Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 55
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, A, împotriva încheierii penale nr.2/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu, asistat de av.of, asistat de avocat oficiu, A asistat de av.of, asistat de de avocat oficiu, asistat de av.of, asistat de avocat oficiu, asistat de avocat oficiu zandomeni și asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul C S și în principal, punerea în libertate a inculpatul, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara. În motivare a arătat că din întreg materialul probator nu rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, acesta fiind doar consumator, motiv pentru care se impune internarea medicală.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurată și rejudecând cauza, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu interdicția de a nu părăsi localitatea. În motive a învederat că la dosar nu există un raport de expertiză întocmit de un institut neutru care să concluzioneze că drogurile sunt de mare risc, inculpații nu se cunosc între ei și nu au avut legături anterioare, iar certificarea convorbirilor telefonice, probă care se mai impune a fi administrată de organele DIICOT nu poate fi influențată de lăsarea în libertate a inculpatului.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare, respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, pe motiv că starea de arest preventiv este o măsură excepțională, iar inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Avocatul din oficiu pentru inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și lăsarea în libertate a inculpatului, întrucât acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul inculpatului, avocat oficiu a solicitat admiterea recursului și cercetarea inculpatului în stare de libertate, arătând că din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii.
Apărătorul inculpatului A, avocat oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și pe cale de consecință punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul inculpatului, avocat oficiu a solicitat admiterea recursului și cercetarea inculpatului în stare de libertate, prevederile art. 148 lit.f p Cod Penal referitoare la pericolul concret pentru lăsarea în libertate a inculpatului nu sunt îndeplinite și nici nu rezultă din motivarea primei instanțe acest pericol.
Apărătorul inculpatului, avocat oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul C S, rejudecarea cauzei și punerea inculpatului în stare de libertate, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive cu privire la infracțiunea de constituire în grup infracțional organizat, inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar probele ce urmează a fi administrate de T pot fi efectuate și cu inculpatul în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului, avocat din oficiu a solicitat admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu interdicția de a nu părăsi localitatea.
Procurorul pus concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, hotărârea Tribunalului CSf iind temeinică și legală, existând probe că inculpații au constituit un grup infracțional organizat și au traficat droguri de risc.
Inculpații -recurenți, având pe rând ultimul cuvânt, au lăsat la aprecierea instanței soluția ce va fi pronunțată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2 din 22 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis cererea DIICOT - Biroul Teritorial C-S și în consecință în temeiul art. 155 alin.1, art. 156 alin.1, art. 159 alin. 1-3, 5-8, 11 Cod proc.penală, a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și implicit a mandatelor de arestare preventivă nr. 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18 și 19 din 28.11.2007 emise de Tribunalul C-S în dosarul nr-, privind pe inculpații, A, A, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 224 ianuarie 2008 orele 15,30 până la data de 22 februarie 2008, orele 15,30 inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul C-S a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr- la data de 17.01.2008, Ministerul Public reprezentat de DIICOT - Biroul Teritorial C-S a solicitat prelungirea stării de arest preventiv a inculpaților, A, A, și pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 24.01.2008, orele 15,30.
În motivarea cererii s-a arătat că prelungirea arestării preventive a inculpaților se impune întrucât au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani - art. 148 alin. 1 lit. f teza I C.P.P.(temeiul a fost avut în vedere de instanța de judecată și la dispunerea măsurii preventive, textul de lege fiind explicit și nesusceptibil de interpretare); există date certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică - art. 148 alin. 1 lit. f teza II C.P.P.; conform prev. art. 136 alin. 1.C.P.P. scopul ce determină necesitatea măsurii preventive constă în asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Prelungirea se mai solicită pentru finalizarea constatărilor tehnico - științifice pentru determinarea naturii substanțelor ridicate de la inculpați cu ocazia perchezițiilor efectuate și certificarea înregistrărilor convorbirilor telefonice a căror interceptare a fost autorizată, precum și audierea persoanelor implicate în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dosarul de urmărire penală, Tribunalul C-S a constatat că inculpații, A, A, și sunt cercetați în dosarul nr. 4-D/P/2007 al DIICOT - Biroul Teritorial C-S, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât inculpații s-au constituit într-un grup infracțional, cu un grad ridicat de pericol social, care distribuia droguri de risc și de mare risc pe raza municipiului Reșița; prin ordonanțele din 28.11.2007 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cei nouă inculpați pentru infracțiunile susmenționate.
Prin încheierea nr. 71 din 28 noiembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis propunerea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial C-S și a dispus arestarea preventivă a inculpaților încheiere în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr. 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18 și 19 din 28.11.2007 pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 28.11.2007 orele 15,30 până în data de 26.12.2007, orele 15,30, iar prin încheierea nr. 74/21.12.2007 dată în dosar nr- a Tribunalului CSs -a dispus prelungirea acestei măsuri începând cu data de 26.12.2007 până la data de 24.01.2008 Pentru a proceda astfel, instanța care a examinat propunerea de arestare preventivă a celor nouă inculpați a reținut faptul că în dosarul penal nr. 4-D/P/2007 al DIICOT C-S s-a început urmărirea penală, punându-se în mișcare acțiunea penală față de învinuiții, A, A, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Din probele administrate în dosarul de urmărire penală, s-a conturat următoarea stare de fapt: inculpații sunt constituiți într-un grup care acționează pe raza municipiului Reșița, distribuind droguri de risc și de mare risc la diverse persoane din anturajul lor, cunoscuți în oraș sub diferite porecle.
În acest sens, s-a rezumat activitatea infracțională a fiecăruia dintre acești inculpați, enumerându-se și coroborându-se mijloacele de probă din analiza cărora a rezultat starea de fapt descrisă.
Pentru a proceda la arestarea preventivă inculpaților, Tribunalul C-S a reținut faptul că inculpații au săvârșit infracțiunile prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru care sunt prevăzute pedepse care au limitele cuprinse între 3 ani și 15 ani închisoare. S-a apreciat de asemenea că inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce ar izvorî din însăși natura infracțiunilor săvârșite, infracțiuni care prezintă prin ele însele pericol social, raportat și la starea de insecuritate creată în rândul comunității. Această rezonanță negativă care s-ar fi creat în societate ca urmare a faptelor săvârșite de inculpați, rezultă independent de starea de infractori primari a inculpaților și de vârstele lor. S-a considerat așadar că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 146 și 148 lit. f Cod proc.penală, nefiind întrunite cerințele altor cazuri enumerate la art. 148.C.P.P. despre care organele de urmărire penală au făcut vorbire.
Relativ la motivarea tezei finale a cazului de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit.f p Cod Penal, referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, cu ocazia soluționării propunerii de prelungire a arestării preventive prin încheierea din 21.12.2007, instanța a împărtășit opinia exprimată în încheierea de arestare preventivă, adăugând faptul că acest " modus operandi" în care acționau inculpații reprezintă principala modalitate de captare a copiilor și tinerilor care frecventează localurile publice și în general locurile de distracție.
Având în vedere starea de fapt descrisă mai sus și probele aflate la dosar, Tribunalul CSa constatat că sunt îndeplinite în continuare cerințele art. 148 lit. f Cod proc.penală și întrucât în cauză urmează a se efectua constatările tehnico-științifice pentru determinarea naturii substanțelor ridicate de la inculpați cu ocazia perchezițiilor efectuate în data de 27.11.2007, de asemenea, a se proceda la certificarea înregistrării convorbirilor telefonice a căror interceptare și înregistrare a fost autorizată în cauză, precum și la audierea altor persoane implicate, și apreciind că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate, astfel că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155.C.P.P. Din cele enumerate mai sus, tribunalul a constatat de asemenea că organele de urmărire penală nu au dat dovadă de pasivitate de la dispunerea arestării preventive și până la formularea propunerii de prelungire a arestării preventive, administrând în continuare probe pe baza cărora să fie confirmate indiciile temeinice care au dus la arestarea preventivă a celor nouă inculpați.
În privința susținerilor apărătorilor inculpaților și ale unora dintre acești inculpați, pe lângă faptul că acestea au pus în discuție chestiuni care țin de fondul cauzei, anticipând relevanța probelor care nu au fost încă administrate în totalitatea lor de către organele de urmărire penală, s-a mai făcut vorbire și de situația personală și de activitățile desfășurate de inculpați, o parte dintre aceștia plângându-se de inconvenientele care se reflectă asupra activității lor ca urmare a imposibilității desfășurării acestora pe considerentul că sunt ținuți în arest preventiv.
Toate aceste aspecte nu au nimic de a face cu temeiurile care justifică în continuare prelungirea măsurii arestării preventive a celor nouă inculpați, respectivele aspecte urmând să fie avute în vedere după trimiterea inculpaților în judecată, atunci când se va efectua cercetarea judecătorească și mai apoi când va avea loc deliberarea.
Împotriva încheierii penale nr. 2/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S au declarat recurs, în termen legal, inculpații, A, și, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 23.01.2008.
Recursurile nu au fost motivate în scris, ci cu ocazia concluziilor în susținerea căii de atac s-a solicitat lăsarea în libertate a inculpaților invocându-se lipsa pericolului pentru ordinea publică sau a indiciilor privind comiterea infracțiunilor.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 155 - 159.C.P.P. art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În acest context, sub aspectul temeiurilor inițiale care au condus la privarea de liberate a inculpaților în mod corect s-a reținut că raportat la materialul de urmărire penală acestea subzistă în continuare, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor de organul de urmărire penală. În acest sens, sunt procesele verbale de supraveghere, de efectuare a percheziției, raport de constatare științifică, declarații ale martorilor.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2007 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv că sunt constituiți într-un grup organizat care acționează pe raza municipiului Reșița, jud. C-S, distribuind droguri de risc și de mare risc. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se arată și că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează încă în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate. În acest sens, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceasta implica activitatea mai multor persoane, că faptele aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătății, și chiar vieții, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare. Asemenea fapte, impun obligația statului de a lua toate măsurile necesare pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului.
Astfel fiind, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, A, și împotriva încheierii nr. 2/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare inculpat la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, A, împotriva încheierii penale nr.2/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroul Timișa sumei de câte 40 lei onorariu avocat din oficiu, pentru apărarea efectuată inculpaților ,.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 24 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.LB/25.01.2008
Tehnored AJ/2 ex/30.01.2008
Prima instanță: Trib. C S-
30 Ianuarie 2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
