Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 525/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA cod operator 2711

Secția penală

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ nr. 525/

Ședința publică din 15 mai 2009

PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 2: Ion Dincă

JUDECĂTOR 3: Anca

GREFIER:

DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoaraa fost reprezentat de procuror.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale de ședință nr. 61/CC/12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți în stare de arest preventiv, asistați de apărători aleși avocați și.

Procedura de citare legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate separat la dosar.

Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al inculpaților recurenți, avocat solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și judecarea inculpaților în stare de libertate arătând că nu toți inculpații beneficiază de un regim echitabil, conducătorii rețelei sunt cercetați în stare de libertate, inculpații au copii minori, au recunoscut fapta. În subsidiar solicită aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Apărătorul ales al inculpaților recurenți, avocat solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și judecarea inculpaților în stare de libertate, iar în subsidiar, aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea arătând că după2 luni de arest preventiv nu rezultă un prejudiciu clar, inculpaților nu li se-a luat nici o declarație, la dosar nu există nici o amprentă a inculpaților, la perchezițiile informatice efectuate în cauză nu s-a găsit nimic. Mai arată că inculpații nu au participat la faptele reținute în sarcina lor.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii tribunalului ca fiind legală și temeinică arătând că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt fapte grave, aceștia au fost prinși în flagrant.

Inculpatul recurent solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că nu prezintă pericol public.

Inculpatul recurent solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că nu este vinovat.

Inculpatul recurent solicită judecarea sa în stare de libertate.

CURTEA,

deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: prin încheierea penală nr. 61/CC/12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 159 alin.7 C.P.P. raportat la art. 155.C.P.P. și cu aplicarea art. 143.C.P.P. și art. 148 alin.1 lit. f C.P.P. s-a admis cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișoara.

S-a prelungit starea de arest a inculpatilor:

- fiul lui și, născut la data de 16.09.1980 în B jud. B cu domiciliul în B- -.2.A.20 jud.B CNP-

- fiul lui și născut la data de 27.04.1982 în B jud. B cu domiciliul în B- -.1.B.31 jud. CNP-;

- fiul lui și născut la data de 26.10.1981 în B jud. B cu domiciliul în B- -.1.D.3 jud. B CNP- si

- fiul lui și născut la data de 27.08.1982 în B jud. B cu domiciliul în B - -1.C.18 jud. CNP- și

-, fiul lui si, născut la data de 07.01.1981 în jud., cu domiciliul în B- - 3, Sc.B Ap.10 jud. CNP -, cetățean român, cu antecedente penale conform fișei, pe o durata de 30 zile, începând cu data de 18.05.2009 până la data de 16.06.2009.

S-au respins cererile inculpatilor:, și, formulate prin apărătorul acestora, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interdicției de a nu părăsi țara.

Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele: prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 08.05.2009, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa solicitat prelungirea arestării preventive inculpaților:, și .

În motivarea cererii s-a arătat că inculpații:, și sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, furt cu consecințe deosebit de grave și spălare de bani, fapte prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208, 209 alin. 1 lit. a, și alin. 4.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 23 lit. a,c, din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal totul cu aplicarea art. 33 lit. a p, constând în aceea că: în perioada 2007 - 2009 cei menționați împreună cu alte persoane au constituit,aderat și sprijinit un grup de criminalitate organizată specializat în comiterea de furturi de seifuri cu bani din bancomate și spălare de bani. În perioada analizată acest grup a sustras și a încercat să sustragă prin efracție mai multe seifuri cu bani din bancomate situate în localitatea județul T, loc. jud. B, loc. jud. M, loc. jud. S, loc. jud. O, loc. jud. B N, loc. jud. B și alte localități din țară. Prejudiciul cauzat părților vătămate Bank, Bank, însumează aproximativ 800.000 lei ron. Banii obținuți din această activitate infracțională au fost spălați prin transferarea prin intermediul diferitelor conturi bancare și achiziții de bunuri imobile prin persoane interpuse, pentru a le ascunde adevărata proveniență.

S-a mai arătat că prin Încheierea penală nr.35/CC/21.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a luat măsura arestării preventive față de:, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.28/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.29/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.30/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.31/21.03.2009, pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 21.03.2009 până la data de 18.04.2009.

Prin Încheierea nr.37/CC/21.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a luat măsura arestării preventive față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 32/21.03.2009 pentru o perioadă de 29 de zile din data de 21.03.2009 până la data de 18.04.2009.

Prin încheierea nr. 51/CC/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a prelungit măsura arestării preventive fata de toți inculpații cu 30 de zile de la data de 18.04.2009 până la data de 17.05.2009.

În cauză de la ultima prelungire și până în prezent au fost administrate mai multe probe ( aplicări sechestru, audieri martori, învinuiți) care se găsesc la dosarul de urmărire penală în. II,. XI și. XII.

În final s-a arătat că ținând seama de complexitatea cauzei și necesitatea completării materialului de urmărire penală, se impune prelungirea arestării preventive a inculpaților cu încă 30 de zile, urmând a se efectua următoarele acte procedurale: obținerea raportului de constatare tehnico științifică ADN; întocmirea procesului verbal de percheziție informatica conform autorizațiilor din dosar, emise in perioada cuprinsa de la ultima prelungire și până în prezent; audierea restului martorilor rămași neaudiați; deschiderea sacilor de probe ridicate de la percheziție si anexarea înscrisurile la dosar și obținerea răspunsului de la în raport cu tranzacțiile suspecte.

În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.12/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.

Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:

Prin ordonanța nr. 12/D/P/2009, față de inculpații, și a fost începută urmărirea penală în data de 02.02.2009, în dosarul sus-menționat, iar la data de 20.03.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, furt cu consecințe deosebit de grave și spălare de bani, fapte prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208, 209 alin. 1 lit. a, și alin. 4.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 23 lit. a,c, din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, fapta constând in aceea ca în perioada 2007 - 2009 cei menționați, împreună cu alte persoane au constituit, aderat și sprijinit un grup de criminalitate organizată specializat în comiterea de furturi de seifuri cu bani din bancomate și spălare de bani. În perioada analizată acest grup a sustras și a încercat să sustragă prin efracție mai multe seifuri cu bani din bancomate situate în localitatea județul T, loc. jud. B, loc. jud. M, loc. jud. S, loc. jud. O, loc. jud. B N, loc. jud. B și alte localități din țară. Prejudiciul cauzat părților vătămate Bank, Bank, însumează aproximativ 800.000 lei ron. Banii obținuți din această activitate infracțională au fost spălați prin transferarea prin intermediul diferitelor conturi bancare și achiziții de bunuri imobile prin persoane interpuse, pentru a le ascunde adevărata proveniență..

Prin încheierea penală nr.35/CC/21.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a luat măsura arestării preventive față de:, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.28/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.29/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 30/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.31/21.03.2009, pentru o perioadă de 29 de zile,de la data de 21.03.2009 până la data de 18.04.2009.

Măsura arestării preventive a fost dispusă în considerarea cazului prevăzut de art. 148 lit. f din Codul d e Procedură Penală, reținându-se că la dosarul cauzei există suficiente indicii care determină presupunerea rezonabilă că inculpații ar putea fi autorii infracțiunilor pentru care sunt cercetați penal, și care sunt pedepsite cu pedepse mai mari de 4 ani, și că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La luarea măsurii preventive împotriva inculpaților, si, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.

Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

În primul rând instanța a reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Murray contra Marea Britanie, luarea unei măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane.

Pe de altă parte, art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.

Plecând de la textele de lege mai sus invocate instanța constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive există și în prezent, actele efectuate din data de 20 martie 2009 și până în prezent nefiind în măsură a modifica această concluzie.

La dosarul cauzei există suficiente indicii din care rezultă faptul că inculpații, si să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoare mai mare de 4 ani, în speță, infracțiunea de tentativă de furt calificat, întrucât au fost surprinși în noaptea de 20.03.2009 în comuna, jud. B, când încercau prin efracție să sustragă banii dintr-un bancomat aparținând Băncii Comerciale Române.

De altfel, inculpații și, au recunoscut în fata organelor de urmărirea penală si în fata instanței împrejurarea că încercau sa sustragă prin efracție banii din bancomat.

Inculpații si, au arătat în declarațiile lor că nu au avut cunoștința de faptul că urmează să se spargă bancomatul de către ceilalți inculpați, efectuând cu autoturismele, în calitate de șoferi de taxi transportul acestora la locul indicat.

Cu toate acestea, înscrisurile de la dosarul cauzei, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, de percheziție, rapoartele întocmite de organele de politie, declarațiile martorului, imaginile video surprinse la momentul săvârșirii faptei, dovedesc contrariul, respectiv că aceștia cunoșteau activitatea pe care urma să o desfășoare ceilalți inculpați si că ulterior urmau sa asigure deplasarea de la săvârșirea faptei.

De altfel, în acest sens este si declarația inițială data în fata organelor de politie de către inculpatul.

Inculpatul, prin declarațiile date, a recunoscut săvârșirea faptei reținută in sarcina sa, arătând că în data de 19/20 a pătruns în incinta cultural din localitatea, jud.B împreună cu ceilalți coinculpați în scopul de sparge bancomatul și de a sustrage banii.

Deși inculpatul nu a recunoscut în fața instanței ca ar fi vrut sa lovească un polițist, declarând ca a fost împușcat din greșeală, susținerea acestuia este infirmata de celelalte mijloace de proba din dosar, respectiv declarațiile coinculpaților, procesele verbale de cercetare la fata locului, procesul verbal de prindere in flagrant si planșele foto.

Pentru aceste considerente, tribunalul a considerat că în prezenta cauză există,în continuare, indicii cu privire la posibilitatea ca inculpații, și să fie implicați în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoare mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că persoanele în cauză este posibil să fi comis acele fapte.

Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, instanța a apreciat că referitor la persoana inculpaților, lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică, pe care inculpații în stare de libertate îl reprezintă, rezultă nu numai în datele de mai sus ci și din împrejurarea că fapta inculpaților a creat un puternic sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice, referitor la păstrarea și respectarea proprietății, astfel încât prezervarea ordinii publice impune menținerea măsurii arestării preventive.

Așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.

Noțiunea de "probe" că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi interpretata în sensul că ar avea ca obiect împrejurări petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal.

Această noțiunea prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. are în vedere datele existente în dosarul cauzei care permit a se trage concluzia că inculpații cercetați în stare de libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol ce poate să se concretizeze nu doar în vreo atitudine violentă sau potențial infracțională pe viitor a inculpaților, ci si în starea de nesiguranță, de neliniște ce s-ar putea crea în conștiința socială prin lăsarea acestora în stare de libertate.

Aceasta este interpretarea dată și de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în jurisprudența ei (Letellier contra Franta), unde se arată că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranță, de revoltă care să permită cel puțin o perioadă de timp arestarea preventivă a celor acuzați.

În prezenta cauză, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, și, numărul persoanelor implicate, modalitatea în care aceștia au acționat, urmarea care s-a produs și care s-ar fi putut produce, gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, care sunt tot atâtea elemente ce indică starea de temere și nesiguranță ce s-ar crea pentru societate în cazul cercetării acestora în stare de libertate.

Până la acest moment procesual, nu au intervenit temeiuri noi care sa justifice cercetarea inculpaților în stare de libertate, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent.

Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, pentru aflarea adevărului, în condițiile în care temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpaților nu s-au schimbat, în baza art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f instanța C.P.P. a admis cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 18.05.2009 până la data de 16.06.2009.

În condițiile în care a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța, pentru aceleași considerente, respins cererile inculpaților:, și, formulate prin apărătorul acestora, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interdicției de a nu părăsi țara.

Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs cei cinci inculpați, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit măsura arestării preventive a fost prelungită.

Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi respinse.

Potrivit dispozițiilor art. 155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială, impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus în temeiul prevederilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, prin încheierea penală nr. 35/CC/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Potrivit dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani sau pedeapsa detențiunii pe viață și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Inculpații au fost arestați și sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Lg. nr.39/2003, furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 și alin.4 Cp, și spălare de bani prev. de art. 23 lit. a,c din Lg. nr. 656/2002, infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege o constituie închisoarea mai mare de 4 ani, astfel că prima condiție prevăzută de lege, privind cuantumul pedepsei, este îndeplinită.

În fapt, se reține la urmărirea penală, că în perioada 2007 - 2009, inculpații împreună cu alte persoane au furat și au încercat să fuere, prin efracție, mai multe seifuri cu bani, din bancomate situate în diferite localități din România, prejudiciul cauzat părților vătămate " Bank, Bank, Banca Comercială Română, depășind suma de 800.000 lei.

Modalitatea reținută la urmărire penală, cu privire la săvârșirea infracțiunii, numărul mare al inculpaților participanți la săvârșirea faptelor, prejudiciul mare creat părților vătămate, dovedește că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Lăsarea în libertate a inculpaților ar produce în rândul cetățenilor un sentiment de teamă, de insecuritate privind propriile depuneri bănești, depozite, aflate în conturile diferitelor bănci, astfel că este îndeplinită și cea de-a doua condiție prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, privind pericolul pentru ordinea publică, pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpaților.

Procurorul, motivează cererea având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive, prin complexitatea cauzei și necesitatea completării materialului de urmărire penală cu; obținerea raportului de constatare tehnico-științifică ADN, întocmirea procesului verbal de percheziție informatică, audierea altor martori relevanți în cauză, deschiderea și verificarea sacilor cu probe ridicate urmare perchezițiilor efectuate, probe care prin ele însele justifică prelungirea măsurii arestării preventive.

Întrucât nu există motive de casare a încheierii penale recurate, în baza prevederilor art. 385¹⁵alin.1, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate, iar pe cale de consecință, în baza prevederilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, fiecare inculpat - recurent, va fi obligat la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin.1, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale de ședință nr. 61/CC/12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare inculpat - recurent, la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 15 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. ID/18.05.2009

Tehnored:CP/2ex/18.05.2009

Prima instanță:Trib, T - jud.