 lit.b) C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, Utu, G, - împotriva încheierii penale nr. 25 din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- din 21.04.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. fiecare inculpat recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Victor Ionescu, Constantin Costea
