Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 44/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Consatntin Costea
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 7/CC/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent minor în stare de arest preventiv asistat de apărător ales avocat.
Procedură de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și în rejudecare, respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că nu poate fi vorba de grup organizat deoarece inculpatul nu-l cunoaște decât pe inculpatul, care i-a cerut să "plaseze" pe piață bani falși, însă el a refuzat și a anunțat organele de poliție. Mai arată că la dosar nu sunt probe că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, a avut o atitudine sinceră.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: prin încheierea penală de ședință nr.7/CC/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza dispozițiilor art. 1491alin.9 Cpp, rap. la art. 148 alin.1 lit. f Cpp, a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public - Diorecția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului -fiul lui - și, născut la data de 13.03.1982 în T, domiciliat în T, str. -, -. 11,.E,.6,.20 Jud. T CNP-, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 16.01.2009 până la data de 13.02.2009, inclusiv.
În temeiul prevederilor art. 1491alin.12 Cpp rap.la art. 111Cpp, art. 145 și art.1451Cpp, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpat, având ca obiect măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele: prin propunerea nr. 21/D/P/2008 din data de 16.01.2009, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16.01.2009 sub număr unic de dosar -, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa solicitat arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 de zile.
În propunere, s-a arată că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și punere în circulație de monedă națională falsă din cupiura de 100 de lei, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 282 alin. 2 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că face parte dintr-un grup infracțional organizat care se ocupă cu falsificarea și plasarea pe teritoriul României de monedă națională, în special în cupiura de 100 lei.
S-a mai arată că față de inculpat a fost începută urmărirea penală la data de 17.09.2008, iar la data de 16.01.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 282 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cp, luându-se totodată față de acesta și măsura preventivă a reținerii pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 15.01.2009 ora 14:30.
Organul de urmărire penală a apreciat că față de inculpatul există probe și indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor pentru care este cercetat, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor și, a învinuitului, precum și din propria recunoaștere a inculpatului.
Totodată, organul de urmărire penală a apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpatului întrucât acesta a săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa închisorii este mai mare de patru ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama de cantitatea foarte mare de monedă națională falsificată și pusă în circulație, precum și de aria vastă pe care s-a întins activitatea infracțională a grupului. De asemenea, se apreciază că impactul pe care l-a produs activitatea infracțională a membrilor grupului asupra societății este deosebit de puternic, statul fiind obligat în asemenea cazuri să ia măsuri de prevenire și combatere a unor astfel de fenomene.
În același timp, organul de urmărire penală și-a întemeiat propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul și pe dispozițiile art. 148 lit. d Cod procedură penală, arătând că din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat în repetate rânduri, menționându-se că față de infracțiunile pentru care este cercetat în prezentul dosar devin incidente dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 21/D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 148 alin. 1.
C.P.P.Pe de altă parte, art. 5 alin. 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că, pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a considerat că în prezenta cauză există suficiente indicii cu privire la comiterea de către inculpatul a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoare mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că acesta a comis respectiva faptă.
si-a întemeiat cererea pe prevederile art 148 alin 1 lit d cod pr pen, respectiv ca inculpatul a mai comis cu intenție o noua infracțiune si prevederile art 148 alin 1 lit f cod pr pen.
In ce privește temeiul prev de art 148 lit d cod pr pen, din depoziția inculpatului rezulta ca acesta in perioada anterioara sau concomitenta comiterii infracțiunii ce face obiectul prezentei propuneri de arestare a fost arestat preventiv in localitatea O insa nu exista la dosarul cauzei înscrisuri din care sa rezulte învinuirea care i s-a adus, stadiul procesual al acestei cauze, astfel încât instanța, deși retine si din aceasta împrejurare recunoscuta de inculpat perseverenta infracționala a acestuia, nu a făcut aplicarea acestui text de lege ca temei al luării măsurii arestării preventive in prezenta cauza in condițiile in care nu a putut verifica daca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text.
Pentru a se pronunța asupra existentei cumulative celor trei condiții prevăzute de codul d e procedura penala R ce pot conduce la luarea unei masuri preventive, tribunalul a examinat îndeplinirea acestora raportat la declarațiile inculpatului data in judecătorului si la probele existente in dosarul de urmărire penala.
In ce privește persoana inculpatului sunt incidente dispozițiile art 143 alin 1 cod pr pen in sensul ca exista indicii cu privire la săvârșirea de către acesta unor fapte de natura penala. Aceste indicii rezulta din declarația inculpatului data in judecătorului dar si declarațiile martorilor si date in cursul urmăririi penale.
Inculpatul este învinuit pentru aderarea la un grup infracțional organizat in vederea falsificării si punerii in circulație de moneda naționala si constituit din, persoane care sunt cercetate pentru aceleași fapta in același dosar si de care s-au luat anterior masuri privative de libertate precum si alte persoane de care se fac in continuare cercetări, fapta prev de art 7 din Legea 39/2003, si infracțiunea de punere in circulație de moneda naționala falsa prev de art 282 alin 2 cod penal, fapte care ambele sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani
Inculpatul recunoaște in judecătorului ca il cunoștea pe numitul si pe alt prieten al sau, respectiv, precum si faptul ca aceștia se ocupau de falsificarea de înscrisuri. De asemenea inculpatul arata ca acest prieten i-a solicitat personal sa pună in circulație bancnote pe care le falsificase aducându-i la cunoștință ca a făcut acest lucru in mai multe localități din tara, dar el nu a acceptat, fiind de acord însa sa îi propună unui prieten al sau, respectiv sa facă acest lucru pentru.
Deși susține ca nu a avut nici un avantaj de la acest lucru si nu a dorit decât sa-l ajute pe acest sa iși procure bani, inculpatul contactat un prieten comun respectiv care avea mașina și care in schimbul unui plin de benzină a aceeptat sa ii transporte in diverse locuri din oraș. Astfel s-a deplasat cu mașina împreuna in circa 7 locuri din oraș, respectiv magazine, unde il aștepta in mașina pe care se deplasa in incinta magazinelor, cumpăra diverse produse cu banii falși si primind rest reușea sa ii transforme in bani reali.
In urma intermedierii făcute de inculpatul, acesta din urma a primit de la inculpatul un număr de 50 bancnote din cupiura de 100 de lei si a valorificat cu ajutorul inculpatului o parte din acestea fără a se preciza numărul.
Inculpatul susține ca, întrucât fiind identificat de martorul care a descoperit ca banii sunt falsi, a venit la el si împreuna au dat foc bancnotelor ramase dar nu a precizat numărul acestora.
De asemenea inculpatul, deși afirma ca nu dorea decât sa-l ajute pe sa isi procure bani, in declarația data in procurorului susține ca a primit si el suma de 200 lei din banii realizați de.
In vederea stabilirii existentei indiciilor cu privirea la aderarea inculpatului la grupul infracțional de mai sus, prezintă relevanta afirmația martorei confirmata de inculpat, din care reiese ca acesta, cunoscând ca martora este casiera la un magazin, i-a propus sa plaseze bancnote false, respectiv înlocuind bancnotele reale din casieria magazinului cu bancnote false. Martora nu a acceptat, dar acest lucru probează faptul ca declarația inculpatului nu a fost total sincera cu privire la implicarea sa in cadrul grupului, respectiv acesta a înțeles sa accepte sa-l ajute pe inculpatul la punerea in circulație a bancnotelor si a acceptat sa facă acest lucru prin cooptarea altor persoane.
Aceste aspecte sunt considerate de instanța de judecata ca fiind indicii suficiente cu privirea la săvârșirea de către inculpat a celor doua infracțiunii.
Tribunalul a constatat ca de asemenea este îndeplinita condiția prev de art 148 lit f cod pr pen cu privirea la cuantumul pedepsei in ce privește ambele fapte, respectiv acestea sunt sancționate cu o pedeapsa ce depășește 4 ani închisoare.
Lăsarea in libertate a inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publica, iar acest pericol este probat de perseverenta infracționala atât in ce privește faptul ca inculpatul nu este la prima incidenta cu legea penala suferind anterior alte condamnări ce au atras starea de recidiva, precum si aceea ca in prezent mai este cercetat sau judecat pentru alte fapte săvârșite pe raza localității De asemenea pericolul pentru ordinea publica rezulta si din gravitatea sporita a faptelor, din modalitatea de săvârșire acestora, respectiv inculpatul încercând sa apeleze la alte persoane in vederea plasării banilor in ideea de a nu se expune personal, aspect care prezintă deosebita relevanta in ce privește conduita acestuia si starea de pericol pentru comunitate pe care ar reprezenta-o lăsarea sa in libertate.
de considerentele expuse s-a dispus admiterea propunerii si arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de 29 de zile.
Pentru aceleași considerente care au format convingerea instanței in alegerea acestei masuri preventiva din cele prevăzute de art. 136 alin 1 cod penal s-a respins cererea de luarea a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de apărătorul ales al inculpatului, ca neîntemeiata.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie întrucât în mod greșit s-a dispus arestarea sa.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi respins.
Așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul încheierii penale recurată, arestarea inculpatului s-a dispus în temeiul prev. Art. 148 lit. F Cpp, în fapt reținându-se că inculpatul "a aderat la un grup infracțional organizat în vederea falsificării și plasării pe teritoriul României de monedă națională falsă, în special din cupiura de 100 lei, care constituie infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și punere în circulație de monedă sal alte valori, prevăzută de art. 282 alin.2 Cp, pedepsite cu închisoare de la 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
Potrivit dispozițiilor art. 143 alin.1 Cpp, măsura reținerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală față de învinuit sau inculpat numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar potrivit dispozițiilor art. 148 alin.1, lit. f Cpp, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. De art. 143 și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând actele depuse la dosar, prima instanță a concluzionat în mod corect că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143, 148 lit. f Cpp.
Cu privire la condiția prev. De art. 148 lit. f Cpp, privind cuantumul pedepsei închisorii, aceasta este îndeplinită întrucât infracțiunile reținute la urmărirea penală în seama inculpatului sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
Cu privire la cea de-a doua condiție cumulativ prevăzută de art. 148 lit. f Cpp, privind pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, prin jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că instanțele de judecată trebuie să vegheze la menținerea unui echilibru între măpsura externă a priovării de libertate și interesul general al societății cu privire la păstrarea ordinii publice.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar induce în rândul cetățenilor un sentiment de neîncredere în activitatea grganelor de stat cu atribuții în restabilirea ordinii de drept, un sentiment de teamă că ar putea fi victima unor fapte antrisociale de același gen, respectiv ca în locul unei monede naționale originală, autentică, reală, să primească în raporturile de muncă drept plată sau în raporturile comerciale, monedă falsă, contrafăcută, ceea ce în condițiile actualei crize financiare modiale, înclină decisiv balanța, echilibrul la care se referă jurisprudența CEDO, în favoarea interesului general al societății.
Așa fiind și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f Cpp este îndeplinită, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 38515, pct. 1, lit. b Cpp, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 Cpp, inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.7/CC/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 Cpp, obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - G -
GREFIER,
- -
Red. ID / 26.01.2009
Tehnored. CP
Ex. 2/ 28.01.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. -
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 44/
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.7/CC/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 Cpp, obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - G -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Consatntin Costea, Gheorghe Bugarsky
