Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 59/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.59/2008
Sedința publică din 9 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
- - -JUDECĂTOR 3: Oana Maria Călian
- - - - judecător
- - -grefier
-Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.70/5.12.2008, pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat rezoluțiile de declinare din 30.10.2008, respectiv din 2.12.2008 emise de - Serviciul Teritorial București.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de arestare preventivă și a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea recursului invocă:
- lipsa motivării referatului de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului. Singurele argumente ale organelor de cercetare penală au fost acelea că în cauză urmează să se îndeplinească procedura de citare cu persoane din Germania, precum și alte acte.
Arată că referitor la inculpații, și, cauza a fost declinată la B, neexistând legătură de cauzalitate cu fapta pentru care este cercetat inculpatul.
Sub un alt aspect învederează că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, instanța de fond nemotivând hotărârea cu privire la existența acestuia.
Reprezentantul - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Învederează că instanța de fond a pronunțat hotărâre temeinică și legală prin prisma indiciilor faptelor săvârșite de inculpat, raportat la ceilalți coinculpați.
existente au reieșit din interceptările convorbirilor telefonice dintre inculpați, din care rezultă și împrejurarea că inculpatul a fost inițiatorul grupului infracțional.
Arată că urmărirea penală necesită un timp îndelungat întrucât este necesară și constituirea unei comisii rogatorii, față de împrejurarea că unele persoane se află în străinătate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că are doi copii și nu se face vinovat de săvârșirea vreunor fapte.
Mai precizează că nu deține apartament și că i s-au confiscat la percheziție două hardware ale copilului său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 70/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de DIICOT Serviciul Teritorial Alba, iar în baza art. 155 ind. 1.pr.pen. a fost prelungită arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 11.12.2008 și până la data de 09.01.2008.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că propunerea formulată este întemeiată raportat la prevederile art. 155, 156 al. ultim și art. 148 lit. pr.pen. deoarece temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului impun în continuare privarea acestuia de libertate.
S-a apreciat că din convorbirile telefonice interceptate reies indicii temeinice privind comiterea de către inculpat a infracțiunilor de inițiere a unui grup infracțional organizat și deținerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.
Instanța a constatat și incidența cazului prev. de art. 148 lit. a pr.pen. reținând că din convorbirile telefonice a rezultat că inculpatul intenționează să părăsească țara pentru a se sustrage urmăririi penale.
Totodată, instanța a constatat că pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunilor comise în grup organizat, specializat în clonare de carduri, în vederea sustragerii unor sume mari de bani.
S-a apreciat că de la data luării măsurii arestării preventive acest pericol concret nu s-a diluat, dimpotrivă, descoperirea ansamblului activității infracționale, a tuturor actelor materiale, duce la reconsiderarea acestuia.
Referitor la obiecțiunile inculpatului, privind lipsa probelor care să îi stabilească vinovăția, tribunalul a considerat că acestea vor putea fi analizate doar de instanța investită cu soluționarea acuzațiilor aduse celui în cauză, iar nu în acest cadru procesual.
Reținând și că cercetările în cauză nu sunt terminate, fiind necesară declanșarea procedurilor reglementate de Legea nr. 302/2004, o parte din persoanele ce alcătuiesc grupul infracțional fiind arestate în Germania, precum și efectuarea altor acte de urmărire penală, tribunalul a constatat că propunerea DIICOT este întemeiată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii atacate și, în urma rejudecării, respingerea propunerii de prelungire a arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara.
În expunerea motivelor de recurs, s-a invocat faptul că propunerea de prelungire a arestului preventiv nu a fost motivată de organele de urmărire penală, singurele argumente aduse fiind acelea referitoare la îndeplinirea actelor de procedură cu Germania.
S-a arătat că nu există nici o legătură între faptele reținute în sarcina sa și cele pentru care sunt cercetați inculpații, și, cauza fiind de altfel disjunsă sub acest aspect.
S-a susținut totodată lipsa pericolului concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate.
Recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect prima instanță a stabilit că sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 Cod pr. pen. și cazul prev. de art. 148 lit. f Cod pr. pen. existând indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică evidențiat de inițierea unui grup infracțional organizat și deținerea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea de carduri electronice.
În lipsa unor criterii legale exprese, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din amploarea luată de astfel de fapte în anumite comunități.
Mergând pe același raționament, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi definit ca un ansamblu de circumstanțe reale și personale rezultate din săvârșirea unei fapte penale de o anumită gravitate, care justifică presupunerea rezonabilă a existenței unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor cetățenilor.
Încheierea pronunțată de Tribunalul Alba prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 155 al. 1 Cod pr. pen. și art. 159 Cod pr. pen. art. 143 și 148 lit. f pr.pen. fiind evaluat corect pericolul social concret prezentat de potențiala lăsare în libertate a inculpatului, raportat la gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina sa.
Totodată, privarea de libertate este justificată și prin prisma faptului că în cauză este necesară continuarea cercetărilor inițiate, în sensul declanșării procedurilor judiciare în baza Legii nr. 302/2004, o parte din persoanele care fac parte din grupul infracțional fiind arestate în Germania.
Organul de urmărire penală a depus diligența necesară pentru desfășurarea urmăririi penale, iar termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost depășit, inculpatul fiind arestat începând cu data de 13 septembrie 2008.
Se constată astfel că, pe de o parte, subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, iar pe de altă parte, în cauză urmează să se efectueze și alte acte de urmărire penală, fiind îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune prelungirea arestării.
Prima instanță a dat eficiență și dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen. prin prelungirea arestării preventive asigurându-se buna desfășurare a procesului penal, din această perspectivă nefiind justificată cererea inculpatului de înlocuire a arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara, cu atât mai mult cu cât în perioada comiterii faptelor inculpatul se afla deja sub incidența unei atare măsuri, dispusă într-un alt dosar.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 70/5.12.2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex/11.12.2008
-
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș, Oana Maria Călian
