Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 575/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 575 /
Ședința publică din 29 mai 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 67/CC/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător din oficiu, avocat, din cadrul Baroului T
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și a nu se mai dispune prelungirea măsurii arestării preventive, cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, având în vedere că inculpatul a comis infracțiunea de omor deosebit de grav asupra mai multor persoane, iar anterior inculpatul a fost condamnat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 67/CC din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 159.C.P.P. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, deținut în Arestul IPJ T în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/01.02.2008 emis de Tribunalul Timiș pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 18 mai 2008 până la data de 16.06.2008.
În temeiul art. 192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărâ astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Prin referatul nr. 58/P/2008, din data de 15.04.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat la rolul tribunalului Timiș la data de 13.05.2008 s-a solicitat prelungirea arestării preventive față de inculpatul cu 30 de zile de la data de 18.05.2008 până la data de 16.06.2008.
În motivarea cererii s-a arătat că în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin.1, art. 176 alin.1, lit. b,c Cp, constând în aceea că în ziua de 27.01.2008 a suprimat viața victimelor și, în imobilul în care aceștia locuiau,cu un corp tăietor înțepător și că pentru terminarea urmăririi penale este necesar a se proceda la valorificarea biocriminalistică a obiectelor ridicare de la fața locului, obținerea unei declarații a surorii inculpatului din Italia cu care el a luat legătura după săvârșirea faptei, obținerea raportului medico-legal de autopsie a victimei, prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea unei soluții legale și temeinice în cauză.
În probațiune s-a atașat dosarul nr. 58/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de 31.01.2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev.de art. 174 al.1, art. 176 alin.1 lit. b,c Cp, constând în aceea că în ziua de 27.01.2008 a suprimat viața victimelor și, în imobilul în care aceștia locuiau cu un corp tăietor înțepător.
Prin încheierea din data de 01.02.2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis propunerea parchetului și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. a și f
C.P.P.Prin încheierea din camera de consiliu nr. 38/CC/19.03.2008, pronunțată în dosarul nr- s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 21.03.2008 până la data de 19.04.2008.
Prin încheierea din camera de consiliu nr. 56/CC/17.04.2008, pronunțată în dosarul nr- s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 19.04.2008 până la data de 18.05.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 155.C.P.P. în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Raportându-se la materialul de urmărire penală, tribunalul a apreciat că subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpatul, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că fapta susceptibilă a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav a fost săvârșită de către inculpat, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 143.
C.P.P.De asemenea, sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu persoana inculpatului(care a mai fost condamnat pentru infracțiunea de omor), modul și mijloacele de săvârșire a faptei ce formează obiectul acuzării (folosind un cuțit și asupra a două persoane).
În plus, această măsură preventivă apare ca fiind judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin.1 și 8.C.P.P. având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, gravitatea acestei infracțiuni, tribunalul apreciind că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuarea cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Totodată, s-a constatat că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale indicate în cuprinsul propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii nr. 67/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 28.05.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii orale a acestuia s-a arătat că nu există indicii temeinice privind comiterea faptei de către inculpat, că probatoriul se bazează pe declarațiile contradictorii date în cauză.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de omor deosebit de grav, fapta prevazuta de art.174 al.1, art.176 al.1 lit.b,c penal. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile martorilor etc. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile imputate inculpatului aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libertății și patrimoniului persoanei, și chiar sănătății acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Prin urmare, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.67/CC/15.05.23008 pronunțată de Tribunalul T în dosarul nr- ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat de 80 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 67/CC/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei către Baroul Timiș, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. AN /03.06.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 03.06.2008
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 575 /
În temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 67/CC/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei către Baroul Timiș, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Laura Bogdan, Anca Nacu
