Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 50/2008. Curtea de Apel Brasov

ROM NIA

CURTEA DE APEL

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

ÎNCHEIEREA NR. 50/ DOSAR NR-

Ședința publică din 30 iunie 2008

Completul de judecată format din:

PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu

- - - JUDECĂTOR 3: Angela Hărăstășanu

- - - Judecător

- - - Grefier

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public

- procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați asistat de avocați aleși și, și asistat de avocat ales.

Procedură îndeplinită.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.

Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia și casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Brașov prin care s-a prelungit măsura arestării preventive.

Nu contestă faptul că inculpatul a fost depistat având asupra sa carduri pe care le-a folosit în B însă acesta a recunoscut fapta comisă, a colaborat cu organele de cercetare și a facilitat prinderea celorlalți coinculpați. De asemenea inculpatul a declarat sincer că avea nevoie de bani pentru rezolvarea unor probleme concrete.

Apreciază că la prelungirea măsurii arestării preventive trebuie avut în vedere pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în stare de libertate și nu pericolul social al faptei în ansamblul ei. În acest sens cere a se avea în vedere că inculpatul anterior arestării și-a asigurat singur mijloacele de existență, a lucrat în Italia, face parte dintr-o familie organizată și până în prezent nu există indicii că s-ar sustrage de la judecată.

Pentru toate aceste considerente întrucât inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică apreciază că se impune revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate.

În situația în care se va constata că lăsarea în libertate a inculpatului ar fi o măsură excesivă solicită a se lua față de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea urmând ca inculpatul să se prezinte ori de câte ori va fi citat.

Avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă cu referire la art. 148 lit.f pr.pen.

a se avea în vedere că din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă în mod concret că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezintă pericol pentru ordinea publică

Invederează instanței că inculpatul a folosit carduri improprii care i-au fost înmânate doar pentru a fi verificate, nu a reușit să scoată banii, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, s-a prezentat de bună voie la poliție unde a făcut dezvăluiri cu privire la întreg grupul infracțional.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.

Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Invederează instanței că în încheierea atacată nu se face referire la motivele pentru care inculpatul trebuie menținut în stare de arest sau la posibilitatea ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului. Mai mult se motivează încheierea de prelungire a măsurii arestării preventive pe necesitatea extragerii unor date informatice, fără însă a se avea în vedere că această extragere a avut loc.

Așa fiind apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică având în vedere că acesta a avut o atitudine sinceră, s-a predat de bună voie, a colaborat cu organele de cercetare și nu a încercat zădărnicirea adevărului.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au dispărut, prelungirea stării de arest preventiv fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal în cauză fiind necesară finalizarea expertizei psihiatrice și procurarea unor date de la.

Mai mult cere a se avea în vedere că inculpații nu fac parte dintr-un grup organizat ad-hoc ci dintr-o rețea bine stabilită.

Avocat, în replică, cere a se avea în vedere că unul dintre motivele care au determinat arestarea preventivă a fost acela al prinderii celorlalți inculpați, ori în acest moment acest motiv nu mai subzistă având în vedere că celălalt inculpat s-a predat.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate precizând că nu a avut nici o legătură cu grupul infracțional.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă solicitând admiterea recursului pentru considerentele expuse de apărătorul său.

CURTEA

Asupra recursului formulat de inculpații și, împotriva încheierii din 24 iunie 2008, Tribunalul Brașov, constată că prin aceasta s-a dispus, în dosarul penal nr-, în temeiul art.155 și 159.pr.pen. admiterea propunerii procurorului de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților și.

În motivarea încheierii s-a reținut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale și temeiurile arestării impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. În acest sens s-a precizat că există probe suficiente care justifică presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați a faptelor pentru care sunt cercetați și arestați. S-a analizat probatoriul administrat: procesul verbal de conducere în teren de către inculpatul, procesul verbal de ridicare de bunuri de la același inculpat, adrese de la B, de predare a unui card falsificat reținut de bancomat și a două CD cu imagini de la supravegherea din 31 mai 2008, și cea cuprinzând operațiuni efectuate în aceeași perioadă de la -ul respectiv, declarațiile inculpatului și inculpatului. Pe baza acestei analize tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. că subzistă temeiul arestării prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. În raport de premeditarea faptelor, planul conceput pentru realizarea prin cooperare și asigurarea unei baze materiale a faptelor de folosire a unor carduri clonate pentru obținerea unor sume de bani din conturi aparținând mai multor persoane, fără ca inculpații să fi fost autorizați în acest sens, temeiul arestării subzistă și impune prelungirea acestei măsuri preventive. S-a mai constatat că pentru buna desfășurare a procesului, identificarea altor participanți, verificări privind alte acte materiale prin relații de la unități bancare, este necesară prelungirea duratei arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații și solicitând casarea încheierii atacate, revocarea arestării preventive, sau înlocuirea cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

- În susținerea recursului său inculpatul a menționat că nu subzistă temeiul arestării, prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. că a contribuit prin comportarea sa la aflarea adevărului de către organele judiciare, că față de acestea și comportarea sa anterioară, lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. A mai menționat contribuția sa concretă privind starea de fapt, care s-ar fi redus la încercarea unor carduri improprii. A adăugat că un motiv al arestării ar fi fost necesitatea prinderii unui participant, care ulterior s-a predat.

- Inculpatul critică încheierea recurată pentru nemenționarea motivelor prelungirii arestării și invocarea unei cauze ce nu ar exista, respectiv necesitatea unor extrageri informatice, care ar fi fost deja realizate. La rândul său a invocat colaborarea cu organele judiciare pentru aflarea adevărului și lipsa pericolului pentru ordinea publică al lăsării lui în libertate.

Recursuile sunt nefondate.

Din examinarea actelor cauzei se constată mai multe aspecte relevante în ceea ce privește starea de arest în care se află inculpații și a căror examinare duce la concluzia că temeiurile pe care s-a bazat luarea măsurii, prevăzute de art.148 lit.f pr.pen nu s-au schimbat, ci se susțin în continuare pe probele administrate, menționate, fiind îndeplinite cerințele legale pentru prelungirea măsurii arestării preventive. Faptele pentru care inculpații sunt cercetați, încadrabile în prevederile art.24 alin.2 și art. 27 alin.1 din Legea nr.365/2002, pentru inc. și în art. art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 pentru inc. constând în punerea în circulație și deținere în vederea punerii în circulație, a unor instrumente de plată electronică falsificate, efectuând operațiuni neautorizate de către titularii acestora, sunt fapte care atrag insecuritatea pentru utilizatorii legali ai unor astfel de instrumente, care s-ar simți în stare de pericol în cazul lipsei de reacție a organelor judiciare față de asemenea fapte.

Motivarea amplă de către tribunal a încheierii recurate, cuprinde detaliat considerentele concrete care determină prelungirea arestării, atât în ce privește subzistența temeiului arestării, ce impune prelungirea acestei măsuri, cât și în ce privește necesitatea prelungirii, ca garanție a bunei desfășurări a procesului, în raport de complexitatea cauzei și necesitatea administrării de noi probe, în plus față de noile probe administrate și după data arestării din 1 iunie 2008 pentru inc. și respectiv din 4 iunie 2008 pentru inc..

Sunt îndeplinite în continuare condițiile cerute de art. 143 Cod procedură penală. În ceea ce privește exigențele prevederilor cuprinse în art. 148 lit. f Cod procedură penală, este de observat că pericolul pentru ordinea publică trebuie să aibă un caracter concret, condiție îndeplinită față de modul concret de comitere a faptelor cercetate, așa cum au fost mai sus descrise, potrivit probelor administrate până în acest moment.

Referitor la durata arestării preventive se observă că inculpații se află în starea de arest preventiv din 1 iunie respectiv 4 iunie 2008, iar în raport de complexitatea și natura cauzei, această durată se circumscrie unui termen rezonabil.

Așa fiind, văzând că încheierea atacată este temeinică și pronunțată cu respectarea prevederilor art.155, 159.pr.pen. în temeiul art. 38515, pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursurile inculpaților și urmează a fi respinse ca nefondate, menținând încheierea atacată.

Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs vor fi suportate de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUN

Respinge recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în cauza ce face obiectul dosarului nr-, prin care s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, pe care o menține.

Obligă recurenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 30 iunie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

Red. AH/9.07.2008

Dact.BD/11.07.2008

Jud. fond

- 4 exemplare -

Președinte:Simona Franguloiu
Judecători:Simona Franguloiu, Manuela Barbu, Angela Hărăstășanu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 50/2008. Curtea de Apel Brasov