Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 52/2008. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ operator 2711

DECIZIE Nr. 52

Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anca Nacu

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Ion Dincă

GREFIER: - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale de ședință din data de 21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - intimat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat.

Procedura îndeplinită.

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș în data de 21.01.2008 - dosar nr-, pentru netemeinicie și nelegalitate și pe cale de consecință, neținerea măsurii arestării preventive față de inculpat. În motivare a arătat că instanța de fond nu a acordat cuvântul procurorului asupra cererii de înlocuire a măsurii preventive, și în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi municipiul T, fără a se avea în vedere ansamblul probelor administrate.

Apărătorul ales al inculpatului a solicitat respingerea recursului promovat de procuror, și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș ca fiind temeinică și legală. În mod just instanța de fond a apreciat, după audierea inculpatului, că cele 22 luni de arest preventiv sunt suficiente raportat la normele interne și prevederile CEDO. Mai mult, s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, având în vedere prima sentință de condamnare, iar inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Inculpatul - intimat, având ultimul cuvânt arătat că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales și depune un memoriu scris.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală de ședință din 21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul prev. art. 300².C.P.P. rap. la art.160 și C.P.P. cu aplicarea art. 139 alin. 1 și 3⁵.C.P.P. și art. 145.C.P.P. a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul

În baza art. 145 alin.1¹a C.P.P. obligat inculpatul ca pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte următoarele îndatoriri: să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție de pe raza sa de domiciliu căruia i se încredințează supravegherea, ori de câtre ori este chemat.; să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 145 alin.3 a C.P.P. atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării îndatoririlor impuse pe durata obligării de a nu părăsi localitatea.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre penală, prima instanță a reținut următoarele: " În ceea ce privește starea de arest a inculpatului, instanța reține că unul dintre principiile fundamentale în cadrul procesului penal, consacrat atât prin disp. art. 5².C.P.P. cât și prin prevederile art. 6 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este cel al prezumției de nevinovăție, conform căreia orice persoană este considerată nevinovată până la dovedirea vinovăției sale în cadrul unui proces public, desfășurat cu respectarea garanției dreptului la apărare.

Este unanim acceptat faptul că arestul preventiv reprezintă o excepție de la prezumția de nevinovăție atâta timp cât nu prezintă caracterul unei pedepse anticipate, înainte de stabilirea legală a vinovăției. Or, în prezenta cauză, inculpatul este arestat preventiv din data de 21.03. 2006. În consecință, instanța apreciază că prelungirea arestului inculpatului peste termenul de 22 de luni împlinit până în prezent, raportat și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, poate fi interpretată ca fiind o transformare a detenției preventive într-o pedeapsă anticipată, ceea ce ar contraveni principiului prezumției de nevinovăție.

Pe de altă parte, orice persoană aretată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în curul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză în cursul procesului ( art. 5 alin.3 CEDO). Ținând seama de faptul că pericolul pentru ordinea publică descrește odată cu timpul petrecut de inculpat în detenție preventivă instanța apreciază că motivele ce inițial au justificat luarea măsurii arestării preventive, datorită trecerii timpului, nu mai sunt suficiente pentru menținerea arestului fță de inculpatul.

Însă, în condițiile în care celălalt inculpat, după pronunțarea primei hotărâri de condamnare de către Tribunalul Timiș, a părăsit țara și nu s- mai prezentat în fața organelor judiciare, instanța apreciază că în prezenta cauză lăsarea în libertate inculpatului trebuie subordonată unor garanții, care să asigura desfășurarea în condiții normale a procesului, motiv pentru care în temeiul art. 300².C.P.P. rap. la art. 160 și C.P.P. cu aplicarea art. 139 alin.1 și 3⁵C.P.P. și art. 145.C.P.P., va dispune înlocuirea măsurii arestări preventive față de inculpatul cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul T până la soluționarea definitivă a cauzei.

Instanța va impune inculpatului să respecte obligațiile prev. de art. 145 alin. 1¹.C.P.P. urmând să-i atragă acestuia atenția asupra consecințelor nerespectării acestor obligații".

Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș criticând-o pentru netemeinicie întrucât în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, cu obligarea inculpatului de a nu păsări municipiul

Recursul declarat de procuror este fondat, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi admis.

Prin încheierea penală nr.89/22.03.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 3165/2006, în temeiul prev. art.148 lit. h și lit. f.C.P.P. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în fapt reținându-se că în perioada 2005-2006, împreună cu alți făptuitori, sub promisiunea unui loc de muncă, au racolat și transportat în Germania, două victime din care una minoră sub 16 ani, pe care, prin abuz de autoritate și constrângere psihică le-a exploatat sexual, în interesul lor personal, faptă care constituie infracțiune de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.2 lit. a și art. 13 alin.1 din Lg. nr. 678/2001, pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Prin rechizitoriul nr. 58/D/P/2006 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism - Biroul teritorial Timiș, înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr-, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus arestarea sa și pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la fals intelectual și uz de fals, prev. de art. 26.Cod Penal, rap. la art. 289 și art. 291.

Cod Penal

Prin același rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea acelorași infracțiuni prev. de Lg. nr. 678/2001 și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 29o

Cod Penal

Prin sentința penală nr. 79/PI/12.02.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la prev. art. 10 lit. d C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.2 lit. a din Lg. nr. 678/2001, iar în temeiul prev. art. 13 alin.1 din Lg. 678/2001, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1129 zile de închisoare prin contopirea pedepsei de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1 din Lg. nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74, 76.Cod Penal, art.37 lit. a a Cod Penal pedepsei de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.Cod Penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de complicitate la fals intelectual și complicitate la uz de fals, prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 289.Cod Penal, respectiv art. 26.Cod Penal rap. la art. 291.

Cod Penal

Cele două pedepse contopite în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare, au fost contopite cu restul de 1129 zile închisoare rămas neexecutat - după revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei aplicate prin nr. 178/2001, pronunțată de Tribunalul Timiș, dispunându-se executarea pedepsei rezultantă de 1129 zile închisoare în regim de detenție.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei achitări pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.2 lit. a din Lg. nr. 678/2001, precum și cei doi inculpați, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei condamnări.

Prin decizia penală nr. 162/A/17.09. 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, apelurile au fost admise, apelată a fost desființată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Timiș, menținându-se starea de arest a inculpatului.

În fond, după desființarea cu trimitere pentru rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 10.12. 2007.

Întrucât perioada de 60 de zile pentru care măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin decizia de desființare cu trimitere pentru rejudecare expira până la primul termen de judecată, cel din 10. 12. 2007, s-a stabilit termen intermediar pentru ca instanța să se pronunțe cu privire la temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive, la data de 22.X 2007.

Prin încheierea penală din data de 22.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, constatând că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală, a menținut-o, urmând ca temeinicia și legalitatea acesteia să fie verificată din nou, anterior expirării perioadei legale de 60 de zile.

La termenul din 10.12. 2007, prima instanță, constatând că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală, a menținut-o din nou, dispunând ca temeinicia și legalitatea acesteia să fie verificată înainte de expirarea duratei de 60 de zile, respectiv data de 7.02.2008.

Judecarea cauzei a fost amânată pentru termenul din 21 ianuarie 2008.

La termenul de judecată din 21 ianuarie 2008, singura probă administrată de instanță constă în audierea inculpatului, care prin declarația de la fila 58 dosar de fond, precizează că "își menține declarația dată anterior în fața instanței și nu are nimic de adăugat".

Cu toate acestea însă, prima instanță precizează în mod nejustificat că temeiurile arestării nu se mai mențin - deși față de încheierile anterioare când a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive - deși singura probă constă în declarația inculpatului, și ea nemodificată.

Așa fiind, în temeiul prev. art. 385¹⁵alin. 1 pct. 2 lit. d recursul C.P.P. procurorului fiind întemeiat va fi admis, încheierea penală recurată va fi casată și rejudecându-se cauza, în. prev. art. 300².C.P.P. rap. la prev. art. 160 C.P.P. va fi menținută măsura arestării preventive a inculpatului, urmând ca verificarea temeiniciei și legalității acestei măsuri să fie verificată anterior expirării perioadei legale de 60 de zile.

În temeiul prev. art. 192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului și se va dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T, a sumei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul prevederilor art.385¹⁵alin.1 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale de ședință din data de 21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Casează încheierea penală recurată și rejudecând, în temeiul prevederilor art.300²p Cod Penal rap. la disp.art.160 p Cod Penal menține în continuare măsura arestării preventive a inculpatului, urmând ca temeinicia și legalitatea acesteia să fie verificată anterior expirării perioadei legale de 60 de zile.

În temeiul prevederilor art.192 alin.3 p Cod Penal, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului și dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Tas umei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi 24 Ianuarie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

Grefier

Red.ID/25.01.2008

Tehnored AJ/2 ex/05.02.2008

Prima instanță:Trib.T -

05 Februarie 2008

Președinte:Anca Nacu
Judecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă

Vezi şi alte speţe de drept penal: