Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 61/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 61/2009
Ședința publică din 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații G, G, G, și împotriva încheierii penale nr. 109/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: inculpatul G, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul G, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul G, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat și inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în vedere inculpaților dreptul acestora de a fi ascultați de către instanța de recurs, iar inculpații recurenți, G și refuză să dea declarație în fața instanței de recurs.
Instanța, în temeiul art. 140/3 alin.3 pr.penală, procedează la audierea inculpaților recurenți G, G, și, declarațiile lor fiind consemnate în procese verbale separat atașate la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului G, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că prin încheierea atacată nu se individualizează gradul de pericol social pe care îl reprezintă inculpații. Precizează că nu există probe temeinice că lăsarea în libertate a inculpatului ar periclita cercetarea penală, nu există probe că acesta ar săvârși o nouă infracțiune. Arată că inculpatul nu prezintă pericol social pentru societate, are 19 ani, i-a fost acceptat dosarul la Școala de Jandarmerie, nu este cunoscut cu antecedente penale, fapt care rezultă și din cazierul aflat la dosar. Învederează că nu există probe împotriva inculpatului, existând doar o singură interceptare telefonică între și o persoană neidentificată. De asemenea, invocă faptul că nu s-a respectat termenul de 5 zile, obligatoriu, de formulare a propunerii de prelungire a arestării preventive. Consideră că nu există temeiuri care să impună prelungirea stării de arest a inculpatului și solicită admiterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Alba și pe fond, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive. Învederează instanței faptul că propunerea de prelungire a arestării preventive este un act de sesizare și apreciază că în cauză au fost nerespectate dispozițiile legale privind sesizarea instanței, precum și dispozițiile art. 159 Cod procedură penală, privind depunerea la instanță a dosarului în totalitate, sens în care invocă nulitatea absolută a actului de sesizare. De asemenea, invocă faptul că în cauză nu a fost respectat termenul de 5 zile prevăzut de legiuitor pentru depunerea dosarului la instanță împreună cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, apreciind că acest termen nu este unul de recomandare, considerând că nerespectarea dispozițiilor privitoare la termenul de 5 zile este sancționată cu nulitatea absolută. Solicită admiterea recursului în temeiul art. 185 al. 3 Cod procedură penală sau art. 197 al. 2 Cod procedură penală, privind dispozițiile referitoare la sesizarea instanței. De asemenea, învederează instanței că propunerea de prelungire a arestării preventive nu a fost semnată de toți procurorii. Pentru aceste considerente apreciază că instanța de fond trebuia să constate că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive este lovită de nulitate și să respingă propunerea pe aceste excepții.
De asemenea, învederează instanței faptul că pentru a putea considera admisibilă o propunere de prelungire a măsurii arestării preventive în cauză trebuie să subziste temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive sau trebuie să fi apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Precizează că arestarea este personală, pentru fiecare inculpat în parte și învederează că motivarea în drept pe pericolul pentru ordinea publică este dată de grupul infracțional. Arată că inculpatul se află în continuarea studiilor și că acesta a acoperit până în prezent aproximativ J din prejudiciul produs, prin alimentarea periodică a unui cont, împrejurare față de care apreciază că acesta nu mai prezintă același pericol pentru ordinea publică.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Apărătorul ales al inculpaților G și, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Precizează că în speță se pune problema dacă temeiurile inițiale subzistă și impun prelungirea măsurii arestării preventive.
Arată că în cauză urmărirea penală se face pe baza înscrisurilor și a arhivelor electronice și precizează că calculatoarele au fost expertizate.
Învederează că se încearcă motivarea unui pericol concret al inculpaților, prin pericolul grupului și prejudiciul mare, dar arată că prejudiciul este de 8.000 euro și că în țară există mai multe dosare în care inculpații sunt cercetați în stare de libertate deși valoarea prejudiciului produs este mult mai mare.
Învederează faptul că instanța de fond a motivat greșit respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, deoarece s-a precizat că judecătorul nu se poate transforma într-un organ de supraveghere, motivare pe care o apreciază ca fiind greșită și arată că această cerere a fost respinsă în mod generic. Pentru aceste motive apreciază că hotărârea tribunalului este greșită și sub acest aspect. Solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cu precizarea că inculpații ar respecta obligațiile ce li se vor dispune.
Apreciază că măsura arestării nu se mai impune.
Apărătorul ales al inculpaților G și, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților.
Arată că arestarea nu a adus nici un beneficiu urmăririi penale sau inculpaților, precizând că inculpatul se află în stare de arest de 2 luni și până în prezent nu a dat nicio declarație în urmărirea penală. Apreciază că arestarea preventivă nu a produs nici un impact asupra ordinii publice de natură să o protejeze. Învederează că în cauză trebuie să se facă distincție între gradul de pericol social al faptelor și gradul de pericol social pe care îl prezintă fiecare inculpat. Apreciază că nu se poate vorbi de insecuritate socială prin punerea în libertate a inculpaților. În ce privește persoana inculpaților apreciază că trebuie reținută circumstanța atenuantă a recunoașterii și regretării faptei în maniera comisă. Învederează instanței faptul că majoritatea inculpaților sunt la prima abatere, că nu figurează cu antecedente penale sau recidivă. Arată că inculpatul este student și provine dintr-o familie stabilă social. Precizează că inculpații sunt persoane tinere care au perspective de viață, motive pentru care apreciază că ar fi înțelept să le fie dată posibilitatea de a-și continua studiile.
În ce privește organul de urmărire penală învederează instanței faptul că pe tot parcursul urmăririi penale a dat o valoare dinainte stabilită probelor și arată că după prelungirea arestării preventive au fost emise adrese către părți vătămate prin care acestea sunt întrebate dacă au fost înșelate de către inculpați.
În ce privește mijloacele de probă, arată că acestea sunt de natură informatică, tehnică și că nu poate fi vorba de audiere de martori, precum și faptul că acestea au fost efectuate și nu pot fi influențate negativ de inculpați prin punerea în libertate.
Apreciază că perioada arestării preventive este suficientă pentru îndreptarea inculpaților și că nu se mai impune prelungirea acesteia.
Consideră că există suficiente garanții morale și personale pentru judecarea inculpaților în stare de libertate.
Arată că pentru inculpatul a depus la dosar înscrisuri privind împrejurarea că acesta este cercetat în stare de libertate de către Parchetul Pitești pentru aceleași fapte, precum și unele înscrisuri privind starea sănătății inculpatului, care suferă de o gravă afecțiune de natură oftalmologică ce nu poate fi tratată în regimul penitenciarului.
În concluzie, solicită admiterea recursurilor și respingerea cererii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prevăzute de art. 136 lit. b, c Cod procedură penală. Apreciază că perioada de arestare este una grea încercată în viață, este o învățătură de minte.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului. Apreciază că hotărârea pronunțată în cauză este lovită de nulitate față de împrejurarea că Parchetul a nesocotit termenul prevăzut de art. 159 al. 1 Cod procedură penală privind formularea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Arată că raportat strict la textul art. 159 Cod procedură penală, legiuitorul nu definește acest termen nici ca fiind unul de decădere, nici ca unul de recomandare, dar apreciază că, potrivit jurisprudenței, acesta nu ar fi un termen de recomandare, ci un termen de decădere pentru procuror. Invocă în acest sens opiniile prof. G, prof. și a dr. în drept G, judecător la Curtea de Apel Brașov.
Învederează instanței faptul că deși inculpații sunt cercetați pe grup arestarea este individuală, iar în dosar nu există nicio motivare separată pentru inculpați. Solicită să se efectueze o diferențiere între inculpați, raportat la poziția procesuală a acestora. Precizează că, conform practicii judiciare, cei care au recunoscut faptele au beneficiat de un tratament privilegiat și au fost cercetați în stare de libertate și arată că inculpatul a recunoscut fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală și a produs un prejudiciu mic.
Invocă prevederile art. 9 al. 2 din Legea 39/2003 și consideră că trebuia să se aprecieze că inculpații nu mai prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Raportat la practica judiciară depusă la dosar, învederează că nu există o unitate de practică pe problema arestării preventive cu privire la grupul infracțional pe infracțiuni informatice, dar arată că printr-un rechizitoriu al DIICOT V cu privire la un grup infracțional de 29 de persoane cu un prejudiciu de 800.000 Euro s-a dispus cercetarea în stare de libertate pentru 16 persoane, dându-se importanță poziției procesuale a inculpaților.
Solicită să se analizeze separat situația inculpaților.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Arată că, potrivit susținerilor apărătorilor aleși ai inculpaților nu s-ar mai impune prelungirea arestării preventive pentru că niciunul dintre inculpați nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, dar niciunul nu a invocat art. 155 Cod procedură penală privind condițiile prelungirii arestării preventive și anume dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Apreciază că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și că au apărut temeiuri noi care justifică privarea de libertate, învederând instanței faptul că din plângerea reprezentantului rezultă că unii dintre inculpați ar fi săvârșit și alte infracțiuni informatice.
Învederează că examinând legalitatea măsurii arestării preventive instanțele au considerat că se impune cercetarea inculpaților în stare de arest și datorită procedurilor ce se desfășoară în cursul urmării penale, care nu este finalizată.
Cu privire la susținerile referitoare la faptul că sesizarea instanței ar fi neconformă cu dispozițiile legale arată că din datele de la dosar rezultă că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a fost înregistrată pe data de 22.09.2009 iar arestarea preventivă urma să expire pe data de 26-27.09.2009, apreciind astfel că termenul impus de legiuitor ar fi respectat.
Cu privire la motivul de nelegalitate a sesizării instanței, invocat de apărătorii inculpaților, referitor la faptul că propunerea de arestare preventivă și propunerea de prelungire a arestării preventive trebuia semnată de toți procurorii, arată că acesta a mai fost analizat de instanță și că propunerea de prelungire a arestării preventive nu are semnificația actului de sesizare a instanței, precizând că dispozițiile relative la actul de sesizare a instanței se rezumă la art. 260 Cod procedură penală privind referatul la rechizitoriu, art. 264 referitor la sesizarea privind rechizitoriul, art. 300 referitor la obligativitatea instanței de a verifica actul de sesizare, considerente pentru care solicită respingerea motivului de așa-zisă nulitate absolută.
Referitor la practica depusă la dosar, privind împrejurarea că în alte dosare cu prejudicii mult mai mari inculpații sunt cercetați în stare de libertate, arată că domul avocat care este apărătorul unui inculpat într-un dosar de la V ce se află în stare de arest de 11 luni pentru un prejudiciu mic, trebuia să depună la dosar și încheierea pronunțată în 31 august 2009 prin care a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Revenind la pericolul concret pentru ordinea publică, prin felul în care s-au constituit în grup infracțional arată că există indicii din care rezultă presupunerea că aceste infracțiuni au fost comise de inculpați și apreciază că este în interesul urmăririi penale ca prezenta cauză să fie continuată cu inculpații în stare de arest.
Referitor la susținerile privind faptul că în unele dosare inculpații au fost puși în libertate arată că aceștia au fost puși în libertate după o perioadă mai îndelungată în care s-au aflat în stare de arest preventiv.
Precizează că termenul de arest în prezenta cauză nu a depășit cele 180 de zile în cursul urmăririi penale, fiind un termen rezonabil.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor și a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu alte măsuri.
În replică, apărătorul ales al inculpaților G și, avocat, arată că se susține că au apărut temeiuri noi, dar nu se indică față de care inculpați au apărut acestea, precum și faptul că se susține că nu se poate analiza pentru fiecare inculpat în parte dar învederează că pedeapsa trebuie analizată pentru fiecare inculpat. Cu privire la susținerea că avocații acționează cu rea credință învederează că avocatul este dator să apere interesele clientului.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că nu a fost audiat, că nu are antecedente penale și că dorește să-și continue studiile.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că se află de 2 luni în arest și că este bolnav.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele și că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate și arată că nu prezintă pericol social sau public.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise. Solicită admiterea recursului, cercetarea în stare de libertate pentru a-și continua studiile, obligându-se să se prezinte în fața instanței și a organului de urmărire penală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Prin propunerea înregistrată la data de 22.09.2009 pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- DIICOT Serviciul Teritorial Albaa solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaților G, G, - și pe o durată de 30 de zile începând cu data de 27.09.2009 și până la data de 26.10.2009 și prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile începând cu data de 06.10.2009 și până la data de 04.11.2009.
Prin încheierea nr.109/2009 Tribunalul Albaa respins cererea formulată de inculpatul prin apărătorul său ales - avocat și de inculpatul, prin apărătorul ales- av. de constatare a nulității propunerii T-Serviciul Teritorial Alba I de prelungire a arestării preventive ce face obiectul prezentului dosar.
Instanța a admis propunerea formulată de T- Serviciul Teritorial Alba I privind prelungirea arestării preventivă a inculpaților G, G, -,
S-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților G, G, - și pe o durată de 30 de zile începând cu data de 27.09.2009 și până la data de 26.10.2009.
În privința inculpatului s-a dispus prelungirea arestării preventive pe o durată de 30 de zile începând cu data de 06.10.2009 și până la data de 04.11.2009.
A fost respinsă cererea formulată de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:
Astfel inculpatul prin apărătorul său ales a invocat în esență două aspecte: nedepunerea la dosarul cauzei a suporturilor care conțin înregistrările convorbirilor telefonice, formularea tardivă a cererii de prelungire a arestului preventiv care trebuia să fie depusă la instanță cu cel puțin 5 zile înainte de a expira arestul și nesemnarea propunerii de arestare preventivă de către toți procurorii care au instrumentat cauza.
Cu privire excepția invocate de inculpați referitoare la nedepunerea la dosarul cauzei a suporturilor care conțin înregistrările convorbirilor telefonice instanța a reținut că aceasta este nefondată deoarece, în conformitate cu art. 91/3 al. 3 Cpp, în cursul urmăririi penale aceste suporturi se păstrează la Parchet și se înaintează instanței doar dacă sunt solicitate de aceasta. Abia în cursul judecății suporturile vor fi păstrate la grefa instanței.
Cu privire la termenul de sesizare a instanței cu cererea de prelungire a arestării preventive, instanța a reținut că, cu excepția inculpatului, durata arestării inculpaților urmează să expire la 26.09.2009, iar cererea a fost înregistrată la data de 22.09.2009 pe rolul Tribunalului Alba.
Din calculul termenului de 5 zile la care face referire art. 159 al. 1 Cpp, socotit pe zile libere potrivit art. 186 al. 2 Cpp, ar rezulta că acesta a fost depășit,însă a apreciat că aceasta nu conduce la nulitatea actului de sesizar ali nstanței deoarece termenul prev. de art. 159 al. 1 Cpp nu este unul imperativ a cărui nerespectare să atragă decăderea din exercițiul dreptului de a cere prelungirea sau nulitatea.
Referitor la cel de-al treilea aspect invocat, respectiv nesemnarea propunerii de prelungire a arestării preventive de către toți procurorii, instanța a reținut, față de disp. art. 159 al. 1 Cpp care se referă la procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, că propunerea de prelungire a fost semnată de procurorul din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Alba I care are, calitatea cerută de lege, respectiv aceea de procuror care efectuează urmărirea penală.
În ceea ce privește fondul cererii Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 25/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G, G, - și pe o durată de 29 de zile până la data de 27.08.2009, iar față de inculpatul s-a dispus arestarea în lipsă. Acesta din urmă s-a predat organelor de poliție la data de 07.08.2009. Față de restul inculpaților s-a dispus prin Încheierea Tribunalului Alba din data de 18.08.2009, pe o durata de 30 de zile, începând cu data de 28.08.2009 și până la 26.09.2009, iar față de inculpatul începând cu 7.09.2009 și până în 5.10.2009
Conform art. 155 Cpp arestarea inculpatului dispusă de instanța poate fi prelungita, în cursul urmăririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea inițială impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
În cazul de față instanța a constat că pe de o parte temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și în prezent, iar pe de altă parte au apărut temeiuri noi care impun privarea de libertate.
Raportat la indiciile temeinice, s-a reținut că interceptările convorbirilor telefonice, inclusiv SMS-urile, dovedesc fără dubiu legăturile dintre inculpați, modalitatea concretă de comitere a fraudelor prin Internet, unii dintre inculpați ținând adevărate cursuri de instruire în aceste sens.
de cont, documentele de transfer prin sistemul relevă sumele mari de bani obținute de-a lungul timpului de toți inculpații vizați de propunerea de prelungire a arestării preventive. Totodată informațiile primite de la reprezentantul relevă indicii privind comiterea unor infracțiuni informatice de către cei în cauză cu descrierea detaliată a modalității de operare precum și existența mai multor plângeri a unor utilizatori onești ai site-ului la adresa inculpaților.
Cu privire la pedeapsa prevăzută de lege s-a constatat că pentru infracțiunile de înșelăciune în convenții, fraudă informatică și pentru inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional organizat Codul Penal, L 161/2003 și L 39/2003 prevăd pedepse mai mari de 4 ani.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică în ipoteza lăsării în libertate a inculpaților instanța a reținut că actele repetate de fraudă informativă și înșelăciune au dus la crearea de prejudicii patrimoniale unui număr ridicat de cetățeni străini, prejudiciul total fiind foarte ridicat (83.000 euro). Gravitatea faptei trebuie analizată în mod special față de neîncrederea care se creează în sistemele electronice de vânzări on-line, care odată cu dezvoltarea tehnologiei de tip IT a cunoscut o creștere importantă la nivel mondial. Prejudiciul administratorilor site-urilor de vânzări on-line nu este doar unul de imagine, ci și unul concret și imediat, constând în resecurizarea unor sisteme afectate de intervențiile ilicite.
S-a reținut fără dubiu, față de aspectele menționate, că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Starea de insecuritate socială care s-ar putea crea rezultă tocmai din posibilitatea de a comite pe viitor astfel de fapte îndreptate împotriva patrimoniului și a securității sistemelor electronice de vânzări on line.
Instanța a mai reținut că urmărirea penală nu este finalizată impunându-se efectuarea mai multor acte, respectiv: un raport de analiză complex, bazat pe interceptările efectuate, datele găsite la percheziții, răspunsurile ce urmează a fi primite de la mai multe instituții, etc; audieri inculpați și învinuiți (acestora urmând a li se cere explicații cu privire la datele găsite la perchezițiile informatice și la convorbirile telefonice interceptate); se așteaptă răspunsuri de la Serviciul Secret de pe lângă Ambasada SUA la B, precum și de la Compania de comerț online eBay, etc
Instanța a constatat că există și temeiuri noi care impun privarea inculpaților de libertate. Din plângerea formulată de reprezentantuil reies indicii privind comiterea de către inculpații G, și și a infracțiunilor de acces fără drept la un sistem informatic prevăzută de art. 42 al. 3 din L 161/2003 și restricționarea accesului la aceste date prevăzută de art. 44 al. 1 din L 161/2003.
Totodată cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpatul s-au găsit două înscrisuri cu sigla ANAF false și legitimație de transport falsificată ceea ce duce la concluzia săvârșirii de către acest inculpat și a unor infracțiuni de fals și uz de fals.
Înscrisurile depuse la dosar de către unii inculpați care atestă că au locuri de muncă că dețin chiar societăți comerciale, că se află în continuarea studiilor, că au o conduită bună în societate, că au calificări profesionale, căs unt implicați în activitatea caritabilă a unei fundații, etc, s-a arătat că nu infirmă și nu modifică temeiurile faptice și juridice reținute inițial.
În privința afecțiunilor medicale de care suferă unii inculpați ( și ) s-a apreciat că acestea se pot trata în perioada arestului preventiv, în condițiile art. 139/1 Cpp, decizia aparținând administrației locului de deținere și nu instanței de judecată.
Cu privire la legalitatea unor acte de urmărire penală, s-a motivat că în cursul urmării penale se poate face plângere la procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 Cpp.
Cu privire la cererea formulată de inculpați - prin apărătorii lor aleși - de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara instanța a dispus respingerea ei având în vedere aspectele reținute în analiza cererii de prelungire a măsurii arestării preventive și luând în considerare că în cauză temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați nu s-au schimbat ci se mențin în continuare, mai mult au apărut temeiuri noi care impun privarea de libertate.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații solicitând casarea hotărârii și în rejudecare respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Inculpații prin apărătorii lor au solicitat admiterea recursului casarea hotărârilor recurate și în rejudecare respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive. În subsidiar recurenții au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpații au invocat în esență următoarele aspecte:
- nelegalitatea actului de sesizare a instanței raportat la nedepunerea propunerii de prelungire de către parchet cu 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive și la nesemnarea propunerii de prelungire de către toți procurorii care efectuează urmărirea penală în cauză
- netemeinicia soluției instanței de fond raportat la aprecierea greșită a existenței pericolului social concret în privința fiecărui inculpat, a subzistenței și în prezent a temeiurilor care au dus la luarea acestei măsuri și la neevaluarea corectă a situației particulare a fiecărui inculpat.
Deliberând asupra recursurilor prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 6 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea reține că acesta este nefondat pentru temeiurile ce vor fi expuse:
În ceea ce privește excepțiile ridicate în fața instanței de fond și reiterate ca și critic în recurs acestea au fost corect soluționate de Tribunal.
Termenul prevăzut de art.159 alin 1din codul d e procedură penală legal a fost considerat un termen de recomandare, a cărui nerespectare nu are consecința nulității actului de sesizare a instanței. Acest termen a fost prevăzut de legiuitor în scopul reglementării unor chestiuni ce țin de gestiunea dosarelor și nu are nici o înrâurire asupra măsurii arestării preventive, care încetează doar la expirarea termenului pentru care a fost dispusă sau în cazul înlocuirii ori revocării ei. În consecință în condițiile în care propunerea de prelungire a arestării preventive este înaintată instanței într-un termen care să permită soluționarea ei în intervalul rămas până la expirarea duratei arestării preventive aceasta este legală. Dealtfel dacă se au în vedere termenele reglementate de art.159 alin 7,art. 159 alin 8, art.140 indice 3 alin 5 din codul d e procedură penală se observă că prin însumarea termenelor stabilite pe ore( 24h, 24h,24h și 48h ) se obține exact termenul de 5 zile reglementat de 159 alin 1 din codul d e procedură penală, cu alte cuvinte acest termen a fost prevăzut tocmai pentru a se putea asigura soluționarea cererii în condițiile parcurgerii tuturor etapelor procesuale înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Nici susținerea recurenților în sensul că propunerea de prelungire a duratei arestării preventive trebuia să fie semnată de către toți procurorii care au instrumentat cauza nu este întemeiată. Dispozițiile legii, în conținutul art. 159 alin 1 din codul d e procedură penală nu susțin teza ridicată de recurenți, dimpotrivă textul de lege atunci când se referă la organul abilitat să realizeze propunerea folosește substantivul "procuror" la numărul singular.
În ceea ce privește modul de soluționare a fondului cauzei criticile recurenților sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală:
"Art. 155 - Prelungirea duratei arestării în cursul urmăririi penale
Arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate."
În mod corect Tribunalul a constatat faptul că subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri precum și faptul că sunt temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii preventive a arestării.
În ceea ce privesc condițiile prevăzute în art. 148 litera f din codul d e procedură penală acestea sunt îndeplinite și în continuare. Inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și din actele de urmărire penală efectuate până în prezent rezultă indicii temeinice ( conținutul interceptărilor telefonice, datele privind conturile bancare, declarațiile date de către unii inculpați) care să justifice presupunerea rezonabilă că aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptelor care le sunt imputate.
Referitor la pericolul social pentru ordinea publică în mod corect judecătorul fondului a apreciat că acesta subzistă și în prezent. Modalitatea de concepere a activității infracționale, numărul persoanelor implicate, prejudiciul produs unui număr semnificativ de victime, consecințele transfrontaliere ale activității infracționale pretins desfășurate de inculpați relevă, nu o "inocență" infracțională ori o greșeală scuzabilă rezultată din neaprecierea corectă a gravității faptelor săvârșite, așa cum încearcă să acrediteze inculpații ci dimpotrivă o abilitate în desfășurarea pretinsei activități infracționale, iar prejudiciul mare creat victimelor și perioada îndelungată în care aceștia și-au desfășurat activitatea conduc la concluzia că inculpații au înțeles să adopte conduita infracțională ca mod de viață și ca mijloc de realizare a unor venituri substanțiale într-o manieră ilicită. Faptul că unii dintre inculpați se bucură de o situație materială bună și de un sprijin material și moral din partea familiei, astfel că activitatea infracțională nu a constituit în mod necesar un mijloc de trai, nu reprezintă argumente pentru a aprecia un pericol social mai redus al acestora, ci dimpotrivă sunt argumente care să justifice temerea instanței în sensul că valorile morale și sociale ale acestora sunt atât de grav afectate încât lăsarea lor în libertate ar reprezenta în continuare un pericol.
Nici aprecierile inculpaților relative la estomparea rezonanței sociale a faptelor pentru care sunt cercetați nu pot fi primite. În termenul de 2 luni de la data la care s-a dispus măsura arestării preventive față de aceștia, impactul asupra opiniei publice nu s-a estompat, mai ales în condițiile în care în prezent se constată o extindere și diversificare a infracțiunilor săvârșite prin utilizarea tehnologiei informatice. Dreptului inculpaților de a fi judecați în stare de libertate se opune dreptului cetățenilor de a se bucura de siguranță patrimonială și de a avea garanția că sistemul judiciar este în măsură să asigure apărarea acesteia. În mod corect judecătorul fondului a motivat că, în prezent, continuarea urmăririi penale în condițiile lăsării în libertate a inculpaților ar genera un sentiment de insecuritate socială justificat de posibilitatea ca inculpații să comită și pe viitor fapte îndreptate împotriva sistemelor electronice de vânzări on -line.
De asemenea temeinic s-a reținut că în cauză au intervenit noi temeiuri pentru privarea de libertate în privința inculpaților G, pentru care există indicii indicii referitoare la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin 3 din Legea 161/2003 și art. 44 alin 1 din Legea 161/2003, precum și pentru inculpatul în privința săvârșirii unor infracțiuni de fals și uz de fals.
Totodată justificat s-a reținut că în cauză sunt în derulare o serie de acte de cercetare, urmărirea penală nefiind finalizată, respectiv urmează să se audieze inculpații cu privire la datele descoperite cu ocazia perchezițiilor informatice, de asemenea se așteaptă răspunsuri de la Servicul Secret de pe lângă Ambasada SUA și de la Compania de comerț on-line eBay.
În ceea ce privește critica referitoare la dispoziția de respingere a cererii de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, aceasta, potrivit dispozițiilor art. 140 alin 3 teza ultimă nu poate face obiectul analizei instanței deoarece încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac, sub acest aspect încheierea fiind definitivă.
Față de cele ce preced în temeiul art. 385 indice 15 alin 1 pct.1 lit. b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpaților G, G, G, și declarat împotriva încheierii penale nr. 109/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga pe inculpați să plătească statului suma de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G, G, G, și împotriva încheierii penale nr. 109/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./ Tehnored.
2 ex./25.09.2009
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Elena
