Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 503/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 503/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
- BIROUL TERITORIAL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 29/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de apărător ales avocat -.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că încheierea recurată este lovită de nulitate relativă deoarece din conținutul ei nu rezultă care sunt motivele prelungirii măsurii arestării. Mai arată că nu poate fi suficientă doare invocarea textelor legale, motivele de fapt neexistând. Cu privire la fondul cauzei, arată că nu există nici o probă că inculpatul a aderat la vreun grup infracțional, la dosar fiind doar o convorbire telefonică între inculpat și. Mai arată că inculpatul nu s-a sustras, el a plecat din țară anterior emiterii mandatului de arestare, art. 148 lit.a) C.P.P. nefiind îndeplinit și nici art. 148 lit. f) C.P.P. neexistând nici o probă din care să rezulte pericolul social concret pentru ordinea publică.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul recurent arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său ales.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 29/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și în consecință, s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului fiul lui și, născut la data de 25.11.1985 în A, domiciliat în A,-,. 8 jud. A, CNP - pe o perioadă de 14 zile începând cu data de 13.05.2009 și până la data de 26.05.2009 inclusiv.
Tribunalul Arada reținut următoarele:
Prin referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive nr. 29/D/P/2008 înregistrat la această instanță la data de 7 mai 2009, s-a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 14 zile.
În motivarea propunerii se arată că, pentru finalizarea urmăririi penale se impun a fi efectuate următoarele acte procesuale: audierea învinuitului G, identificarea și audierea altor făptuitori, identificarea și audierea altor părți vătămate, audierea altor martori precum și martorilor propuși în apărare de inculpații, și, extinderea urmăririi penale față de alți făptuitori, extinderea acțiunii penale față de inculpați cu privire la alte acte materiale ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina lor, întocmirea proceselor verbale de redare integrală în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor nr.1,3,5,7 și 9/2009 emise de Tribunalul Arad de către inculpați, învinuiți și alte persoane și efectuarea altor acte procesual penale în cauză.
Analizând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și actele dosarului de urmărire penală nr. 29/D/P/2008, instanța a reținut următoarele:
Împotriva inculpatului susmenționat s-a pus în mișcare acțiunea penală - în lipsă - prin ordonanța din 04.02.2009.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor anterior menționate, reținându-se în fapt că, în cursul anului 2008, împreună cu alți inculpați, învinuiți și făptuitori, inculpatul a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat inițiat și constituit de inculpații, G și, în scopul comiterii infracțiunilor de tâlhărie și șantaj toate subsumate aceluiași scop final, respectiv obținerea de beneficii materiale, sens în care, prin întrebuințare de violențe (loviri cu pumnii și picioarele) și amenințări (cu moartea) folosind în acest sens arme albe (bâte tip "base-ball" și cuțite ori săbii) ori chiar arme de foc (pistoale), au constrâns mai multe părți vătămate din municipiul și județul A, să le dea sume importante de bani - în euro, în schimbul cărora oferindu-le "protecție" față de eventuale alte persoane care ar atenta la bunurile, integritatea corporală ori chiar viața lor și a familiilor lor.
Grupul infracțional organizat îl are drept lider pe inculpatul zis "." zis " " zis " "; drept "locotenent" pe inculpații zis "" și G, iar ca membri ai grupării (executanți) pe inculpații zis ", și ", zis "", zis "", zis "", pe învinuiții, G, zis "", precum și alți făptuitori.
Faptele reținute în sarcina grupului infracțional organizat,la care a participat inculpatul sunt următoarele:
a) în perioada 17-22.07.2008, în condițiile art.194 alin.1 Cod penal, l-au constrâns pe martorul (audiat în condițiile art.861Cod procedură penală) să le dea suma de 5.000 euro (după ce inițial i-au cerut suma de 20.000 euro), iar apoi să le "vândă" un imobil în valoare de 36.800 euro;
b) în perioada octombrie-noiembrie 2008, în condițiile art.194 alin. 1 Cod penal, au încercat să o constrângă pe partea vătămată să le dea suma de 5.000 euro, după ce anterior i-au pretins suma de 10.000 euro, drept "taxă de șmecher";
c) la data de 12.12.2008, prin întrebuințarea de violențe și amenințări într-un loc public, având asupra lor arme de foc și arme albe, l-au constrâns pe martorul (audiat în condițiile art.861Cod procedură penală) să le dea suma de 4.800 euro; în acest context, au preluat "o datorie" de 5.000 euro pe care o avea de recuperat de la o altă persoană;
d) în cursul lunii decembrie 2008, înainte de sărbătorile de crăciun, în condițiile art.194 alin.1 Cod penal și art.180 alin.1 Cod penal, au încercat să-l determine pe martorul (audiat în condițiile art.861Cod procedură penală) să plătească taxă de protecție pe motiv că toată lumea din cartier plătește;
În total, sumele de bani obținute de gruparea infracțională condusă de inculpatul din comiterea infracțiunilor mai sus-arătate se ridică la 95.600 Euro.
II. În cursul anului 2008, împreună cu alți învinuiți și făptuitori, inculpatul a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat inițiat și constituit de inculpații, G și, în scopul comiterii de infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății (lovire sau alte violențe - art.180 alin.1 și alin.2 Cod penal, vătămare corporală - art.181 Cod penal și vătămare corporală gravă - art.182 Cod penal), ori chiar infracțiuni contra vieții (art.20 rap. la art.175 alin.1 lit.a și i Cod penal cu aplic.art.75 alin.1 lit. a Cod penal), comițând mai multe acte materiale față de mai multe victime, ce intră în latura obiectivă a infracțiunilor mai sus-arătate, fiind identificați și audiați și martori în acest sens, toate subsumate aceluiași scop, tendința de supremație la nivelul municipiului și județului A pe diferite segmente infracționale.
Faptele reținute în sarcina grupului infracțional organizat,la care a participat și inculpatul sunt următoarele:
a)în cursul anului 2008, în mai multe rânduri, au exercitat amenințări cu moartea asupra părții vătămate, concubinei acesteia, a fiicei acestora a în vârstă de 9 ani, folosind în acest sens arme albe (bâte tip "base ball", săbii) și arme de foc (pistoale), creându-le părții vătămate și familiei acesteia un sentiment permanent de insecuritate la adresa integrității corporale sau chiar a vieții;
b)în data de 14.07.2008, în jurul orelor 01.30, pe str.- din mun.A, au aplicat mai multe lovituri în zona feței și a corpului, cu pumnii, picioarele și arme albe (cuțite), părții vătămate;
c)în data de 05.12.2008, în jurul orelor 19.00, prin folosirea de arme albe (cuțite, bâte tip "bass-ball") au aplicat multiple lovituri la nivelul capului și corpului, părților vătămate și zis;
d)în noaptea de 22/23.12.2008, în jurul orelor 02.00, prin folosirea de arme albe (bâte, telescopic și răngi) au aplicat lovituri multiple la nivelul corpului asupra părților vătămate, - și;
e)în data de 20.01.2009, împreună cu inculpații G, cu învinuiții R, și cu făptuitorul i-a aplicat mai multe lovituri martorului sub altă identitate, acesta din urmă suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Prin încheierea nr.9 din 5.02.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului,fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 19 din 5.02.2009.
La data de 26.03.2009 în același dosar Tribunalul Arada emis un mandat european de arestare pe numele acestui inculpat,fiind declanșată urmărirea internațională în vederea extrădării și prin încheierea din 14.04.2009 mandatul de arestare emis pe numele inculpatului a fost confirmat de către Tribunalul Arad.
Prin decizia penală nr.437/R/23.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a admis recursul declarat de inculpat împotriva încheierii nr.9 din 5.02.2009 a Tribunalului Arad, care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu consecința anulării mandatului de arestare emis și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Motivele deciziei de casare s-au referit la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, apreciindu-se că nu a fost informat de către prima instanță de existența unui proces penal pornit împotriva sa.
Procedând la rejudecarea cauzei Tribunalul Arad prin încheierea nr.26 din 23.04.2009 a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă a inculpatului,reținând incidența în cauză a dispozițiilor art.148 lit.a și f Cod procedură penală,fiind emis mandat de arestare preventivă pe numele acestuia, pe o durată de 20 zile,începând cu 23.04.2009 până la 12.05.2009 inclusiv.
Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea preventivă dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat și numai dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Verificând și analizând actele și lucrările din cele 23 volume ale dosarului de urmărire penală nr. 29/D/P/2008 s-a constatat că există date și indicii temeinice pentru condiția cerută de art.143 alin.3 Cod procedură penală,aceasta fiind îndeplinită existând presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lui.
Pe de altă parte, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 lit. a Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, fapt ce rezultă din procesele verbal aflate la dosarul cauzei și procesul verbal de audiere a martorului sub altă identitate.
Natura infracțiunilor care se presupune că au fost săvârșite de către inculpat, modul în care acesta a acționat, consecințele acțiunilor sale și numărul persoanelor angrenate în aceste cercetări conturează afectarea gravă a ordinii publice și respectiv gradul ridicat de pericol social generic al faptelor reținute în sarcina sa. Acest fapt se reflectă și în limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni. Lăsarea în libertate a inculpatului determină starea de pericol concret pentru ordinea publică generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în rândul societății civile. Așadar, se constată că sunt incidente în privința inculpatului și dispozițiile art.148 lit. f Cod procedură penală.
Existența temeiurilor care au justificat arestarea preventivă a inculpatului constituie și sunt conform scopurilor instituite prin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerile apărătorului inculpatului privind lipsa vinovăției acestuia cu privire la faptele care fac obiectul cercetării penale nu pot fi examinate de instanță în acest moment procesual fiind atributul procurorului de a stabili vinovăția sau nevinovăția acestuia.
Ca atare, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă inculpatului, respectiv art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, impun în continuare privarea de libertate a acestuia,reținându-se că se impune prelungirea duratei arestării preventive, fiind justificată de necesitatea stabilirii adevărului în cauză și a efectuării tuturor actelor de urmărire penală, enumerate în cererea DIICOT, pentru finalizarea anchetei.
Referitor la solicitarea apărătorului inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea acesteia nu s-au schimbat, au rămas aceleași și în prezent, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 Cod procedură penală,pentru a înlocui această măsură cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. În consecință, solicitarea subsidiară formulată în acest sens a fost respinsă.
Împotriva încheierii penale nr.29 din 08.05.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 11.05.2009, sub nr-. Recursul nu a fost motivat în scris de către inculpat.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, periculoase pentru viața cetățenilor.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina acestuia.
Curtea înlătură și apărarea inculpatului referitoare la faptul că hotărârea atacată este în contradicție cu probele și este nemotivată, deoarece instanța investită cu soluționarea cauzei nu analizează vinovăția inculpatului ci condițiile privind prelungirea arestării preventive,nefiind dovedită vătămarea pentru reținerea nulității relative invocate.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul urmăririi penale, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.
Pentru aceste motive a respins și solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr.29 din 08.05.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr. 29 din 08.05.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /13.05.2009
Dact P 2.ex./22.05.2009
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 503/
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr. 29 din 08.05.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Anca
