Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 59/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.59//2008
Ședința publică din 2 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 6.02.1973 în Carei, împotriva încheierii penale nr.54/CC din 25.08.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, având ca obiect prelungirea arestării preventive, potrivit art.156 și urm. Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Arestul IPJ S M, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Potrivit art.140/3 alin.3 Cod procedură penală, instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul respingerii propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv.
Critică hotărârea primei instanțe, arătând că în cauză s-a efectuat un raport de constatare medico-legală, care nu a răspuns la obiectivele formulate și care evident nu poate sta la baza incriminării unei persoane. Pe de altă parte, se susține că au fost încălcate drepturile inculpatului deoarece dosarul cauzei nu a putut fi consultat de apărător, acesta fiind asistat de un apărător din oficiu în condițiile în care inculpatul avea apărător ales cu delegație la dosar, iar la data soluționării propunerii de prelungire a arestului preventiv nu a fost încunoștințat.
Se mai susține că încadrarea juridică dată faptei sub aspectul probelor este discutabilă, deoarece din raportul de constatare medico-legală reiese lipsa raportului de cauzalitate între faptă și rezultat și solicită a se avea în vedere circumstanțele comiterii faptei.
Inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, a avut o atitudine sinceră încă din momentul reținerii sale, nu are antecedente penale, este cunoscut cu un comportament exemplar iar efectuarea expertizei medico-legale nu împietează asupra bunului mers al anchetei penale.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și că măsura arestului preventiv se impune deoarece urmărirea penală nu este finalizată.
Consideră că, inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, față de natura infracțiunii săvârșite și modul de comitere a faptei, subzistând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Inculpatul nu a fost lipsit de dreptul la apărare în condițiile în care a fost asistat de un apărător numit din oficiu.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința punerii sale în libertate pentru a fi alături de familia sa.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.54/CC din 25 august 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, în baza art.159 Cod procedură penală raportat la art.155 Cod procedură penală, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare și s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, născut la 06.02.1973, fiul lui și, pe o durată de 30 de zile, de la 29.08.2008 până la 27.09.2008 inclusiv.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului SMa sumei de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiind îndeplinite condițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, motiv pentru care a admis propunerea parchetului și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, în principal, pe motiv că s-a încălcat dreptul său la apărare, avocatul ales neavând posibilitatea să studieze dosarul cauzei și nefiind încunoștiințat de termenul fixat pentru soluționarea cauzei. În subsidiar, inculpatul a solicitat reformarea hotărârii primei instanțe, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială s-au modificat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 combinat cu art.155 și urm. Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică, iar recursul formulat apare ca întemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.a raportat la art.159 alin.10 Cod procedură penală combinat cu art.140/3 alin.7 Cod procedură penală, va fi admis, se va casa și modifica hotărârea recurată în sensul ce se va respinge propunerea formulată de parchet privind prelungirea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Hotărârea instanței de fond este legală și netemeinică, iar recursul declarat de inculpat este fondat.
Din actele și lucrările aflate la dosar, rezultă că la data de 22.08.2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Marea formulat propunere de prelungire a arestării preventive prin care a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe motiv că la dosarul cauzei nu s-a depus expertiza medico-legală dispusă la solicitarea inculpatului și urmează a se prezenta materialul de urmărire penală.
Instanța de fond a stabilit un termen pentru soluționarea recursului la data de 25.08.2008, când s-a soluționat cauza în lipsa apărătorului ales, care nu a fost încunoștiințat cu privire la termen, dar în prezența unui avocat din oficiu ( a se vedea delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.1645 emisă în aceeași zi, 25.08.2008 - fila 40 ).
Potrivit împuternicirii avocațiale nr.133 din 8.08.2002 emisă de Cabinet ( fila 38 ), inculpatul și-a angajat avocat ales pentru a-i reprezenta interesele pe tot parcursul urmăririi penale, în fața organelor de urmărire penală și instanțele de judecată. Cu toate acestea, astfel cum am reliefat anterior, instanța de fond a soluționat cauza în lipsa apărătorului ales, fără ca acesta să fie încunoștiințat conform exigențelor impuse de art.6 alin.5 Cod procedură penală, art.171 alin.4/1 și art.172 Cod procedură penală și art.6 paragraful 3 lit.c din Convenția d l Strasbourg.
Prevederile legale menționate reglementează asistența juridică a inculpatului și drepturile apărătorului, care sunt obligatorii atât pentru organele de urmărire penală cât și pentru instanța de judecată.
Este de observat că prin Legea nr.356/2006 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură penală s-au adus modificări în materia asistenței juridice, iar prin Legea nr.57/2008 s-a modificat textul art.172 Cod procedură penală intitulat "drepturile apărătorului", în sensul obligativității încunoștiințării avocatului cu privire la orice act de urmărire penală, pentru a se asigura o apărare efectivă și reală a inculpatului, în concordanță cu exigențele europene în materie.
Asigurarea unui conținuit real dreptului la apărare al inculpatului înseamnă înlăturarea restrângerii aplicării prevederilor legale referitoare la asigurarea asistenței juridice.
În contextul tuturor normelor de procedură penală care se referă la asistența juridică efectivă a inculpatului și la drepturile apărătorilor, nu se poate susține teza că asistența juridică este asigurată și din oficiu, în condițiile în care inculpatul are avocat ales iar acesta nu a fost încunoștiințat cu privire la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, precum și cu privire la termenul fixat pentru soluționarea propunerii parchetului, neavând posibilitatea de a-i formula o apărare pertinentă inculpatului. Nu există nici o rațiune pentru a se susține o asemenea teză, dat fiind dispozițiile legale naționale și europene obligatorii în materie.
În caz de nesocotire a normei privind asigurarea asistenței juridice se produce o vătămare a intereselor inculpatului, respectiv a dreptului la apărare, vătămare sancționată cu nulitatea absolută prev. de art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Contrar dispozițiilor legale sus menționate, organul de urmărire penală nu l-a încunoștiințat pe avocatul ales al inculpatului despre împrejurarea că a formulat propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, de asemenea nici instanța de judecată, trecând la soluționarea cauzei cu un avocat din oficiu, a cărui delegație a fost emisă în aceeași zi în care s-a soluționat propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive. în care a procedat instanța de fond nu satisface cerința asigurării efective a dreptului la apărare a inculpatului, existând o îndoială cu privire la apărarea reală de care trebuie să beneficieze inculpatul în tot cursul procesului penal.
În aceste condiții, încheierea de prelungire a măsurii arestării preventive este lovită de nulitate absolută - art.197 alin.2 Cod procedură penală, fiind incident în speță motivul de casare prevăzut de art.385/9 pct.6 Cod procedură penală și, întrucât, măsura arestării preventive a expirat la data de 28 august 2008 ( a se vedea încheierea de arestare preventivă din 31.08.2008 pe baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.16 din 31.VII.2008, pe o durată de 29 zile, de la 31.07.2008 până la 28.08.2008 - fila 54 și urm. ), urmează a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Având în vedere nulitatea absolută a hotărârii atacate, celelalte aspecte reliefate de inculpat prin recursul depus în scris ( filele 9-10 ) nu vor fi analizate de către instanța de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul, născut la 6.02.1973 în Carei, împotriva încheierii penale nr.54/CC din 25.08.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o casează și modifică în sensul că:
Respinge propunertea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare privind prelungirea măsurii arestării preventive luate față de inculpatul.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
Menține restul dispozițiunilor hotărârii recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.hot./-
În concept - 8.09.2008
Jud.fond/
Tehnored.hot./
3 ex./9.09.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
Din 9 septembrie 2008
președinte
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Alăturat prezentei vă comunicăm un exemplar din Încheierea penală nr.59/IR/2008 pronunțată la 2 septembrie 2008, în vederea valorificării în practica judiciară a Curții de Apel Oradea.
Problema de drept reliefată în considerentele hotărârii este cea a garantării dreptului la apărare a inculpaților arestați preventiv ( art.6 alin.5 din Codul d e procedură penală, art.171 alin.4/1 șiart.172 Cod procedură penală combinat cu art.385/9 pct.6 Cod procedură penală și art.6 paragraf 3 lit.c din CEDO ).
PREȘEDINTE, GREFIER,
- -
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Munteanu Traian
