Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 562/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 562/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
- SERVICUL TERITORIAL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
S-au luat în examinare recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale nr. 31/CC/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru inculpatul recurent avocat ales -.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului recurent depune la dosar un memoriu cu motivele de recurs și solicită admiterea recursului pentru motivele depuse în scris la dosar.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat arătând că încheierea recurată este temeinică și legală, fiind îndeplinute disp. art. 155
C.P.P.CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 31/CC/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad pentru prelungirea măsurii arestării preventive inculpaților, G, -, și.
S-a prelungit arestarea preventivă a inculpaților:
1. - fiul lui G și, născut la data de 21.10.1967 în loc., jud. B, domiciliat în A,-,.569,.B,.3, jud.A, CNP -,
2. - - fiul lui și, născut la data de 24.01.1984 în loc. A, domiciliat în A,-,.1, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de SPCLEP A, CNP -,
3. - fiul lui și, născut la data de 26.10.1987 în loc. A, domiciliat în A,-,.1, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția A, CNP -,
4. - fiul lui și, născut la data de 25.05.1975 în A, domiciliat în A,-, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția A, CNP -,
5. - fiul lui și, născut la data de 23.06.1982 în A, domiciliat în A,-, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția A, CNP -,
6. - fiul lui și, născut la data de 21.05.1977 în loc., jud. S, domiciliat în com., loc., nr.267, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de SPCLEP A, CNP -,
7. - fiul lui și, născut la data de 29.10.1974 în S, domiciliat în A,-,.11, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția A, CNP -,
8. - fiul lui și, născut la data de 21.12.1980 în O, jud. B, domiciliat în O,-, jud. B, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de Poliția O, jud.B, CNP -,
9. - fiul lui și, născut la data de 21.03.1980 în O, jud.B, domiciliat în O,-, jud.B, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de SPCLEP O, jud.B, CNP -,
10. - fiul lui și, născut la data de 14.09.1976 în O, jud.B, domiciliat în O,-, jud. B, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de. O, jud. B, CNP -,
11. - fiul lui și -, născut la data de 16.10.1982 în loc. A, domiciliat în com., sat, nr.300, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția, jud. A, CNP -,
12. G - fiul lui și, născut la data de 08.04.1965 în loc.Vidra, jud. A, domiciliat în com., sat, nr.311, jud. A, posesor al CI seria - nr. - eliberată de Poliția A, CNP -,
13. - fiul lui și, născut la data de 01.11.1968 în loc.I, jud.A, domiciliat în A, str.-, - 29,.9, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de. Mun. A, CNP -,
14. - fiul lui și, născut la data de 05.04.1979 în loc. jud.S, domiciliat în com. loc. nr.267, jud.A, posesor al PC nr.- eliberată de SPCLEP A, CNP -,
15. zis "" fiul lui și, născut la data de 25.11.1985 în A, domiciliat în A,-,. 8 jud. A, CNP -,
pe o perioadă de 30 zile începând cu data de27.05.2009 și până la data de 25.06.2009 inclusiv.
S-a respins cererea formulată de apărătorii inculpaților pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a dispus virarea sumei de 100 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorar avocațial din oficiu.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Arada constată că prin referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive nr. 29/D/P/2008 din 21.05.2009 înregistrat la această instanță la data de 21.05.2009, s-a solicitat prelungirea arestării preventive inculpaților, G, -, și pe o perioadă de 30 de zile
În motivarea propunerii se arată că, pentru finalizarea urmăririi penale se impun a fi efectuate următoarele acte procesuale: audierea învinuiților, extindere urmăririi penale față de alți făptuitori și audierea acestora, identificarea și audierea unei părți vătămate, audierea unor martori, efectuarea altor acte procesual penale, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Analizând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și actele dosarului de urmărire penală nr. 29/D/P/2008, instanța a reținut următoarele:
Prin ordonanțele din data de 27.01.2009 s-a dispus reținerea pe 24 de ore a învinuiților, - zis "", pentru comiterea infracțiunilor mai sus-arătate, iar prin ordonanța din aceiași dată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva acestora, precum și împotriva învinuiților G, Și în lipsă.
Prin ordonanța din data de 04.02.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuitului zis "".
Prin Încheierea nr. 7 din data de 27.01.2009 dată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă a inculpaților, -, și, pe o perioadă de 29, respectiv 30 de zile, începând cu data de 27.01.2009, fiind incidente dispozițiile art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Prin Încheierea nr. 8 din data de 30.01.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arad, a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpaților și fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.17 și 18 din 30.01.2009.
Prin Încheierea Camerei de Consiliu din data de 11 februarie 2009 s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr.17 din 30.01.2009 emis de Tribunalul Arad împotriva inculpatului pe o durată de 30 de zile cu începere de la data încarcerării, respectiv 11.02.2009.
Prin Încheierea Camerei de Consiliu din data de 10 martie 2009 s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr.18 din 30.01.2009 emis de Tribunalul Arad împotriva inculpatului pe o durată de 30 de zile cu începere de la data încarcerării, respectiv 10.03.2009.
Prin Încheierea nr. 9 din data de 05.02.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.19 din 05.02.2009.
Prin Încheierea Camerei de Consiliu din data de 14 aprilie 2009 s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr.19 din 5.02.2009 emis de Tribunalul Arad împotriva inculpatului, pe o durată de 30 de zile cu începere de la data încarcerării, respectiv 13.04.2009.
Împotriva Încheierii nr. 8 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, inculpatul a declarat recurs, iar prin decizia penală nr. 175/R din 20 februarie 2009, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 8 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad, dispunând anularea mandatului de arestare preventivă nr. 17 din 30 ianuarie 2009 emis de Tribunalul Arad pe numele acestui inculpat, cu consecința punerii sale de îndată în libertate.
Prin Încheierea nr. 16 din 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și s-a dispus arestarea preventivă inculpatului, pe o perioadă de 21 zile începând cu data de 20 februarie 2009 până la data de 12 martie 2009 inclusiv.
Prin Încheierea nr. 17 din data de 24.02.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, G, -, și G începând cu data de 27.02.2009 până la data de 27.03.2009 inclusiv.
Prin Încheierea nr. 19 din data de 09.03.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe 30 de zile începând cu data de 13.03.2009 până la data de 11.04.2009, inclusiv.
Prin Încheierea nr.21 din data de 24 martie 2009, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, G, -, și începând cu data de 28.03.2009 și până la data de 26.04.2009 inclusiv, a inculpatului începând cu data de 09.04.2009 și până la data de 26.04.2009 inclusiv și a inculpatului începând cu data de 12.04.2009 și până la data de 26.04.2009 inclusiv.
Prin Încheierea nr.25 din data de 22 aprilie 2009, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, -, -, G, și începând cu data de 27.04.2009 și până la data de 26.05.2009 inclusiv.
Împotriva Încheierii nr. 9 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, inculpatul a declarat recurs, iar prin decizia penală nr. 430/R din 23 aprilie 2009, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 9 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad, dispunând anularea mandatului de arestare preventivă nr. 19 din 5 februarie 2009 emis de Tribunalul Arad pe numele acestui inculpat, cu consecința punerii sale de îndată în libertate.
Prin Încheierea nr. 26 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și s-a dispus arestarea preventivă inculpatului, pe o perioadă de 20 de zile începând cu data de 23 aprilie 2009 până la data de 12 mai 2009 inclusiv.
Prin Încheierea nr. 29 din data de 8 mai 2009, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive inculpatului, pe o perioadă de 14 zile începând cu data de 13.05.2009 și până la data de 26.05.2009 inclusiv.
Prin înscrisul intitulat "Anexă la referatul de propunere de prelungire a arestării preventive", se arată în perioada 22.04.2009 - 21.05.2009 au fost întocmite mai multe acte de urmărire penală, acte atașate în volumele dosarului de urmărire penală.
Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea preventivă dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat și numai dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Analizând actele din cele 24 volume ale dosarului de urmărire penală nr. 29/D/P/2008, judecătorul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de acești inculpați, respectiv art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 148 lit. a Cod procedură penală pentru inculpații, și, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, judecătorul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
În ceea ce privește temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, judecătorul apreciază că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu doar datele ce caracterizează persoana inculpaților, ci și datele privitoare la fapte, respectiv pericolul social al infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați. În înțelesul legii penale, periculoase pentru societate sunt faptele care lezează sau pun în pericol cele mai importante valori ocrotite de legea penală, printre care se numără persoana și dreptul la viață al acesteia. Totodată, pericolul social se poate exprima și prin starea de neliniște și insecuritate socială pe care fapta penală o creează în rândul comunității, stare care a fost creată în rândul cetățenilor ca urmare a mediatizării faptelor de violență pentru care sunt cercetați inculpații. În speța de față, pericolul social potențial se apreciază și în raport cu comportamentul inculpaților, rezonanța faptelor presupuse a fi comise și nu în ultimul rând de persoanele inculpaților dintre care unii sunt cunoscuți cu antecedente penale (, -, și ) pentru fapte similare.
Natura faptelor cercetate, indiciile de vinovăție cu privire la aceștia, dimensiunea prejudiciului și numărul persoanelor angrenate în această cauză dovedesc, alături de cele de mai sus arătate, afectarea gravă a ordinii publice.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limite rezonabile, însă în jurisprudența constantă a CEDO, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții se face ținându-se seama de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, pentru a vedea în ce măsură " există indicii precise cu privire la un interes public real, care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate".Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave. Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii și ar echivala cu o încurajare tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și ar scădea încrederea populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea respectiv prelungirea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Referitor la inculpații, și, judecătorul a constatat că pe lângă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. a Cod procedură penală, în sensul că, inculpații au fugit și s-au ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală.
Susținerile apărătorilor inculpaților privind lipsa vinovăției acestora cu privire la faptele care fac obiectul cercetării penale și încadrarea juridică a acestora nu pot fi examinate de instanță în acest moment procesual, paleta activităților suspicionate ca îmbrăcând forma infracțiunilor supuse cercetării urmând a fi clarificate odată cu continuarea și finalizarea cercetării penale.
Cu privire la solicitarea domnului avocat de a constata nulitatea absolută a sesizării instanței prin aceea că referatul parchetului prin care se propune prelungirea arestării preventive a inculpaților nu cuprinde indicarea infracțiunilor de săvârșirea cărora de care sunt acuzați inculpații, și, judecătorul a considerat că această neindicare în concret a infracțiunilor presupus a fi comise de acești inculpați (în condițiile în care în partea introductivă au fost indicate în bloc toate infracțiunile comise de inculpați), nu constituie o problemă de nulitate absolută privind sesizarea instanței, ci eventual o simplă eroare materială sau omisiune vădită. De altfel, infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sus menționați se regăsesc în lucrările dosarului de urmărire penală, în încheierea prin care s-a dispus arestarea, precum și în mandatul de arestare.
Drept urmare, judecătorul a apreciat ca neîntemeiată excepția nulității absolute a referatului procurorului și pe cale de consecință a respins-
Așa fiind, judecătorul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă inculpaților menționați mai sus, respectiv art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală (respectiv și art. 148 lit. a Cod procedură penală pentru inculpații, și ), impun în continuare privarea de libertate a acestora. Totodată, judecătorul apreciază că se impune prelungirea duratei arestării preventive, fiind justificată de necesitatea stabilirii adevărului în cauză și a efectuării tuturor actelor de urmărire penală, enumerate în cererea DIICOT, pentru finalizarea anchetei și în acest sens, judecătorul nu poate face abstracție de complexitatea ridicată a cauzei și de multitudinea persoanelor implicate.
Pornind de la aceste considerente, judecătorul în baza art. 155-159 Cod procedură penală raportat la art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală - respectiv art. 148 lit. a Cod procedură penală pentru inculpații, și, a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, privind pe inculpații, G, -, și și în consecință, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a acestora pe o durată de 30 zile, începând de la 27.05.2009 și până la data de 25.06.2009 inclusiv și pe cale de consecință a respins cererea formulată de apărătorii inculpaților privind înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 Cod procedură penală, pentru a înlocui această măsură. Existența și în același timp, subzistența în continuare a unor temeiuri care au justificat arestarea preventivă a inculpaților constituie și sunt conforme scopurilor instituite prin art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus virarea sumei de 100 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorar avocațial din oficiu.
Împotriva încheierii penale nr.31/CC din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 25.05.2009.
În motivarea recursului se solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale recurate și urmare a rejudecării respingerea cererii de prelungire a arestării preventive deoarece nu există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Se mai arată în motivare că prima instanță a reținut aceleași motive pentru toți inculpații, fără a se face vreo individualizare și fără a se analiza circumstanțele personale, inculpatul nu a participat la faptele pentru care sunt cercetați coinculpații, cum ar fi tentativa de omor, lipsirea de libertate, șantajul etc, motivele legale și temeinice pentru arestare nu mai există și ar trebui analizat în mod individual care anume dintre actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate au legătură cu persoana inculpatului și care dintre acestea privesc alți inculpați.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpați este neîntemeiat.
In mod judicios prima instanță a luat măsura prelungirii arestării preventive fata de inculpați, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 159 și urm. C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul G continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Din probele administrate reiese că inculpatul avea preocupări în ceea ce privește săvârșirea unor fapte de violență și constituirea respectiv aderarea la un grup infracțional organizat. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul organizat al activității infracționale).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin prisma dispozițiilor art. 6 și 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpați în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie apreciat concret și nu dedus din gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, condiție care este îndeplinită în speță deoarece din dosarul de urmărire penală există indicii că inculpatul avea preocupări în comiterea unor fapte de violență la care au participat mai multe persoane ceea ce a determinat crearea unui sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice locale reflectat în numeroasele articole de presă care au tratat problema dosarului penal instrumentat pe numele inculpatului și a celorlalți participanți. La aprecierea actualității temeiurilor prelungirii arestării preventive a inculpatului se va avea în vedere și complexitatea cauzei, numărul relativ mare de presupuse persoane vătămate ce presupune identificarea acestora și crearea unui climat care să le permită părților vătămate să relateze fără teamă de eventualele repercusiuni ale inculpaților sau aparținătorilor acestora faptele comise asupra lor precum și audierea lor și administrarea oricăror alte mijloace de probă atât în acuzarea cât și în apărarea inculpaților
Astfel, în temeiul art. 38515punct. 1 lit. b) se C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale nr. 31/CC/22.05.2009 pronunțată de Tribunalului Arad - Secția Penală în dosarul nr- din 21.05.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2 va C.P.P. obliga inculpatul recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale nr. 31/CC/22.05.2009 pronunțată de Tribunalului Arad - Secția Penală în dosarul nr- din 21.05.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. inculpatul recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red /04.06.2009
Dact P 2.ex./15.06.2009
Prima inst.
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 562/
În baza art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale nr. 31/CC/22.05.2009 pronunțată de Tribunalului Arad - Secția Penală în dosarul nr- din 21.05.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. inculpatul recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Ion Dincă
