Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 60/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 449/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 60
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSURILOR declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 18.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția II penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați:, personal, aflat în stare de arest preventiv la. asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, personal, aflat în stare de arest preventiv la arest, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și, personal, aflat în stare de arest preventiv la arest, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat precizează că recursul declarat vizează încheierea de ședință din data de 18.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția II penală; solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, rejudecând, să se respingă solicitarea parchetului, de prelungire a măsurii arestării preventive, și să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Apreciază că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive; mai mult, motivele pentru care parchetul solicită prelungirea mandatului de arestare preventivă, respectiv: efectuarea perchezițiilor în sistem informatic, audierea în calitate de martori a altor persoane, continuarea demersurilor la unitățile bancare și obținerea raportului de constatare tehnico - științifică privind comparațiile digitale, nu sunt întemeiate, în opinia apărării, aceste activități putând fi efectuate și cu inculpatul în stare de libertate.
Infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat și aflat în stare de arest este de natură informatică; alte probe, în afara celor de la dosar, nu există.
De reținut sunt și circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut faptele săvârșite în modalitatea pe care a recunoscut-o, a colaborat cu organele de cercetare penală; mai mult, inculpatul are tot interesul să se afle adevărul.
În ceea ce privește pericolul social concret pe care inculpatul l-ar avea asupra societății solicită să se aibă în vedere faptul că s-a statuat de către instanțele de judecată că se face raportare nu la pericolul social pe care îl prezintă infracțiunea ci la pericolul pe care îl prezintă inculpatul ca și persoană.
În situația în care se va aprecia de către instanță că se impune luarea unei măsuri preventive in ceea ce-l privește pe inculpat, solicită să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, conform disp. art. 136 lit. b sau c Cod procedură penală; de altfel, această solicitare a adresat-o și instanței de fond. În acest sens este și practica CEDO, conform căreia instanța de judecată trebuie să ia o măsură privativă de libertate raportându-se la persoana inculpatului și la gravitatea infracțiunii săvârșite de către acesta.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierea recurată și să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului ales al recurentului - inculpat.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Apreciază că instanța de fond, când a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, în mod greșit a apreciat că față de inculpatul, deși probele administrate nu conturează vinovăția acestuia, se impune această măsură preventivă.
Apreciază că se impune ca instanța să aibă în vedere persoana inculpatului, circumstanțele reale ale acestuia, nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întreținere și realiza venituri din care își întreținea familia.
În ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatului, ca și mod de participație, solicită să se constate că acestea sunt de complicitate la săvârșirea pretinselor infracțiuni reținute de parchet prin ordonanța de începere a urmăririi penale.
Față de toate aceste considerente apreciază că se impune ca urmărirea penală, și ulterior cercetarea judecătorească, să continue cu inculpatul în stare de libertate.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se respingă propunerea parchetului de prelungire a duratei măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, rejudecând, să se respingă propunerea parchetului, de prelungire a arestării preventivă și să se dispună continuarea urmăririi penale cu inculpatul în stare de libertate.
Este de reținut faptul că nici la momentul la care s-a luat această măsură preventivă și nici la acest moment nu au existat probe ori indicii temeinicie în sensul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost arestat; întreg materialul de urmărire penală se bazează pe procese verbale de filaj și supraveghere operativă, din care rezultă cu inculpatul s-a întâlnit cu alte persoane, alți inculpați din acest dosar, însă nu se face dovada faptului că aceasta a deținut, falsificat ori efectuat operațiuni frauduloase cu card-uri. Chiar din motivele expuse de parchet în propunerea cu prelungirea arestării preventive rezultă că, la acest moment, așteaptă de la mai multe bănci din țară și din străinătate comunicări cu privire la extrageri de numerar.
În ceea ce privește condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv existența pericolului pentru ordinea publică în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, solicită să se constate că este vorba despre o infracțiune de natură cibernetică, și nicidecum nu este o infracțiune săvârșită cu violență, astfel încât lăsarea în libertate a inculpatul nu poate produce o stare de teamă nici unei persoane.
Solicită să se aibă în vedere și împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, deși, parchetul, în mod nelegal, a depus la dosar o fișă de cazier judiciar, din care rezultă că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni, însă nu a menționat și faptul că inculpatul a fost reabilitat de drept.
În temeiul disp. art. 136 Cod procedură penală măsurile preventive au scopul de a asigura prezența inculpatului în fața organelor de urmărire penală, în fața instanței de judecată, ori pentru a nu zădărnici aflarea adevărului. Având în vedere restul probatoriului ce urmează se administra în cauză nu poate fi influențat în nici un fel de către inculpat.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se respingă propunerea parchetului de prelungire a arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la recursurile declarate de către inculpații, și, solicită respingerea acestora ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce-l privește pe recurentul - inculpat, în mod constant, se susține de apărare că acesta nu se face vinovat de săvârșirea faptelor ce i-au fost reținute în sarcină, pe de-o parte, iar pe de altă parte, că nu există probe la dosarul de urmărire penală, în conținutul cărora să rezulte presupunerea rezonabilă ca se face vinovat de săvârșirea acestor fapte.
Se arată de apărare că există doar fotografii judiciare efectuate de către procuror, care însă nu sunt suficiente pentru a se face dovada existenței faptei.
Solicită instanței să constate că nu acestea sunt singurele probe în sprijinul cărora parchetul solicită arestarea preventivă și susține că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunilor ce sunt reținute în sarcina acestui inculpat, ci sunt și alte probe, spre exemplu: procesele verbale de supraveghere operativă ce au fost efectuate în cauză la data de 13.11.2009, la data de 17.11.2009 și la data de 23.11.2009, din conținutul cărora rezultă că inculpații s-au adunat la diferite locații, fie la inculpatul, fie la inculpatul, după care noaptea, după orele 20.00, fiind îmbrăcați și având pe cap șepci peste care erau trase și glugile hanoracelor ce le purtau, plecau în oraș, la diferite bănci, pentru a sustrage diferite sume de bani.
Procesele de filaj se coroborează cu răspunsurile venite de la băncile respective, din conținutul cărora rezultă că, într-adevăr, rezultă că inculpații nu au fost la respectivele bancomate doar să privească, ci au efectuat și retrageri de numerar; într-adevăr, până la acest moment, nu au venit răspunsuri complete pentru a se vedea dacă retragerile efectuate au fost toate ilegale ori numai o parte dintre acestea. Având însă în vedere faptul că noaptea, după orele 22:00, inculpații mergeau la atâtea bănci, diferite, și efectuau retrageri de numerar, apreciază că se naște o legitimă suspiciune, cu atât mai mult cu cât inculpații nu sunt persoane ce realizau venituri substanțiale, deci nu-și permiteau să aibă atâtea card-uri, de la atâtea bănci diferite.
Alte probe strânse în acest dosar de către parchet sunt interceptările convorbirilor telefonice din conținutul cărora rezultă că aceștia urmau să se întâlnească seara, pentru a merge să efectueze diferite retrageri de numerar; mai mult, la perchezițiile domiciliare efectuate, au fost găsite foarte multe card-uri neinscripționate, multă aparatură pentru copierea de date, iar la apartamentul unde locuia inculpatul au fost găsite foarte multe telefoane mobile, iar în memoria acestora au fost descoperite mai multe date cu privire la modalitatea în care erau copiate datele de pe anumite laptop-uri, copiate ulterior pe card-uri, pentru a fi utilizate.
Concluzionând, apreciază că sunt probe în ceea ce-l privește pe inculpatul pentru a presupune, în mod rezonabil, că acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor; în ceea ce-i privește pe toți inculpații din această cauză, apreciază că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din forma continuată a acestor infracțiuni.
Față de toate aceste considerente, solicită respingerea recursurilor ca fiind neîntemeiate.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și continuarea cercetărilor în stare de libertate sub control judiciar; solicită să se aibă în vedere că percheziția informatică a fost efectuată și, lăsat în libertate, nu poate influența aflarea adevărului pori buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, precizează că este doar prieten cu ceilalți doi inculpați din această cauză, și nu au săvârșit împreună infracțiuni.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și continuarea judecății în stare de libertate; se raliază concluziilor apărătorului său ales. De asemenea, solicită să se aibă în vedere că soția sa este bolnavă și are nevoie de ajutorul lui.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită să se aibă în vedere că are un copil minor în întreținere, nu este cunoscut cu antecedente penale și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită judecarea sa în stare de libertate; se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 18 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza art.155 și următoarele din Codul d e procedură penală, a fost admisă - în parte - propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților:, - și pe o perioada de 20 de zile, cu începere de la data de 23.02.2010 și până la data 14.03.2010, inclusiv.
Au fost respinse - ca neîntemeiate - cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, - și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptei imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează aceasta, precum și din datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
S-a arătat, în motivarea orală a recursului, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, întrucât aceștia au recunoscut și regretat fapta comisă - care este una de natură informatică - iar motivul arătat de Parchet în referat nu este suficient pentru menținerea inculpaților în stare de arest.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele argumente:
După cum rezultă din actele dosarului, față de inculpați s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, falsificare a instrumentelor de plată electronică și punerea în circulație a acestora, deținere de echipamente în vederea falsificării de carduri bancare și efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzute de art. 7 al. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 24 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002 și art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Cu privire la inculpatul, s-a reținut că, fapta acestuia constă în aceea că, în perioada în perioada noiembrie 2009 - ianuarie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a aderat la gruparea constituită de inculpatul, a procedat la instalarea de echipamente artizanale pe -uri din Germania, a contrafăcut instrumente de plată electronică, a deținut echipamente destinate contrafacerii de carduri și a efectuat fraudulos operațiuni financiare la bancomate ale unor bănci comerciale din România, împărțind folosul material cu ceilalți membrii ai grupării.
Cu privire la inculpatul, se reține că fapta constă în aceea că în perioada noiembrie 2009 - ianuarie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a constituit, alături de inculpatul și de alte persoane, o grupare infracțională, a procedat la contrafacerea instrumentelor de plată electronică, a pus la dispoziție datele obținute fraudulos pentru contrafacerea de carduri bancare, a procurat și deținut echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronică și a efectuat operațiuni financiare frauduloase cu carduri contrafăcute la bancomate aparținând unor bănci comerciale de pe raza municipiului
Cu privire la inculpatul, faptă constă în aceea că, în perioada noiembrie 2009 - ianuarie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a aderat la gruparea constituită de inculpații și, a procedat la instalarea de echipamente artizanale pe -uri din Germania, a desfășurat acte de complicitate la falsificare de carduri bancare și a pus la dispoziție datele obținute fraudulos în același scop și totodată a înlesnit efectuarea de operațiuni financiare frauduloase cu carduri contrafăcute la bancomate aparținând unor bănci comerciale de pe raza municipiului B, împărțind beneficiul infracțional cu ceilalți membrii ai grupării.
Prin încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I- Penală, în dosarul nr-, împotriva inculpaților, și a fost luată măsura arestării preventive, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, în cauză, există nu doar suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea întemeiată că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetat, ci chiar probe, fiind astfel îndeplinite cerințele prev.de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege - pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați, este închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei - care denotă un real pericol pentru proprietatea altor posibile părți vătămate, existând riscul unor noi incidente, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, precum și la datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.
Astfel, la reaudierea inculpaților, și s-a constatat o atitudine tendențioasă din partea celor trei, alimentată din informațiile deținute și de presiunile exercitate din partea anturajului inc., arestat în lipsă și dat în urmărire generală. Astfel, și și-au menținut atitudinea de a nu face nici un fel de declarații, susținând faptul că trebuie să se mai gândească asupra faptelor reținute în sarcina lor, în timp ce inc. a considerat că este întemeiat să mai declare ceva doar după probele care îi vor fi prezentate ulterior.
Curtea are în vedere gradul de pericol social concret al faptelor presupus a fi comise care au urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure circulația și folosirea instrumentelor de plată electronică, modalitatea în care se reține că ar fi fost săvârșite, respectiv prin constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni grave în cadrul căruia fiecare membru avea atribuții bine definite, iar modul de operare era profesionist, desfășurarea activității infracționale și pe teritoriul altui stat, Germania, precum și amploarea acesteia concretizată în numărul mare de retrageri frauduloase de numerar.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, Curtea constată că - în mod întemeiat - instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, menținerea inculpaților în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpații, și și, având în vedere că aceștia se află în culpă procesuală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu din 18 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală.
Obligă recurenții la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Lavinia Lefterache
