Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 58/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
397/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.58
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul împotriva Încheierii din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest, asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă d-na avocat ta, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la fila 6 dosar și solicită instanței să aprecieze asupra onorariului conform dispozițiilor Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, având în vedere că i-a încetat delegația întrucât s-a prezentat apărătorul ales.
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, casare a încheierii recurate și prelungirea duratei măsurii arestării preventive pe 29 de zile, solicitând a se observa că perioada de 10 zile pentru care s-a prelungit durata arestării preventive aproape s- scurs până la judecarea prezentului recurs și, în mod evident, nu este posibilă finalizarea urmăririi penale în această perioadă scurtă de timp, în cauză fiind de efectuat acte de urmărire penală, unele dintre ele nedepinzând în nici un fel de diligența procurorului, respectiv obținerea rezultatelor unei expertize traseologice, de altfel, multe din probele care mai trebuie administrate au fost solicitate chiar de inculpat la 10.02.2009.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, în temeiul art.38515alin.1 lit.b C.P.P. solicită respingerea recursului formulat de parchet ca nefondat, considerând că este inadmisibil să se ceară prelungirea motivat de faptul că s-a solicitat, în apărare, avizarea rapoartelor de expertiză medico-legală.
Solicită a se observa că temeiurile care au motivat luarea măsurii arestării preventive au încetat, în sensul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală și lăsarea acestuia în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale. Totodată, solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu a urmărit să săvârșească infracțiunea de tentativă la omor ci a urmărit să-și apere unchiul și tatăl.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului formulat de recurentul-inculpat, casarea încheierii recurate și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la recursul inculpatului, pune concluzii de respingere ca nefondat întrucât se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, în sensul că în cauză există probe certe privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de tentativă la omor și lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunii.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta, însă susține că doar și-a apărat tatăl.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 18.02.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală în baza art.155-159 Cod procedură penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și,în consecință,a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului,fiul lui G și,născut la 03.09.1983 în
Pentru a dispune astfel,instanța reținut că în data de 17.02.2009 în data de 17.02.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia sesizat Tribunalul București prin referatul nr.2470/P/2008 din 17.02.2009,cu propunerea de prelungire pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22.02.2009 până la 23.02.2009, inclusiv, a duratei arestării preventive a inculpatului, cercetat în stare de arest preventiv în dosarul de urmărire penală nr. 2470/P/2008.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția -a Penală sub nr-, fixându-se termen la data de 18.02.2009.
În susținerea propunerii, s-a arătat că față de inculpatul s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art.20 rap la art. 175 lit.i, 176 lit. b Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, la data de 07.10.2008, in jurul orelor 14.30, în fața sediului firmei SC & Romania SRL, situată in B-, sector 2, inculpatul le-a aplicat mai multe lovituri corporale cu un cuțit victimelor și, în regiuni vitale ale corpului, provocându-Ie leziuni interne si externe, ce au condus la internarea urgentă în spital și intervenția chirurgicală, prezentând o plagă înjunghiată pelvimediană, hemiperitoneu, șoc hemoragie, iar a prezentat o plagă contuză scalp temporal stâng, contuzie regional orbitală dreapta, traumatism toracic cu plagă înjunghiată axială stânga, pneumotorax apicolateral stâng.
S- arătat că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, menținându-se temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă; prelungirea arestării preventive a inculpatului mai este necesară pentru primirea rezultatelor expertizei traseologice și identificarea unor martori, angajați in cadrul SC & Romania SRL, situată in B-, sector 2 și care au fost prezenți la desfășurarea conflictului, audierea martorului și a părților vătămate și, privind constituirea de parte civilă în cauză, la cererea apărătorului ales al inc., av., sosirea relațiilor solicitate de la Spitalui Clinic de Urgență B, privind constituirea de parte civilă în procesul penal, prezentarea materialului de urmărire penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că propunerea este întemeiată.
Potrivit art.155 alin.1 Cod proc.pen. în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Instanța a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.205/UP /16.10.2008 emis de Tribunalul București Secția 11- a Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art.136, art.148. F Cod proc. pen. și art.149/1 Cod. proc.pen.
Instanța a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.68/1 C.P.P. ale faptului că în data de 07.10.2008, inculpatul le-a tăiat cu cuțitul pe părțile vătămate și, într-o modalitate care a fost de natură să le pună viața în pericol, faptă ce ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav (de remarcat faptul că și în situația în care ar fi întrunite condițiile unei încăierări, conform prev. art. 322 Cod Penal, alineatul 3 teza finală al acestui text de lege este incident doar în situația în care persoana care a fost implicată în încăierare, și care a cauzat moartea altei persoane implicată în aceeași încăierare, nu a putut fi determinată). Această concluzie se întemeiază pe procesul verbal de cercetare la fața locului, declarații de martori, declarații inculpat, acte medicale, declarațiile părților vătămate și chiar declarațiile inculpatului care, pe parcursul procesului a revenit asupra declarațiilor sale inițiale, recunoscând, în data de 05.11.2008, că a tăiat la mână o persoană în timpul conflictului din data de 07.10.2008, după care a mai "înțepat alte două-trei persoane" care îi agresau pe tatăl și pe unchiul său, concluziile raportului de expertiză medico-legală A1/ 14867/2008 și raportului de expertiză medico- legală A1/ 14866/2008.
De asemenea, este neîndoielnic a îndeplinirea condiției prev.de art. 148 alin. 1) lit. f) privind C.P.P. pedeapsa pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, aceasta fiind mai mare de 4 ani închisoare. Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol concret pentru ordinea publică, sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului. Or,în speță, se constată ca inculpatul este cercetat pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea și împrejurarea concretă de săvârșire a faptei, precum și din urmările pe care actele inculpatului le-ar fi putut avea în privința victimelor, în lipsa unei intervenții prompte și competente a cadrelor medicale. Tribunalul apreciază că față de gravitatea faptei concrete, lipsa antecedentelor penale nu mai poate constitui un argument suficient pentru a se concluziona în sensul lipsei pericolului social. În privința sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, contestată de acesta, trebuie avut în vedere, pe lângă faptul concret al plecării într-o localitate îndepărtată de B imediat după implicarea sa intr-un incident grav în cadrul căruia știa că a provocat rănirea cu cuțitul a mai multor persoane, și procesul-verbal întocmit de organele de poliție în data de 08.10.2008, în cuprinsul căruia se menționează că în data respectivă a fost contactat telefonic tatăl inculpatului, care a menționat că luase legătura în cursul zilei respective cu inculpatul și că îl sfătui se să se predea organelor de cercetare penală, dar că acesta a refuzat, pe motiv că se teme, dar că se va pune la dispoziția organelor de poliție după ce va angaja un apărător ales.
În consecință, Tribunalul a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, și în baza art. 155-159 Cod proc.pen. prelungit durata arestării preventive a inculpatului, însă numai pentru o perioadă de 10 de zile, de la 22.02.2009, până la 03.03.2009, inclusiv, apreciind că o prelungire pentru o perioadă mai îndelungată ar determina depășirea termenului rezonabil prev.de art. 59 alin.13 C.P.P. 3 alin. 5) din Constituția Românei, constituind o încălcare a duratei rezonabile a detenției preventive și potrivit jurisprudenței CEDO.
Astfel, pentru a aprecia dacă durata detenției preventive este sau nu justificată, trebuie avute în vedere, drept criterii stabilite de o jurisprudență constantă a CEDO, pe lângă complexitatea cauzei și atitudinea părților, și modul în care autoritățile statale competente au instrumentat cauza. În cazul de față se remarcă faptul că Parchetul de pe lângă Tribunalul București nu a acordat cauzei cu inculpat arestat prioritatea pe care această situație specială a inculpatului o reclama. Astfel, majoritatea audierilor au avut loc până la jumătatea lunii noiembrie, noi audieri mai având loc abia începând cu data de 3 februarie 2009. În ceea ce privește faptul că nu au fost deocamdată primite rezultatele expertizei traseologice, se constată că, deși, potrivit procesului-verbal întocmit de procuror în data de 19.11.2008, avocatul ales al inculpatului a predat briceagul pe care inculpatul l-ar fi folosit în timpul agresiunii din data de 07.10.2008, încă din data de 19.11.2008, ordonanța prin care s-a dispus efectuarea expertizei traseologice a fost dată abia în data de 08.12.2008, dată de la care nu s-au luat niciun fel de măsuri ( cel puțin potrivit actelor de la dosar), pentru a se urgenta finalizarea acestei expertize ( spre exemplu, s-ar fi putut atrage atenția asupra prevederilor art. 198 alin. 4 lit. c C.P.P.), mai ales avându-se în vedere obligativitatea soluționării cu prioritate a acestei cauze cu inculpat arestat.
În ceea ce privește argumentul expus în referatul conținând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, constând în necesitatea identificării și audierii martorilor, și, persoane care își desfășurau activitatea, ca angajați ai & România, la punctul de lucru de la și care au fost disponibilizați în data de 07.10.2008, fiind de față la desfășurarea conflictului, deși este absolut posibil să existe dificultăți în audierea acestora, mergând de la faptul că nu mai locuiesc pe teritoriul municipiului B, sau că nu se știe unde locuiesc și terminând cu imposibilitatea acestora de a se prezenta în fața procurorului înainte de o anumită dată, nu este mai puțin adevărat că procurorul a avut la dispoziție tabelul cu "angajații existenți la la data de 08.10.2008", acest tabel, întocmit de reprezentanții & România, fiind expediat pe fax la data de 15.10.2008, potrivit mențiunilor de pe înscrisul de la dosarul de urmărire penală. Se observă, așa cum se reține și în considerentele încheierii de cameră de consiliu din data de 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția 1 Penală, că acest obiectiv al identificării și audierii ca martori a altor persoane aflate la fața locului, angajați ai societății comerciale în cauză, a fost invocat încă din data de 06.11.2008, când s-a solicitat prima prelungire a măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește audierea marotului, acesta a mai fost audiat în cauză, încă din data de 07.10.2008, necesitatea re audierii sale putând fi sesizată până în prezent.
În ceea ce privește argumentul audierii părților vătămate și cu scopul ca acestea să precizeze dacă doresc să se participe și ca părți civile în cauză, se remarcă faptul că, potrivit art. 76 alin. 2) C.P.P. procurorul avea obligația ca, înainte de ascultarea persoanei vătămate, să i se pună în vedere că poate participa ca parte vătămată în proces, iar, în cazul în care a suferit o pagubă materială sau o daună morală, că se poate constitui ca parte civilă. Din analiza dosarului cauzei rezultă că numiții și au fost audiați de mai multe ori după data începerii urmăririi penale ( pentru ca persoana vătămată să se poată constitui ca parte civilă este necesar să se fi început procesul penal), cu aceste ocazii acestora putându-li-se aduce la cunoștință că au dreptul de a participa ca părți civile în cauză.
În ceea ce privește lipsa unui răspuns al unității spitalicești care a acordat îngrijiri medicale părților vătămate, se observă că primele adrese către Spitalul de Urgență B au fost întocmite abia în data de 05.01.2009. Pe de altă parte, organului de urmărire penală îi revine doar obligația de a atrage atenția unității spitalicești asupra posibilității sale de participare ca parte civilă în cauză, neavând obligația de a amâna finalizarea urmăririi penale până la primirea unui răspuns, persoana vătămată, odată notificată, asumându-și riscurile neexercitării acțiunii civile în procesul penal, sau exercitării sale tardive.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.
În recursul său,Parchetul a criticat netemeinicia hotărârii sub aspectul admiterii cererii de prelungire a măsurii arestării preventive doar pentru 10 zile,perioada fiind insuficientă pentru finalizarea urmăririi penale.
Prin recursul său,inculpatul a criticat încheierea sub aspectul faptului că nu a constatat că temeiurile care au motivat luarea măsurii au încetat,în sensul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală,iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate având în vedere criticile aduse,precum și conform prevederilor art.3856alin.3 Cod procedură penală,Curtea constată următoarele:
Corect a apreciat instanța că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia,exemplificând detaliat în ce mod subzistă aceste temeiuri și,de altfel,inculpatul prin recursul său neprecizând în ce mod s-au schimbat temeiurile arestării.
Este întemeiată însă critica Parchetului referitoare la perioada de prelungire acordată.
Apreciem că soluția instanței sub acest aspect este netemeinică,deoarece instanța,la acordarea unei perioade de 10 zile de prelungire a măsurii arestării preventive,nu a ținut cont de complexitatea cauzei,dificultățile de administrare a probelor învederate și multitudinea acestora,martori care locuiesc în județele N și T,reaudirea părților vătămate pentru a-și preciza pretențiile,avizarea raportului de expertiză medico-legală.
Pentru aceste considerente,Curtea în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală,va casa încheierea și va dispune prelungirea măsurii cu 30 zile.
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală,va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din 18.02.2009,pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală,în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea recurată și,rejudecând,prelungește starea de arest a inculpatului cu 30 zile,începând cu data de 22.02.2009.
Respinge,ca nefondat,recursul declarat de inculpatul și-l obligă la 125 lei cheltuieli judiciare statului din care 25 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.AN
Dact.IE/2ex./24.03.2009
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Risantea Găgescu, Viorel Adrian
