Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 524/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul A împotriva încheierii penale nr. 17/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de apărător din oficiu avocat.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că actele de urmărire penală se pot face cu inculpatul în stare de libertate, inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut cele întâmplate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, iar prelungirea măsurii arestării preventive este necesară și justificată.
Inculpatul recurent A solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 17/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, s-a admis cererea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și în consecință, în temeiul disp. art.156 și 159 Cod procedură penală, art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea mandatului de arestare preventivă nr. 14 din data de 29.04.2009 emis de Tribunalul C-S în dosarul nr-, privind pe inculpatul minor A, (fiul lui și, născut la 26.08.1991 în B, jud. H, cetățean român, 8 clase, muncitor zilier, necăsătorit, domiciliat în comuna, sat Jijia, jud. B, fără forme legale în com., sat, nr. 293, jud. C-S, seria - nr. - eliberat de Poliția, jud. B, CNP -), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174, 176 lit. d Cod penal, art. 211 alin.2 lit. b, c, alin. 21lit. a Cod penal (două fapte penale) și a două infracțiuni prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, art. 109 Cod penal cu 20 zile, începând cu data de 17 mai 2009, ora 20,00 până la data de 05 iunie 2009, ora 20,00.
Tribunalul C-S a reținut următoarele:
Prin referatul înregistrat la acest tribunal, sub nr- din 12.05.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S a solicitat prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului A cu 20 zile începând cu data de 17.05.2009, ora 20,00.
În motivarea cererii, se arată că prelungirea arestării preventive a inculpatului se impune întrucât se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Totodată, în vederea terminării urmăririi penale urmează a se efectua o serie de acte, reconstituirea faptelor penale, efectuarea expertizei psihiatrice, audierea părților civile,
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dosarul de urmărire penală, instanța a constatat că inculpatul A este cercetat în dosarul de urmărire penală nr. 104/P/2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174, 176 lit.d Cod penal, două infracțiuni prev. de art.211 alin.2 lit.b,c, alin.21lit.a Cod penal și a două infracțiuni prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal, constând în aceea că, împreună cu alți doi inculpați, în noaptea de 27/28.04.2009 au agresat pe în centrul mun.C deposedându-l de o pereche de pantofi, o pereche pantaloni, un ceas și un portmoneu cu suma de 3 lei; apoi au sustras din localul o unitate de calculator, mai multe CD-uri, 2 șurubelnițe și alte bunuri unde au intrat prin forțarea lacătului de la intrare;în jurul orei 3,00, forțând ușa unei vitrine frigorifice, au sustras mai multe doze cu bere,energizante și mai multe sticle cu suc, iar apoi, au agresat victima de 72 ani prin loviri repetate cu pumnii și picioarele în zona capului și toraco - abdominală, cauzându-i decesul, de la care au sustras un rucsac cu haine, un casetofon și suma de 15 lei; în jurul orei 6,30, în centrul orașului, l-au agresat pe luându-i suma de 5 lei.
Instanța a mai constatat că prin Ordonanța de reținere din data de 28.04.2009 s-a dispus reținerea învinuitului A pe o perioadă de 24 ore, iar prin ordonanța din 29.04.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S, față de inculpat, s-a pus în mișcare acțiunea penală, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.174, 176 lit.d Cod penal, art.211 alin.2 lit.b,c, alin.21lit.a Cod penal(două fapte penale) și a două infracțiuni prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal.
Prin încheierea nr. 14 din data de 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- al aceluiași tribunal, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului minor A, încheiere în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 14/29.04.2009 pe o perioadă de 19 zile, începând cu data de 29.04.2009, orele 20,00 până la data de 17.05.2009, orele 20,00.
Având în vedere pericolul social concret pentru ordinea publică ce rezultă din natura violentă a faptelor reținute in sarcina inculpatului și din starea de fapt descrisă mai sus, tribunalul a considerat că în raport de probele dosarului, temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent și în consecință s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.159 rap. la art.148 lit.f Cod procedură penală, privind prelungirea arestării preventive a inculpatului.
Astfel, din dosarul de urmărire penală acvirat la dosarul tribunalului rezultă că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, fapte deosebit de grave care induc un pericol sporit pentru ordinea publică. Modalitatea de acțiune a inculpatului propus spre prelungirea arestării preventive, în cooperare cu ceilalți doi inculpați - de asemenea arestați - denotă pericolul deosebit pentru ordinea publică atât pe considerentul că au fost săvârșite cinci infracțiuni de mare gravitate îndreptate împotriva vieții, a integrității corporale și respectiv a patrimoniului altor persoane, într-un interval foarte scurt de timp, modul de acționare la săvârșirea celei mai grave dintre acestea(acte de o extremă violență, la limita cruzimilor, în condițiile în care victima nici nu a opus o rezistență serioasă, iar mobilul faptei a fost extrem de confuz) denontând o lipsă de scrupule sau o ignorare a unor valori fundamentale care justifică pe deplin limitarea libertății de mișcare prin instituirea celei mai severe dintre măsurile preventive.
În plus, se impune prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului și pentru reconstituirea faptelor penale, efectuarea expertizei psihiatrice și audierea părților civile, astfel cum s-a consemnat în cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-
Împotriva încheierii penale nr.17 din 14.05.2009 a Tribunalului CSp ronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent A, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 15.05.2009, sub nr-.Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, periculoase pentru viața și patrimoniul cetățenilor.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina acestuia.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul urmăririi penale, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare,faptul că inculpatul este minor nu este de natură să determine punerea acestuia în libertate.
Pentru aceste motive a respins și solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent A împotriva încheierii penale nr.17 din 14.05.2009 a Tribunalului CSp ronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge recursul declarat de inculpatul A împotriva încheierii penale nr. 17 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. inculpatul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, din care 100 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /18.05.2009
Dact P 2.ex./22.05.2009
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 524/
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge recursul declarat de inculpatul A împotriva încheierii penale nr. 17 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. inculpatul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, din care 100 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Anca
