Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 59/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
400/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR. 59
Ședința publică din data de 19 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-inculpată împotriva Încheierii de ședință din data 09.II.2010 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, personal, în stare de arest și asistată de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din data de 19.02.2010 depusă la dosar (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentei critică încheierea atacată ca fiind nelegală și netemeinică. Solicită să se constate că, în cauză, nu există date că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, ci de comiterea infracțiunii de deținere de droguri pentru consumul propriu, infracțiune pe care o recunoaște și o regretă, heroina găsită asupra acesteia fiind destinată consumului propriu, după cum a precizat și inculpata. Subliniază faptul că organul de urmărire a solicitat prelungirea prevenției, însă nu a produs nici o probă din care să rezulte că inculpata ar fi săvârșit vreun act material al infracțiunii de trafic de droguri și, de asemenea, nu a indicat vreo dovadă din care să rezulte că lăsarea în libertatea a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât natura infracțiunii, în raport cu textul art. 136 Cod procedură penală, nu reprezintă un temei de drept pentru a fi justificată arestarea preventivă a unei persoane. Ca urmare, solicită, în temeiul art. 38515punctul 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în fond, respingerea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism privind prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se remarce că asupra inculpatei a fost găsită cantitatea de 100 gr. heroină și că, în raport de art. 136 alin. ultim Cod procedură penală, gradul de pericol social al faptei reprezintă un temei în baza căruia poate fi dispusă arestarea preventivă a unei persoane. Mai solicită să se constate că de la data prelungiri anterioare a măsurii arestării preventive, 12.2010, organele de urmărire penală au efectuat o serie de activități procedurale, astfel că instanța de fond corect a apreciat că se justifică prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei, această măsură fiind necesară în interesul bunei desfășurări a procesului penal și a finalizării actelor de urmărire penală. În consecință, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpată și menținerea încheierii atacate ca fiind legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurenta inculpată, personal, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin Încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 9 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatei pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 17.02.2010 până la 18.03.2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele sub aspectul cărora este cercetată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, urmarea produsă și rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății civile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpata, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpata a comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc reținută în sarcina sa, iar lăsarea acesteia în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Inculpata este urmărită penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, la data de 19.11.2009, a deținut, fără drept, cantitatea de 93,76 grame heroină, în vederea vânzării.
Potrivit art. 155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpata se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acesteia.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, Curtea reține că, în cauză, este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată, relevante în aceste sens fiind: procesul verbal de supraveghere operativă din data de 19.11.2009, declarațiile martorului asistent, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate la data de 20.11.2009 între numiții și (cercetați într-un alt doar penal pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc), procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate la datele de 30.09.2009 și 24.09.2009 între inculpată și soțul său, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate la datele de 9.11.2009, 14.11.2009, 15.11.2009 și 19.11.2009 de inculpată cu numitul, precum și cu alte persoane, procesul verbal de redare a mesajelor tip SMS expediate și primite de inculpată la data de 29.09.2009 către și de la soțul său, raportul de constatare tehnico - științifică nr. -/23.11.2009.
Totodată, așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce face obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acesteia, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul populației lăsarea în libertate a unei persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatei, fără ocupație și loc de muncă, recidivistă în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a) Cod penal, având două condamnări anterioare pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, existând, așadar, suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pusă în libertate, aceasta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii, ordinea publică fiind, astfel, pusă în pericol.
De asemenea, Curtea apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, privarea în continuare de libertate a inculpatei fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpata subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acesteia, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a admis propunerea de prelungire a duratei măsurii preventive formulată de Ministerul Public, menținerea stării de arest preventiv fiind justificată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată și, față de faptul că recurenta este cea care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - inculpată împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 9 februarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurenta - inculpată la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
2 ex./5.03.2010
SI - red.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
