Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 52/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 52/2009
Ședința publică de la 28 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. nr. 80/25.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație de apărător ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, față de dispozițiile art. 140/3 alin.3 pr.penală instanța a adus la cunoștința inculpatului dreptul de a fi ascultat de către instanța de recurs.
Inculpatul a fost de acord să-și valorifice dreptul de a fi ascultat, sens în care instanța a procedat la audierea acestuia, declarația fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. A precizat că judecătorul fondului în mod greșit a apreciat temeiurile care să justifice măsura arestării preventive fără a avea legătură cu datele personale ale inculpatului, gravitatea acuzației nu este îndestulătoare pentru menținerea stării de arest preventiv.
Arestarea preventivă a inculpatului este lipsită de motivație, în ce privește una desfășurare a procesului penal ar exista o singură suspiciune - coruperea unor martori.
Infracțiunea imputată inculpatului va fi definită efectiv de actele medico legale care în prezent nu sunt efectuate, iar o condiție a arestării preventive este tocmai gravitatea faptelor și în lipsa actelor medico legale încadrarea juridică nu va rezista.
B desfășurare a procesului penal poate continua și cu inculpatul în stare de libertate și în raport de oportunitatea măsurii preventive, parchetul nu a adus nicio argumentație concretă. Inculpatul este soț, tată și membru al unei familii oneste.
A mai precizat că în cazul aplicării disp. art. 136 alin.1 sau 8.pr.penală ne-am afla și în prezența disp. art. 5 CEDO și garanții care s-ar impune inculpatului ar fi îndestulătoare.
A invocat dispozițiile deciziei nr. 1730/12 mai 2009 ÎCCJ și practica CEDO în sensul că nu se confundă arestarea preventivă cu detenția în executare.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate. A precizat că procurorul a conchis că inculpatul săvârșit infracțiunea de tentativă de omor deși nu este întocmit actul medico legal, iar pericolul concret pentru ordinea publică este prezumat.
În replică, avocata inculpatului a precizat că nu presupus o schimbare de încadrare juridică, dar judecătorul nu are voie să facă aprecieri cu privire la faptă și criteriile de arestare vizează ordinea publică și în acest sens procurorul poate aduce probe.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat cercetarea lui în stare de libertate deoarece are o de 6 ani și soția lui muncește.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin încheierea penală nr. 80/25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus în baza art.155 prelungirea C.P.P. arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile începând cu data de 4.09.2009 și până la 3.10.2009; în baza art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
Împotriva inculpatului a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art.20 rap.Cod Penal la art.174, 175 lit. i Cod Penal, în dauna părții vătămate, vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art.75 lit. a Cod Penal, în dauna părții vătămate, port ilegal de armă în public prev. art.1/1 pct.1 din Legea nr. 61/1991 rep. ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.321 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art.75 lit. a și Cod Penal instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă neurmată de executare prev. de art.29 cu Cod Penal referire la art.260 alin.1 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a
Cod PenalÎn sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 30/31.07.2009, în jurul orelor 02,00, în timp ce se aflau în fața localului "" din A-I, pe fondul unor discuții contradictorii, inculpatul, purtând fără drept în loc public o de baseball, i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu acest obiect în zona capului, cauzându-i leziuni grave ce necesită pentru vindecare 50-55 zile termen de îngrijiri medicale în caz de evoluție favorabilă, care i-ar fi putut pune viața în pericol și au impus internare medicală; cu același obiect a aplicat lovituri în zona picioarelor și a spatelui părții vătămate. După ce aceasta a căzut la pământ, i-a aplicat împreună cu ceilalți trei inculpați, mai multe lovituri cu picioarele peste corp, cauzându-i leziuni care necesită pentru vindecare 35-40 zile termen de îngrijiri medicale în caz de evoluție favorabilă.
Cu aceeași ocazie, inculpații și i-au aplicat numitului, mai multe lovituri cu pumnii peste corp, iar inculpatul cu o de baseball în zona capului, cauzându-i leziuni corporale pentru care acesta din urmă nu a formulat plângere penală prealabilă, iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul numitului în zona feței, cauzându-i leziuni corporale pentru care acesta din urmă nu a formulat plângere penală prealabilă.
Prin actele de agresiune comise de către cei patru inculpați s-a tulburat liniștea publică și s-a adus atingere bunelor moravuri, producându-se un scandal în public.
Ulterior, la data de 31.07.2009, inculpații și i-au instigat pe martorii - și - să dea declarații de martor mincinoase atunci când vor fi audiați în această calitate de către organele de poliție, respectiv să afirme în mod mincinos că, în timpul incidentului, inculpatul nu s-a aflat la locul incidentului, ci l-au văzut că se afla la distanță de acest loc, pe o bancă în din A- În ziua următoare, martorii sus-amintiți nu au dat declarații de martor mincinoase în fața organelor de cercetare ale poliției judiciare din cadrul Poliției Municipiului A-I, astfel cum li se ceruse de către cei doi inculpați susamintiți.
Examinând propunerea de prelungire a arestării preventivă prin prisma dispozițiilor art.155 pr.pen. Tribunalul reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
La data de 6.08.2009 prin încheierea nr.27/2009 a Tribunalului Alba, rămasă definitivă prin încheierea nr.44/10.08.2009 a Curții de APEL ALBA IULIA, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 06.08.2009 și până la 03.09.2009.
Luarea măsurii arestării preventive a fost motivată de existența indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunilor, pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, apreciindu-se că sunt întrunite condițiile prev.de art.143, 146 și 148 lit.
C.P.P.Tribunalul a apreciat că, considerentele avute în vedere cu ocazia dispunerii arestării preventive a inculpatului, menționate în Încheierea nr. 27 din data de 06.08.2009, referitoare la pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă persoana inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia în vederea desfășurării normale pe mai departe a urmăririi penale și a administrării unor probe.
Potrivit art. 68/1 Cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta, ori, aceste indicii în ce-l privește pe inculpat subzistă și în prezent.
S-a mai arătat că existența pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul rezidă din modalitatea concretă a săvârșire a faptelor, respectiv lovirea unei persoane aflate în stare de ebrietate, într-o zonă vitală a corpului cu un corp să producă leziuni deosebit de grave precum și participarea la agresarea altor persoane în aceiași manieră într-un loc public. În rândul opiniei publice cercetarea în stare de libertate a unei persoane acuzate de o astfel de faptă ar fi de natură să creeze un sentiment de temere și insecuritate.
Instanța a apreciat că propunerea de prelungire a arestării preventive este întemeiată constând în incidența disp.art.155 și urm. C.P.P. în sensul că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate și de la data luării măsurii arestării preventive pericolul social concret prezentat de inculpat nu s-a diluat, dimpotrivă descoperirea ansamblului activității infracționale, a tuturor actelor materiale, duce la reconsiderarea acestuia.
De asemenea, Tribunalul a constatat că în cauză urmărirea penală nu s-a finalizat, impunându-se identificarea și audierea unor martori, efectuarea unor activități de recunoaștere după planșe fotografice și din grup a inculpaților, audierea inculpaților și.
În ce privește motivele de ordin social invocate de inculpat privind punerea sa în libertate pe motiv că nimeni din familia sa nu lucrează, are o fiică minoră, Tribunalul a apreciat că aceste aspecte pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen, nemotivat, inculpatul.
Oral, prin apărătorul ales inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, a se respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului s-a arătat că judecătorul fondului în mod greșit a apreciat temeiurile care justifică măsura arestării preventive, fără legătură cu datele personale ale inculpatului, iar gravitatea acuzației nu este îndestulătoare pentru menținerea stării de arest preventiv.
S-a mai arătat că arestarea preventivă a inculpatului este lipsită de motivație, iar în ce privește una desfășurare a procesului penal ar exista o singură suspiciune - coruperea unor martori. Infracțiunea imputată inculpatului va fi definită efectiv de actele medico legale care în prezent nu sunt efectuate, iar o condiție a arestării preventive este tocmai gravitatea faptelor și în lipsa actelor medico legale încadrarea juridică nu va rezista.
B desfășurare a procesului penal poate continua și cu inculpatul în stare de libertate și în raport de oportunitatea măsurii preventive, parchetul nu a adus nicio argumentație concretă. Inculpatul este soț, tată și membru al unei familii oneste.
S-a mai precizat că în cazul aplicării disp. art. 136 alin.1 sau 8.C.P.P. ne-am afla și în prezența disp. art. 5 CEDO iar garanțiile care s-ar impune inculpatului ar fi îndestulătoare. S-au invocat dispozițiile deciziei nr. 1730/12 mai 2009 ÎCCJ și practica CEDO în sensul de a nu se confundă arestarea preventivă cu detenția în executare.
Curtea de Apel examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, constată că acesta este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Conform art. 155 al. 1.C.P.P. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În mod corect Tribunalul a apreciat că motivele avute în vedere cu ocazia dispunerii arestării preventive a inculpatului, referitoare la indiciile temeinice că inculpatul ar fi săvârșit faptele de care este acuzat precum și cele referitoare la pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă persoana inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia în vederea desfășurării normale pe mai departe a urmăririi penale și a administrării unor probe.
În recursul său inculpatul a contestat oportunitatea măsurii arestării preventive cu referire atât la fapta presupus a fi fost săvârșită - respectiv la gravitatea acesteia, cât și cu referire la persoana sa.
Examinând încheierea atacată și actele de urmărire penală administrate până în prezent la dosarul cauzei Curtea constată că indiciile temeinice care au condus inițial la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, prin prelungirea măsurii arestului preventiv.
Astfel, există presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent ar fi săvârșit faptele de care este acuzat iar pericolul social concret prezentat de inculpat rezidă din felul în care aceste fapte s-ar fi săvârșit, din modalitatea de săvârșire a acestora și ecoul negativ creat în comunitate că fapte de asemenea gravitate ar putea fi cercetate cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Prin prelungirea arestului preventiv al inculpatului recurent în vederea finalizării anchetei penale se urmărește tocmai a se da o încadrare juridică corectă faptelor presupus a fi fost săvârșite de inculpat raportat la probele existente, iar prin această prelungire a arestului preventiv nu sunt încălcate dispozițiile CEDO - atâta timp cât în cauză există presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent ar fi săvârșit faptele imputate și prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, pericol rezultat din modalitatea săvârșirii faptelor și ecoul negativ produs în comunitate.
Referitor la circumstanțele personale invocate de către inculpatul recurent, acestea vor fi avute în vedere în eventualitatea că inculpatul ar fi găsit vinovat, cu ocazia judecării în fond a cauzei, în această fază a procesului penal analizându-se doar oportunitatea prelungirii măsurii arestării preventive în ce-l privește, Curtea apreciind că încheierea penală atacată este legală și temeinică.
Față de cele expuse, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. inculpatului urmând a fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 80/25.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
- -
Red/tehnored.
1.09.2009/2 Ex.
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Monica Farcaș, Dana Ghițoaica
