Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 435/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2878/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 435
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- și de către recurenții-inculpați, și împotriva Încheierii de ședință din data de 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-inculpat, personal aflat în stare de arest, asistat de apărător ales cu delegație la dosar și recurenții-inculpați și, personal, în stare de arest și asistați de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurenților-inculpați și solicită proba cu acte constând în fișa medicală a inculpatului și motivele de recurs.
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează și administrează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului formulat de către Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT, casarea în parte a încheierii atacate în parte în sensul prelungirii măsurii arestării preventiv pentru inculpații, și pe o perioadă de 30 zile de la 12.12.2009 la 10.01.2010, apreciind necesară această menținere în vederea finalizării actelor de urmărire penală și având în vedere și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursurilor formulate de către inculpați împotriva Încheierii de ședință din data de 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr-, apreciind că în cauză nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev de art. 143 și art. 148 lit. f Cod de Procedură penală.
Apărătorul arată că a solicitat instanței de fond reaudierea părților-vătămate sau confruntarea acestora, cereri ce i-au fost respinse.
De asemenea solicită a se avea în vedere că din actele dosarului nu rezultă că inculpatul ar putea influența în vreun fel bunul mers al cercetării judecătorești.
pentru aceste considerente solicită admiterea recursului formulat de recurentul-inculpat având în vedere că acesta nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT solicită respingerea ca nefondat.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați și solicită admiterea recursurilor formulate de către inculpați, considerând Încheierea Tribunalului București ca fiind nelegală și netemeinică, având în vedere că a fost încălcate dispozițiile deciziei nr. 25/02.06.2008 a ÎCCJ în sensul că recursul este soluționat după termenul de expirare al duratei arestări preventive dispusă anterior, respectiv înainte de 11.12.2009, caz în care devin incidente dispozițiile art. 140 Cod de Procedură penală, astfel li s-a încălcat inculpaților dreptul la un proces echitabil. În acest sens, apărarea face referire la cauza Czekalla versus Portugalia, în care Curtea Europeană a statuat că inculpatul trebuie să beneficieze de o exercitare a drepturilor procesuale concretă și efectivă.
Pentru acest motiv solicită admiterea recursului și constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților.
Al doilea motiv de recurs constă în aceea că în mod greșit s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 136 Cod de Procedură penală, având în vedere din actele dosarului nu rezultă că inculpații ar fi încercat să se sustragă de la urmărirea penală sau că ar fi încercat să îngreuneze buna desfășurare a procesului penal.
în raport de aceste date arată că în perioada 10 martie 2009 - 12 mai 2009 în care s-a efectuat urmărirea penală, inculpații nu au încercat în nici un fel să se sustragă sau să împieteze în vreun fel bunul mers al cercetării penale rezultând că nu sunt îndeplinite condițiile prev de art. 136 alin. 1 Cod de Procedură penală.
Referitor la condiția impusă de art. 148 lit. f Cod de Procedură penală arată că nu este îndeplinită în ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică. în speță nu există probe sau indicii din care să rezulte că lăsați în libertate inculpații ar putea săvârși alte fapte penale. Față de aceste aspecte apreciază că nu sunt îndeplinite nici condițiile prev. de art. 145 Cod de Procedură penală și nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpaților.
De asemenea consideră că instanța de fond în mod greșit a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
pentru toate motivele arătate solicită admiterea recursului, casarea în tot încheierea pronunțată de Tribunalul București, iar pe fond solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În ceea ce privește recursul formulat de către Parchet solicită respingerea ca neîntemeiat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de recurenții-inculpați, și ca nefondate, menținerea Încheierii Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, având în vedere că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea faptelor săvârșite trafic de persoane, trafic de minori, asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni și organizarea trecerii frauduloase a frontierei, având în vedere numărul de părți-vătămate și vârsta acestora, precum și modalitățile concrete de săvârșire a faptelor și perioada mare de timp, sunt suficiente motive care să impună necesitatea efectuării cercetării judecătorești cu inculpații în stare de arest.
Referitor la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție la care a făcut referire apărarea reprezentanta parchetului arată că nu se face vorbire de nicio sancțiune cu privire la nejudecarea în termen a recursurilor împotriva Încheierilor de prelungire și faptul că inculpații au stat în stare de arest până la aceste moment, arată că potrivit art. 159 alin. 9 Cod de Procedură penală recursul împotriva Încheierilor de prelungire nu este suspensiv de executare.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursurilor formulate de către inculpați și menținerea încheierii atacate.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului arătând că a colaborat cu organele de poliție.
Recurentul-inculpat arată că lasă la aprecierea instanței.
Recurentul-inculpat este de acord cu concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în baza art. 155 și urm. Cod procedură penală s-a admis, în parte, propunerea formulată de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, (fostă ), pe o durată de 10 zile, de la data de 12.12.2009 până la data de 21.12.2009, inclusiv.
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp. art. 13 alin. 1, 2 lit. a și 3 în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp. art. 323 alin. 1 și 2 Cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp. inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, organizarea trecerii frauduloase a frontierei de stat și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp. art. 13 alin. 1, 2 lit. a și 3 în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp. art. 71 alin. 1 teza II din OUG nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 Cp. art. 323 alin. 1 și 2 Cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp. și inculpata (fostă ) este cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, organizarea trecerii frauduloase a frontierei de stat și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp. art. 13 alin. 1, 2 lit. a și 3 în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 și art. 42 Cp. cu aplic. art. 13 Cp. art. 71 alin. 1 teza II din OUG nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 și art. 42 Cp. cu aplic. art. 13 Cp. art. 323 alin. 1 și 2 Cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp. constând în aceea că inculpații (fostă ), și învinuitul, în perioada septembrie 2001 - ianuarie 2002, au recrutat prin înșelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe părțile vătămate minore -, în vârstă de 16 ani, - (fostă ), în vârstă de 14 ani, în vârstă de 17 ani, precum și pe partea vătămată majoră, acestea fiind cazate, respectiv găzduite de inculpata (fostă ) în apartamentul său din Municipiul B, iar ulterior o parte dintre acestea au fost transportate în Municipiul T de către inculpată împreună cu fiul său,inculpatulși transferate în scopul exploatării sexuale unor cetățeni români neidentificați din acest oraș, care la rândul lor le-au trecut pe părțile vătămate ilegal frontiera de stat a României în Serbia și le-au transferat în același scop unor cetățeni și macedoneni.
Astfel, învinuitul, în luna septembrie 2001, recrutat-o prin înșelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe partea vătămată minoră, în vârstă de 16 ani, pe care a dus-o la locuința inculpatei (fostă ), care i-a întărit convingerea părții vătămate că o va ajuta sa își găsească un loc de muncă în Italia.
După ce a fost convinsă că va fi găsit un loc de muncă în străinătate, partea vătămată a fost găzduită de inculpata (fostă ) la locuința sa și apoi a fost transportată în Municipiul T, unde a fost transferată unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care au trecut-o fraudulos frontiera de stat a României în Serbia, unde au predat-o unor cetățeni, care la rândul lor au transferat-o unor cetățeni macedoneni.
În, în localitate, partea vătămată fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe, în clubul de noapte "" de către patronul, de etnie albaneză, ulterior fiind vândută în unui alt patron de club, unde a fost obligată sa practice prostituția până în luna aprilie 2004, când a reușit să fugă din clubul respectiv.
În acest interval de timp, în luna decembrie 2001, învinuitul a reușit să o convingă pe mama părții vătămate, martora, să o lase și pe cealaltă fiică, partea vătămată (fostă ), să plece în Italia, unde să lucreze împreună sora ei, motivându-i că aceasta își găsise un loc de muncă și este bine.
Astfel, învinuitul le-a dus pe partea vătămată (fostă ), în vârstă de 14 ani, și pe mama acesteia, martora, la inculpata (fostă ), aceasta întărindu-le convingerea că ceea ce învinuitul le-a spus este adevărat, reușind astfel să o determine pe mama părții vătămate să o lase să plece la muncă în Italia, unde va lucra împreună cu sora sa la un supermarket.
După ce a fost convinsă că i se va găsi un loc de muncă în străinătate, partea vătămată (fostă ) a fost găzduită de inculpata (fostă ) la locuința sa și apoi a fost transportată în Municipiul T, unde a fost transferată unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care au trecut-o fraudulos frontiera de stat a României în Serbia, unde au predat-o unor cetățeni, care la rândul lor au transferat-o unor cetățeni macedoneni.
În, în localitate, partea vătămată fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe, în clubul de noapte "", de către patronul, de etnie albaneză, până la data de 24.01.2002, data la care în urma unor verificări efectuate de autoritățile macedonene a fost identificată în clubul respectiv și eliberată.
Totodată, inculpatul, în luna ianuarie 2002, recrutat prin înșelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe partea vătămată minoră, în vârstă de 17 ani și pe partea vătămată majoră pe care le-a dus la locuința inculpatei (fostă ), care le-a întărit convingerea părților vătămate că le va ajuta sa își găsească un loc de muncă în Italia, găzduindu-le în apartamentul său din Municipiul
Ulterior, inculpații (fostă ) și le-au transportat pe părțile vătămate în Municipiul T, unde le-au transferat unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care le-au trecut fraudulos frontiera de stat a României în Serbia unde, la rândul lor, le-au transferat unor cetățeni și macedoneni care au exploatat-o pe partea vătămată prin obligarea la practicarea prostituției în folosul lor în două cluburi din localitatea -, iar partea vătămată au exploatat-o într-un club din Serbia.
Partea vătămată, în vârstă de 17 ani, a fost transferată în (localitatea ), unde a fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe în cluburile de noapte "" și "69", de către patronii și, de etnie albaneză, până în luna ianuarie 2003, când a fost eliberată de autoritățile macedonene din clubul de noapte "69", urmare a demersurilor făcute anterior de către concubinul ei, martorul, care aflase că aceasta este sechestrată și obligată să se prostitueze într-un club din.
Inculpatul, în luna ianuarie 2002, împreună cu mama sa, inculpata (fostă ), le-a transportat în Municipiul T și le-a transferat pe partea vătămată minoră, în vârstă de 17 ani și pe partea vătămată majoră; unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care le-au trecut fraudulos frontiera de stat a României în Serbia, unde le-au transferat unor cetățeni și macedoneni care au exploatat-o pe partea vătămată prin obligarea la practicarea prostituției în folosul lor în două cluburi din localitatea -, iar pe partea vătămată într-un club din Serbia.
Partea vătămată, în vârstă de 17 ani, a fost transferată în (localitatea ), unde a fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe în cluburile de noapte "" și "69", de către patronii și, de etnie albaneză, iar partea vătămată într-un club din Serbia.
Tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 155 și următoarele C.P.P. subzistând temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, respectiv sunt întrunite cerințele art.148 alin.1 lit. f C.P.P.- există riscul ca inculpații, dacă sunt puși în libertate, să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este mai mare de 4 ani, și lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică - sens în care trebuie avute în vedere atât natura și nivelul ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpaților și pentru o bună desfășurarea a urmăririi penale, în cauză fiind necesare: obținerea răspunsului de la autoritățile polițienești din; prezentarea materialului de urmărire penală; întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată în termenul legal. Pentru aceleași considerente urmează a respinge ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații (fostă ), și.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Parchetul de pe lângă
înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciu Teritorial București și inculpații
, și criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, Parchetul a solicitat în conformitate cu art. 155 Cod procedură penală prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile de la 12.12.2009 la 10.01.2010, întrucât în cauză este necesară finalizarea actelor de urmărire penală, făcând totodată referire și la modalitatea concretă de săvârșire a faptelor pentru care aceștia sunt cercetați.
În schimb, apărătorul inculpatului a solicitat casarea încheierii pronunțate de instanța de fond cu consecința respingerii propunerii de arestare preventivă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Deasemenea apărarea a mai susținut că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică în raport de infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, pentru care este cercetat penal.
Apărătorul inculpaților și a solicitat să se constate măsura arestării preventive a încetat de drept conform art.140 Cod procedură penală având în vedere că recursul nu a fost soluționat înainte de expirarea duratei anterioare a prelungirii arestării preventive anterior dispusă în cauză.
Un al doilea motiv de recurs invocat de către apărare se referă la încălcarea dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală întrucât inculpații nu au încercat să se sustragă de la urmărirea penală sau să îngreuneze buna desfășurare a procesului penal începând cu data de 10.03.2009 și până la data arestării 09.12.2009.
Deasemenea, apărarea a invocat și împrejurarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit. f Cod procedură penală, atâta timp cât nu sunt indicii temeinice că inculpații și au săvârșit faptele penale pentru care s-a început urmărirea penală și că aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condițiile prev. de art. 145 Cod procedură penală, apărarea a susținut că în mod greșit au fost respinse de către instanța de fond cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, la datele de 10.03.2009, ora 15,00, - 11.03.2009, ora 12,00, 01.04.2009, ora 12,00 și 12.05.2009, ora 11,00, prin rezoluțiile Direcției de Investigare Serviciul Teritorial Bucureștis -a început urmărirea penală față de inculpatul cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp. art. 13 alin. 1, 2 lit. a și 3 în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp. art. 323 alin. 1 și 2 Cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp. pe inculpatul cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, organizarea trecerii frauduloase a frontierei de stat și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp. art. 13 alin. 1, 2 lit. a și 3 în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp. art. 71 alin. 1 teza II din OUG nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 Cp. art. 323 alin. 1 și 2 Cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp. și pe inculpata (fostă ) cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, organizarea trecerii frauduloase a frontierei de stat și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp. art. 13 alin. 1, 2 lit. a și 3 în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic; art. 41 și art. 42 Cp. cu aplic. art. 13 Cp. art. 71 alin. 1 teza II din OUG nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 și art. 42 Cp. cu aplic, art. 13 Cp. art. 323 alin. 1 și 2 Cp. toate cu aplic, art. 33 lit. a Cp.
Perioada săvârșirii presupuselor fapte de către inculpați datează astfel, cum rezultă din dosarul de urmărire penală din septembrie 2001 - ianuarie 2002.
Actele procesuale ce urmează a fi efectuate în cauză conform referatului întocmit de către procuror, cât și perioada îndelungată de timp de la data săvârșirii presupuselor fapte penale pentru care inculpații sunt cercetați penal, respectiv septembrie 2001 - ianuarie 2002, nu reclamă necesitatea prelungirii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile cum susține Parchetul.
Din verificarea probelor existente la dosarul cauzei, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, astfel cum rezultă din declarațiile părților vătămate, (fostă ), și (fostă ).
Aceste declarații se coroborează cu declarațiile martorei și cu ale martorilor și.
temeinice prev. de art. 143 Cod procedură penală rezultă și din comunicarea autorităților macedonene prin ofițerul de legătură al poliției cu privire la părțile vătămate (fostă ) și, identificate și eliberate din cluburile din, localitatea, unde erau lipsite de libertate și obligate să se prostitueze.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică în condițiile în care inculpații nu au mai săvârșit fapte penale pe o perioadă de 8 ani de zile, în mod corect instanța de fond a constatat că acesta este mult diminuat.
Curtea constată deasemenea, că este nefondată și critica apărării inculpaților și în sensul că arestarea preventivă a încetat de drept conform art. 140 Cod procedură penală, în raport de decizia nr. 25/2.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Împrejurarea că prezentul recurs nu s-a soluționat înainte de expirarea duratei preventive dispusă anterior în cauză nu poate duce la constatarea nulității absolute a hotărârii prin încetarea de drept a măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 140 alin. 1 lit. a Cod procedură penală măsurile preventive încetează de drept la expirarea termenului prevăzut de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prev. de art. 160 alin. 1, dacă instanța nu a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în acest termen.
Or, deși sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu recomandare, nu poate interveni încetarea de drept a măsurii arestării preventive, față de dispozițiile legale mai sus invocate.
Așa fiind, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și de inculpații, împotriva încheierii de ședință din 09.12.2009 pronunțată de Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./22.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu, Liliana Bădescu
