Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 54/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.54/I/R/2009
Ședința publică din 08 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la data de 17.09.1954, în prezent aflat în Arestul S M, împotriva încheierii penale nr.30 din 28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive, potrivit art.156 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de către apărătorul ales al acestuia, av. și interpretul de limbă maghiară.
HGMinisterul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța procedează la ascultarea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită instanței admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii primei instanțe. Apreciază ca fiind lovită de nulitate absolută încheierea recurată potrivit art.171 Cod procedură penală raportat la art.197 Cod procedură penală, având în vedere că inculpatul a avut apărător ales și nefiind prezent în instanță, s-a desemnat un apărător din oficiu care însă nu a pregătit apărarea inculpatului. Consideră că astfel nu i s-a asigurat inculpatului dreptul la apărare și totodată consideră că termenul a fost prea scurt pentru judecarea propunerii de prelungire a arestului preventiv, astfel că măsura arestului preventiv a încetat de drept. Mai arată că inculpatul este o persoană în vârstă, nu are antecedente penale, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul parchetului solicită instanței respingerea recursului declarat de către inculpat ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii primei instanțe, arătând că susținerile invocate de apărare sunt neîntemeiate. Arată că inculpatului i s-a asigurat dreptul la apărare, apărătorul numit din oficiu a pus concluzii complete, iar simplitatea acestor concluzii nu poate duce la nulitatea absolută a încheierii și totodată consideră că măsura arestului preventiv nu a încetat de drept. Referitor la solicitarea înlocuirii măsurii arestului preventiv cu o altă măsură, arată că această cerere este inadmisibilă având în vedere obiectul cauzei, respectiv art.155 și următoarele din Codul d e procedură penală.
Inculpatul recurent, prin interpret, solicită instanței cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.30 din 28 august 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a dmis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și în consecință în baza art.155 Cod procedură penală raportat la art.159 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea arestului preventiv pentru inculpatul, născut la data de 17.09.1943, în prezent deținut în Arestul S M, arestat prin încheierea nr.25/08.08.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.3692/- și cercetat în dosar nr.241/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat cu încă 30 de zile, începând din 05.09.2009 până la 04.10.2009, inclusiv.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art.189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților în contul Baroului SMa sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, conform delegației nr.1299/2009, pe seama avocatei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin propunerea înregistrată la instanță, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Marea solicitat prelungirea arestului preventiv cu încă 30 de zile, pentru inculpatul, cu datele personale din dispozitivul prezentei, întrucât urmărirea penală în cauză nu a putut fi terminată, nu s-au efectuat cele dispuse din ordonanțele de delegare din 7 august 2009 și 25 august 2009, nu s-a depus raportul de autopsie, nu s-a efectuat prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Față de inculpat s-a luat măsura reținerii preventive pe 24 de ore începând cu data de 07.VII.2009 ora 22:15 și a arestării preventive de către Tribunalul Satu Mare pe o durată de 29 de zile, începând cu 8.VIII.2009 până la data de 5.IX.2009 inclusiv.
S-a arătat că, temeiurile care justifică prelungirea duratei arestării preventive inculpatului constau în faptul că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și art.148 lit. Cod procedură penală privind existența probelor sau indiciilor temeinice că, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa detențiuni pe viață sau pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând propunerea prin prisma motivelor invocate, instanța a reținut că, inculpatul, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped.de art.174 alin.1, art.175 lit.i Cod penal, faptă constând în aceea că, în data de 07.08.2009, în jurul orelor 21:00, pe fondul unor altercații mai vechi și a consumului de alcool, inculpatul a aplicat victimei o lovitură de cuțit în zona hemitoracelui drept, în timp ce se aflau pe trotuarul din fața casei sale iar la scurt interval de timp s-a produs decesul victimei.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual s-a constatat că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probele administrate până în prezent.
Sub acest aspect, instanța a reținut că măsura preventiva arestului preventiv necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidență dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală - acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, însăși natura infracțiunii.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate".
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, dat fiind și faptul că urmărirea penală este în desfășurare.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, fiind îndeplinite dispozițiile art.155 alin.1 Cod procedură penală, instanța a apreciat că propunerea formulată în cauză este întemeiată, urmând ca în baza textului de lege invocat coroborat cu art.159 alin.6 Cod procedură penală, aceasta să fie admisă cu consecința prelungirii arestului preventiv a inculpatului cu încă 30 de zile, începând cu data de 05.IX.2009 până la data de 04.2009 inclusiv, instanța reținând totodată că, chiar și cu acordarea acestei prelungiri a arestului preventiv, sunt respectate disp.art.159 alin.13 Cod procedură penală care prevede că durata totala a arestării în cursul urmăririi penale nu poate depăși un termen rezonabil și nu mai mult de 180 de zile.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea lui, casarea încheierii recurate și respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive. În motivarea recursului se arată că, inculpatului nu i s-a asigurat dreptul la apărare întrucât avea apărător ales, iar instanța i-a desemnat un apărător din oficiu, iar termenul de soluționare a propunerii de prelungire a arestului preventiv a fost prea scurt.
Examinând încheierea recurată în baza art. 385/9 Cod procedură penală și art. 385/14 din același cod, curtea apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Măsura arestării inculpatului este legală și se justifică întrucât cerința inclusă în art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, poate fi considerată existentă, cât timp se demonstrează pe bază de indicii temeinice că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Textul de lege menționat se referă la două condiții ce justifică arestarea, ambele trebuind să fie întrunite cumulativ, săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și existența unui pericol pentru ordinea publică în cazul în care inculpații ar fi lăsați în libertate, ori, în speță, aceste condiții sunt realizate.
În cauză, există motive verosimile pentru a susține că asupra inculpatului planează acuzația săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art.174 alin.1, art.175 lit.i Cod penal, faptă constând în aceea că, în data de 07.08.2009, în jurul orelor 21:00, pe fondul unor altercații mai vechi și a consumului de alcool, inculpatul a aplicat victimei o lovitură de cuțit în zona hemitoracelui drept, în timp ce se aflau pe trotuarul din fața casei sale, iar la scurt interval de timp s-a produs decesul victimei.
Susținerile invocate de apărare sunt neîntemeiate.
Pericolul concret rezultă din modul de comitere a infracțiunii, gravitatea deosebită a faptei de care este acuzat, circumstanțele reale de săvârșire a acestei fapte, modul și mijloacele de comitere, ceea ce în mod evident presupun crearea unei stări de insecuritate socială în comunitate în lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de cei bănuiți a fi autorii unor asemenea fapte antisociale.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, față de care s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, iar rin p. punerea în libertate a inculpatului s-ar putea crea temerea în societate că organele judiciare nu au reacție promptă creând astfel o stare de insecuritate socială.
În acest cadru procesual, instanța constată că pe baza actelor și lucrărilor dosarului efectuate până în prezent nu rezultă nici o încetare sau modificare a temeiurilor inițiale.
Instanța de recurs, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la data de 17.09.1954, din Arestul S M, împotriva încheierii penale nr.30 din 28 august 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.înch.- /09.09.2009
jud.fond
tehnored.2ex./09.09.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pătrăuș Mihaela, Condrovici Adela
