Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 6/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA NR. 6/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 6 februarie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Alina Constanța
- C - Judecător
- Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
Serviciul Teritorial Brașov
Pe rol fiind recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați: asistat de avocat, apărător ales, asistat de avocați și, apărători aleși și asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Avocat depune la dosar un set de acte reprezentând practică judiciară în materie și declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate iar în cadrul rejudecării, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței de judecată.
a se avea în vedere că instanța de fond în mod greșit apreciază că inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică; practic se motivează incidența prevederilor art. 148 lit.f pr.pen. pe faptul că dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate ar săvârși alte fapte de natură penală.
De asemenea instanța de fond reține că nu se justifică lăsarea în libertate a inculpatului întrucât derularea urmăririi penale ar fi prejudiciată, fără însă a se avea în vedere că în cauză mai este necesară transcrierea unor convorbiri telefonice și efectuarea expertizei ADN, aspecte care nu pot fi influențate de inculpat chiar dacă acesta s-ar afla în stare de libertate.
Mai mult inculpatul a recunoscut faptul că este consumator de droguri, a colaborat cu organele de cercetare și în prezent este înscris într-un centrul de dezintoxicare.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu impun privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Apreciază că scopul măsurilor preventive prev. de art. 136. pr.pen. poate fi atins și prin judecarea inculpatului în stare de libertate dat fiind faptul că în cauză s-au luat declarații inculpaților, s-au realizat confruntări și s-au recoltat probe biologice, practic fiind necesară doar transcrierea unor convorbiri telefonice și efectuarea expertizei ADN.
În cazul în care instanța va aprecia că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive solicită înlocuirea acestei măsuri cu obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură de natură a îngrădi libertatea de mișcare a inculpatului și a determina prezentarea sa în instanță ori de câte ori va fi citat.
a se avea în vedere că asupra inculpatului nu au fost găsite droguri nici în autoturism și nici la domiciliu, s-a demonstrat că nu este consumator ca ceilalți inculpați din prezenta cauză și nici una dintre probele administrate nu îl incriminează. Mai mult nu are antecedente penale și face parte dintr-o familie organizată.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și cercetarea inculpatului în stare de libertate fie prin revocarea măsurii arestării preventive fie prin înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Singurele probe care îl incriminează pe inculpat sunt convorbirile telefonice referitoare la "rulmenți" și pastilele găsite în cutia poștală a prietenei inculpatului. Ori aceste chestiuni au fost lămurite în sensul că termenul "rulmenți" se referea la bani, iar în ceea ce privește cutia poștală la aceasta avea acces orice persoană neexistând legătură de cauzalitate între acele substanțe și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut un comportament corespunzător pe tot parcursul cercetărilor. Referitor la întâlnirea de la Complexul 3000 s-a dovedit că era vorba despre o datorie și că din acei bani au fost cumpărate cadouri.
Apreciază că odată cu trecerea timpului starea de pericol s-a diminuat dovadă fiind și măsura dispusă de instanța de fond care a prelungit arestarea preventivă doar cu 15 zile.
Faptul că se așteaptă transcrierile convorbirilor telefonice și rezultatele expertizei ADN nu reprezintă o motivare pentru prelungirea măsurii arestării preventive. Prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu instanța ar avea un control asupra inculpatului și s-ar da eficiență prezumției de nevinovăție.
Avocat apreciază că în acest moment procesual privarea de libertate a inculpatului nu se mai justifică.
Instanța de fond a reținut că este îmbucurător faptul că inculpatul urmează un curs de consiliere psihologică însă nu este suficient pentru lăsarea în libertate a acestuia.
a se avea în vedere că după audierea inculpaților nu s-a mai descoperit nimic nou și nu au mai fost administrate alte probe. Mai mult inculpatul înțelege să își revizuiască comportamentul și în stare de arest preventiv fiind înscris la cursuri de consiliere psihologică astfel că nu se mai poate reține că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Într-adevăr la percheziție au fost găsite droguri de risc, nu de mare risc așa cum în mod greșit s-a reținut, însă inculpatul a recunoscut că este consumator de astfel de substanțe.
Apreciază că motivele pe care își întemeiază procurorul solicitarea privind prelungirea arestării preventive nu sunt de natură să ducă la privarea unei persoane de libertate întrucât redactarea rechizitoriului și prezentarea materialului de urmărire penală sunt aspecte ce nu pot fi influențate de inculpat chiar dacă s-ar afla în stare de libertate.
Pentru aceste considerente solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara dat fiind faptul că liceul ale cărui cursuri le urmează inculpatul este situat în.
La fond s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive doar pentru 15 zile argumentul prezentat fiind de natură să întărească convingerea instanței că și acest termen scurt este suficient.
Prelungirea în continuare a măsurii arestării preventive este nejustificată raportat la temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Reprezentanta parchetului apreciază că temeiul avut în vedere la data luării măsurii arestării preventive subzistă, pericolul concret pe care l-ar prezenta cercetarea inculpatului în stare de libertate este pe deplin probat.
Faptele reținute în sarcina inculpaților prin natura lor creează o stare de nesiguranță și incertitudine în comunitatea din care aceștia fac parte.
Susține că cei trei inculpați au avut legătură și cu alte persoane în ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina lor aspecte ce rezultă din convorbirile telefonice purtate, care până în acest moment nu au fost transcrise Apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment procesual ar îngreuna identificarea persoanelor cu care aceștia au legături.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii Tribunalului Brașov prin care s-a prelungit măsura arestării preventive pe o perioadă de 15 zile. În considerarea argumentelor prezentate solicită respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În replică avocat, precizează că în prezent convorbirile telefonice nu sunt decodificate și nu inculpatul trebuie să dovedească faptul că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate întrucât dorește să își îndrepte comportamentul începutul acestei intenții fiind reprezentat de faptul că este înscris la cursuri de dezintoxicare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu are legătură cu prezenta cauza, nu este consumator de droguri, astfel că solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să își continue studiile.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă ICCJ, DIICOT, Biroul Teritorial Brașov și în consecință, în baza art. 155,159 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.25/11.12.2008 emis de Tribunalul Brașov, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.26/11.12.2008 emis de Tribunalul Brașov și deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.27/11.12.2008 emis de Tribunalul Brașov pe o durată de 15 zile începând cu data de 8.02.2009 până la 22.02.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă prin încheierea nr. 24/11.12.2008 a pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe o durată de 29 de zile iar prin încheierea din data de 6.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ICCJ, DIICOT, Biroul Teritorial Brașov și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pentru încă 30 de zile.
Actuala cerere de prelungire a arestării preventive a inculpatului este motivată în principal prin prisma necesității realizării unor acte de urmărire penală obligatorii cum ar fi efectuarea transcrierii tuturor convorbirilor telefonice relevante în cauză purtate între inculpații și, identificarea și audierea celorlalte persoane despre care există suspiciuni că inculpatul le-ar fi comercializat droguri de mare risc și de risc procurate de la inculpații și și alte activități necesare finalizării urmăririi penale.
Având în vedere aceste aspecte, dispozițiile art. 159 și ale art. 13 Cod procedură penală privind termenul rezonabil pe care trebuie să-l aibă arestarea preventivă a unui inculpat iar pe altă parte, ținând seama de împrejurarea că faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt unele grave, cu rezonanță socială deosebită și este necesară finalizarea urmăririi penale, văzând de asemenea că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a tuturor inculpaților subzistă, prima instanță a apreciat că este suficientă, pentru bunul mers al urmăririi penale prelungirea măsurii arestării preventive cu doar 15 zile.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații, și criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.
În motivarea recursurilor promovate inculpații au arătat în esență că se impune respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive nu mai subzistă; se impune astfel punerea lor în libertate, cu atât mai mult cu cât actele de urmărire penale care mai trebuie efectuate în cauză respectiv transcrierea convorbirilor telefonice și efectuarea expertizei ADN nu pot fi influențate de inculpați; inculpații au colaborat cu organele de cercetare penală iar și sunt înscriși într-un program pentru persoane dependente de substanțe toxice, lăsarea acestora în libertate neprezentând pericol pentru ordinea publică; starea de pericol pentru odinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului iar circumstanțele personale ale fiecăruia dintre inculpați nu justifică privarea de libertate în continuare a acestora: sunt tineri, lipsiți de antecedente penale au cooperat cu organele de urmărire penală dând declarații în cauză făcând posibilă luarea față de aceștia a unei măsuri neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara.
Apărătorul inculpatului a mai arătat în susținerea recursul formulat că materialul probator existent la dosarul cauzei este insuficient pentru a se trage concluzia că inculpații se fac vinovați de activitatea infracțională reținută în sarcina lor; convorbirile telefonice înregistrate în cauză nu relevă împrejurări clare, inculpații au folosit în conținutul convorbirilor purtate noțiunea de "rulmenți" însă nici o probă de la dosar nu vine în sprijinul acuzațiilor conform cărora în speță noțiunea de "rulmenți" însemna în fapt "droguri".
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 24/11.12.2008 a Tribunalului Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2alin 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal constând în esență în aceea că în perioada noiembrie - decembrie 2008 împreună cu inculpatul a desfășurat pe raza municipiului B activități de comercializare a drogurilor de risc și de mare risc obținând diverse sume de bani, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal constând în esență în aceea că la data de 3.12.2008 i-a oferit o cantitate de hașiș inculpatului spre fi vândută investigatorului acoperit "Mircea", contra sumei de 300 lei.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost cele prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Prin încheierea de ședință din data de 6.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și s-a dispus prelungirea arestării preventive a celor trei inculpați pentru încă 30 de zile.
Prin referatul Parchetului de pe lângă ICCJ. DIICOT. Biroul Teritorial Brașov din data de 3.02.2009 s-a propus o nouă prelungire a arestării preventive a inculpaților, motivată în principal de împrejurarea că urmărirea penală nu a fost finalizată iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare.
Potrivit art. 155 Cod procedură penală arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov prin prisma stadiului urmăririi penale, a existenței în continuare a indiciilor temeinice privind săvârșirea de către inculpați infracțiunilor reținute în sarcina acestora și a subzistenței temeiurilor arestării preventive la acest moment procesual care să impună privarea de libertate în continuare a inculpaților, în mod corect a apreciat prima instanță că în speță sunt incidente în continuare dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Materialul probator existent până în prezent la dosarul de urmărire penală confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor, chiar dacă aceștia recunosc doar parțial activitatea infracțională care li se impută.
În speță sunt de asemenea întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul concret al faptei însă, așa cum corect a apreciat și prima instanță nici nu pot fi ignorate - atunci când se analizează dacă lăsarea în libertate a unui inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică - circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, natura și gravitatea acestora, consecințele pe care le-au avut, circumstanțele personale ale inculpaților, anturajul pe care aceștia îl au și conduita adoptată ulterior săvârșirii faptelor.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii unei persoane în stare de arest preventiv trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând modalitatea în care aceștia au acționat, în mod repetat pentru a săvârșii infracțiuni de o asemenea natură, amploarea pe care fenomenul comercializării și al consumului de droguri l-a luat în țara noastră precum și timpul scurt scurs de la luarea măsurii arestării preventive până în prezent - care nu a condus la stingerea ecoului negativ pe care asemenea fapte îl au în rândul opiniei publice - instanța constată că în speță există încă acel interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpaților, prelungirea acestei măsuri impunându-se pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Față de împrejurarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au suferit până în prezent modificări și nici nu au dispărut, ci dimpotrivă ele subzistă, așa cum s-a arătat anterior și impun privarea de libertate în continuare a inculpatului și văzând de asemenea că organele de urmărire penală au efectuat în dosar acte procesuale și au administrat probe în vederea aflării adevărului, iar materialul probator administrat până în prezent se impune a fi completat în vederea finalizării urmăririi penale, în mod corect a constatat prima instanță că în speță sunt incidente la acest moment dispozițiile art. 155 Cod procedură penală și în consecință în mod judicios a admis propunerea Parchetului de pe lângă ICCJ, DIICOT, Biroul Teritorial Brașov și a dispus conform art. 159 Cod procedură penală prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și cu încă 15 zile, recursurile inculpaților fiind tocmai pentru aceste considerente nefundat; în speță nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, astfel cum s-a solicitat de către inculpați întrucât, așa cum am arătat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă în continuare, nu au dispărut și nici nu s-au modificat astfel încât dispozițiile art. 139 cod procedură penală nu sunt incidente în speță.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile promovate de către inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații recurenți, și să plătească statului câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 4 februarie 2009 în dosarul nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpații să plătească statului sumele de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
Red. NH/ 16.02.2009
Dact.BD/17.02.2009
Jud. fond
- 2 exemplare -
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Simona Franguloiu, Alina Constanța
