Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 63/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
450/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheiere nr.63/
Ședința publică din data de 26 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 17 februarie 2010 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărători aleși Rosana, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.14/24.II.2010, aflată la fila 9, și, din cadrul aceluiași barou.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul arată că temeiurile ce au determinat arestarea inițială a inculpatului nu mai impun, la acest moment, privarea sa de libertate și chiar au apărut elemente noi, care dovedesc inoportunitatea unei astfel de măsuri, având în vedere faptul că acesta suferă de schizofrenie, care s-a accentuat odată cu arestarea sa, inculpatul fiind dus la Spitalul Penitenciar Jilava, în vederea efectuării expertizei psihiatrice, starea sa fiind atât de confuză încât nu a putut avea un contact permisiv cu acesta cu prilejul grefei.
În egală măsură, consideră că motivele invocate de procuror în referatul cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive nu răspund exigențelor art.155 Cod procedură penală, întrucât actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate, cum ar fi transcrierea convorbirilor telefonice interceptate și audierea altor inculpații, se pot efectua cu inculpatul în stare de libertate, acesta neavând cum influența redactarea proceselor-verbale sau demersurile privind audierea altor inculpați.
Pe de altă parte, potrivit art.136 alin.8 Cod procedură penală, la aprecierea asupra măsurii preventive, trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea infracțiunii, ci și datele care caracterizează persoana inculpatului, respectiv situația sa delicată, chiar nefastă pentru inculpat, pentru familia sa și, de ce nu, pentru societate, pentru că, deși a fost un elev și un student cu rezultate remarcabile - absolvent al Facultății de din, cu burse în străinătate, cu un contract individual de muncă la. unde se bucură de aprecierea colegilor, starea sa de sănătate se degradează, în detenție, pe zi ce trece, în vreme ce, în libertate, ar putea beneficia de ajutorul familiei și de un tratament într-o unitate sanitară civilă, în timp ce, în penitenciar, primește numai diazepam pentru a dormi și a fi liniștit, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Avocatul Rosana, în completare, arată că deși instanța de fond și-a motivat soluția prin incidența dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, inculpatul nu este cercetat pentru infracțiuni împotriva vieții sau alte infracțiuni de violență, așa încât și atingerea adusă valorii sociale ocrotită de lege mai mică, iar în vreme ce organul de urmărire penală a menționat în cuprinsul referatului acte care încheie practic urmărirea penală, instanța a reținut greșit că se referă la efectuarea de confruntări și de constatări tehnico-științifice.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun, în continuare, privarea sa de libertate, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică fiind relevat de natura și gravitatea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, prin comiterea a trei acte materiale privind o diversitate de droguri: cocaină, ecstasy, cantitatea mare de droguri ce a făcut obiectul traficului ilicit, de exemplu, la ultima tranzacție, a vândut mai mult de 200 pastile de, așa încât simplele afirmații privitoare la comportamentul inculpatului nu pot conduce la o soluție de punere în libertate.
Recurentul-inculpat, personal, arată că primele două flagrante nu sunt adevărate, iar cel de al treilea este o înscenare, considerând că este arestat pe nedrept.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea ședinței din Camera de Consiliu din data de 17 februarie 2010 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, s-a admis propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând cu data de 19.02.2010, până la 20.03.2010, inclusiv.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă, în temeiul art. 139 Cod procedură penală, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu parași localitatea formulata de inculpat.
Prin referatul întocmit în dosarul nr.115/D/P/2008 la data de 16.02.2010 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost făcută propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art.3 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal.
În cursul cercetărilor s-au reținut următoarele:
În fapt, la data de 23.06.2009 a vândut împreună cu numitul cantitatea de 0,68 grame cocaină, drog de mare risc, investigatorului sub acoperire " " - nume de cod, contra sumei de 420 lei. Totodată, în data de 22.10.20009 i-a vândut investigatorului sub acoperire " " - nume de cod, cantitatea de 10 comprimate ecstasy (amfetamina) în schimbul sumei de 400 lei, droguri pe care le-a procurat în prealabil de la numitul. De asemenea, în noapte de 19/20.01.2010 a intermediat vânzarea de către numitul a cantității de 9 pastile ecstasy () și a cantității de 231 comprimate rotunde de culoare roșie, stanțate pe o față cu logo - ul " person" plus 2,81 grame de fragmente comprimate rotunde de culoare roșie, ștanțate pe o față cu logo-ul " person", prima din aceste substanțe () constituind drog de mare risc conform Tabelului Anexă nr.1 din Legea nr.143/2000 în schimbul sumei de 2000 Euro, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.3 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal.
Examinând actele și lucrările de urmărire penală efectuate,
Tribunalul a constatat că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art.3 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, prin ordonanța emisă la data de 20.01.2010 de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism fiind pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art.3 alin. 1 și 2 din Legea Nr.143/2000, cu aplic, art.41 alin. 2 Cod penal; prin ordonanța de reținere nr. 2/20.01.2010 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus măsura reținerii față de inculpat pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 20.01.2010, ora 1445până la data de 21.01.2010, ora 1445; după care a fost arestat preventiv în baza nr. 3/UP/21.01.2010 emis de Tribunalul București - Secția a II- a Penală pe o perioadă de 29 zile.
S-a constatat că există probe în sensul disp. art.143 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul la data de 23.06.2009 a vândut împreună cu numitul cantitatea de 0,68 grame cocaină, drog de mare risc, investigatorului sub acoperire " " - nume de cod, contra sumei de 420 lei. Totodată, în data de 22.10.20009 i-a vândut investigatorului sub acoperire " " - nume de cod, cantitatea de 10 comprimate ecstasy (amfetamina) în schimbul sumei de 400 lei, droguri pe care le-a procurat în prealabil de la numitul. De asemenea, în noapte de 19/20.01.2010 a intermediat vânzarea de către numitul a cantității de 9 pastile ecstasy () și a cantității de 231 comprimate rotunde de culoare roșie, stanțate pe o față cu logo - ul " person" plus 2,81 grame de fragmente comprimate rotunde de culoare roșie, țtanțate pe o față cu logo-ul " person", prima din aceste substanțe () constituind drog de mare risc conform Tabelului Anexă nr.1 din Legea nr.143/2000 în schimbul sumei de 2000 Euro.
În aprecierea îndeplinirii acestei condiții, Tribunalul a avut în vedere, declarațiile inculpatului prin care acesta recunoaște săvârșirea a două dintre cele trei fapte reținute în sarcina sa, declarațiile martorilor audiați, procesul - verbal de cercetare la fața locului, concluziile raportului de constatare tehnico - științifică, transcrierea interceptărilor audio efectuate în cauză, procesele - verbale încheiate în cauză de lucrătorii operativi, toate acestea aflându-se la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator și din care rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care constituie probe - în sensul disp. art.143 Cod procedură penală - că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
S-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală, atât sub aspectul minimului de gravitate impus de lege, cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică. În aprecierea acestei ultime condiții, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, aspectul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori proteguite de legea penală, respectiv viața persoanei. În contextul întăririi atitudinii de combatere a infracțiunilor de violență presupunerea săvârșirii unei atare infracțiuni este suficient de gravă pentru a justifica privarea de libertate, fiind necesară o reacție fermă împotriva celor bănuiți de comiterea unor asemenea fapte. Totodată, s-au menținut motivele plauzibile că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina acestuia, pentru validitatea continuării privării de libertate fiind îndeplinite exigențele impuse de art.5 paragraful 3 și 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La acest moment procesual (când nu s-a finalizat urmărirea penală, urmând a se efectua acte procesuale ca audierea altor martori, efectuarea unor constări tehnico-științifice, efectuarea unei expertize medico-legale, confruntări, etc), temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii privative de libertate nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite condițiile impuse de art.155 alin.1 Cod procedură penală, astfel că prelungirea duratei măsurii privative de libertate a inculpatului este în continuare justificată.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art.155 Cod procedură penală și având în vedere limitele impuse de acest text de lege, Tribunalul a admis propunerea Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive cu de 30 zile, începând cu data de 19.02.2010, până la data de 20 03 2010, inclusiv.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de disp. art. 139 cu referire la art. 145 Cod procedură penală, Tribunalul a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulata de inculpat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Tribunalul a constatat că arestarea inculpatului corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin.1 Cod procedură penală, impunându-se pentru o mai bună desfășurare a procesului penal și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă până în acest moment, fiind la prima propunere de prelungire formulate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Conform art. 139 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii inițiale.
În cazul de față, temeiurile inițiale avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, respectiv cele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, fiind menținute în continuare, acesta măsură fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale in materie
Instanța a apreciat că infracțiunile care se rețin în sarcina inculpatului tulbură în mod grav ordinea juridică, dar și mediul social, raportându-se la numărul foarte mare de persoane prejudiciate, perioada îndelungată în care s-a desfășurat activitatea infracțională, la reacția publică stârnită, la ecourile deosebit de pregnante pe care le au faptele săvârșite de inculpat, punerea în liberate a acestuia fiind susceptibilă a determina o stare de neliniște capabile să justifice menținerea acestuia în stare de arest preventiv, în motivarea ideii ca inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publica.
Pentru toate considerentele expuse, atât de ordin teoretic, cât și prin referiri concrete la speța de față, Tribunalul a constatat îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală, finalizarea urmăririi penale în bune condiții impunând cu necesitate măsura arestării preventive.
În concluzie, Tribunalul a admis cererea și a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive dispusă împotriva inculpatului cu încă 30 de zile de la 19 02 2010 la 20 03 2010, inclusiv, și pe cale de consecință, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu parași localitatea formulată de inculpat, prin apărător ales, s-au aplicat și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurentul inculpat,solicitând Curții casarea acesteia și punerea sa în libertate.
Apărătorii aleși ai recurentului inculpat, în susținerea recursului au arătat că în cauză nu se mai impune prelungirea arestării preventive, inculpatul putând fi cercetat în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a recunoscut în mare parte faptele săvârșite, cantitatea de droguri traficată este redusă, nu prezintă antecedente penale.
Un alt aspect invocat în favoarea recurentului inculpat a fost acela că nu-și asigură existența prin traficul de droguri și nu a obținuit niciun fel de beneficiul material de pe urma acestei activități.
În plus, apărarea a invocat Curții că recurentul inculpat prezintă forme de debut de schizofrenie și tulburări de personalitate pe fondul consumului de substanțe halucinogene, iar prelungirea stării de detenție îi agravează aceste afecțiuni. Și recurentul, personal, a solicitat punerea sa în libertate, motivând că are serioase probleme de sănătate, și precizând că anturajul și anumite probleme familiare l-au determinat să desfășoare activități ilicite.
Examinând recursul promovat prin prisma criticilor aduse în contextul motivelor de recurs invocate împotriva încheierii, dar și în conformitate cu dispozițiile art.3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că este nefondat, în virtutea considerentelor ce urmează:
Împotriva învinuitului s-a început urmărirea penală în baza rezoluției din 30.10.2009 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în urma efectuării actelor premergătoare ce au evidențiat aspecte relevante privind activitatea infracțională desfășurată de învinuiții, și alții.
La 20 ianuarie 2010 s-a dispus, în baza ordonanței, extinderea urmăririi penale față de învinuitul cu privire la alte acte materiale, parte integrantă a aceleiași infracțiuni.
Învinuitul a fost reținut la 20 ianuarie 2010, în sarcina sa constatându-se în urma strângerii probelor în cursul urmăririi penale, că la data de 23 iunie 2009 vândut împreună cu cantitatea de 0,68 grame cocaină investigatorului sub acoperire " " (nume de cod) în schimbul sumei de 420 lei. De asemenea la 22 octombrie 2009, același învinuit a vândut aceluiași investigator sub acoperire10 comprimate ecstasy, pentru suma de 400 lei, droguri pe care le procura în prealabil de la numitul. În fine, în noaptea de 19/20 ianuarie 2010 învinuitul intermediat vânzarea de către a cantității de 9 pastile ecstasy și 231 comprimate rotunde, 2,81 grame fragmente comprimate rotunde ștanțate pe o față cu logo-ul " ", în schimbul sumei de 2000 EURO.
Împotriva învinuitului a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din 20 ianuarie 2010 pentru săvârșirea infracțiuni prev. și ped. de art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. 2 Cod penal.
Tribunalul București - Secția a II-a Penală, prin încheierea din ședința Camerei de Consiliu din 21 ianuarie 2010 admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și în temeiul art. 1491Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, constând îndeplinite cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală și emițând mandatul de arestare preventivă nr. 3/UP din 21 ianuarie 2010.
Prin încheierea recurată în prezenta cauză penală, judecătorul fondului a prelungit măsura privativă de libertate, apreciind asupra subzistenței motivelor ce au stat la baza luării măsurii și a necesității bunei desfășurări în continuare a procesului penal conform art. 136 Cod procedură penală.
Curtea, în urma propriului examen, consideră că în cauză sunt întrunite dispozițiile art. 155 Cod procedură penală, temeiurile ce au determinat inițial arestarea, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, s-au evidențiat probe în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală, ce justifică presupunerea legitimă și rezonabilă că inculpatul ar fi desfășurat activitatea infracțională ce s-a reținut în sarcina sa. Dealtfel, acesta, cu ocazia audierii sale în momentele sale procesuale importante în derularea urmăririi penale, a recunoscut parțial faptele de care e acuzat.
Prin urmare, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis infracțiunea - condiție sine qua non a regularității menținerii în detenție - este satisfăcută (în acest sens, CEDO - cauza Vrencev contra Serbiei, 23 septembrie 2008; cauza Naus contra Poloniei septembrie 2008).
Din această perspectivă, la dosarul de urmărire penală al cauzei există procese verbale de redare a convorbirilor audio/video în mediul ambiental interceptate în mod autorizat, declarațiile învinuitului, martorilor, acte specifice de investigație privind pe învinuitul și.
Propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se bazează pe necesitatea efectuării unor noi acte de urmărire penală respectiv: audierea învinuiților și, efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice privind pe inculpatul, prezentarea materialului de urmărire penală, emiterea rechizitoriului.
S-a mai arătat, în cuprinsul propunerii de prelungire a arestării preventive, că inculpatul a acționat în cadrul unui grup bazat exclusiv pe relații de încredere, evidențiindu-se practicarea operațiunilor de trafic de droguri cu titlu de ocupație, iar în acest context, lăsarea în libertate a inculpatul prezintă un pericol deosebit pentru ordinea publică, ținând cont și de efectele psihosociale ale distribuirii drogurilor asupra colectivității.
Curtea, pornind de la natura infracțiunii, care aduce atingere unor valori extrem de importante, și relațiilor sociale ce țin de sănătatea, integritatea fizică și psihică a factorului uman, apreciază că prin gravitatea lor particulară, faptele ce se rețin în sarcina inculpatului, prin reacția publicului la săvârșirea lor, se înscriu în categoria acelor infracțiuni care provoacă o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin în anume timp.
Având în vedere momentul procesual actual - acela al strângerii probelor în cursul urmăririi penale în vederea întocmirii actului de inculpare - Curtea apreciază că ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată.
de tulburare a ordinii publice este evaluatin concreto, pe baza circumstanțele reale, dar și a celor ce țin de persoana inculpatului.
Deși, nu prezintă antecedente penale, inculpatul este bănuit, în mod puternic și legitim, de săvârșirea unei infracțiuni caracterizată de un ridicat grad de pericol social, cu ample și negative implicații în cadrul comunității, vizând sănătatea fizică și psihică.
Curtea nu poate omite că la acest moment procesual există riscul efectiv ca, prin punerea în libertate a inculpatului, buna desfășurare a anchetei să fie împiedicată, iar pericolul de influențare a acesteia - evident.
În fine, în alt element semnificativ în analiza asupra necesității prelungirii măsurii arestării preventive, îl constituie existența unui risc general ce derivă din natura organizată a activității infracționale desfășurate de inculpat, din actele de urmărire penală efectuate până în prezent rezultând implicarea mai multor persoane în activitățile ilicite derulate, precum și conturarea înființării și funcționării unui grup bazat pe relații de încredere ce ar fi practicat operațiuni de trafic de droguri de mare risc, drept principală sursă de venituri.
În condițiile în care nevoia de a obține probe, dovezi din mai multe surse, într-o cauză caracterizată prin complexitate, presupune și justifică detenția pe timpul anchetei până la finalizarea acesteia, Curtea concluzionează cu privire la legalitatea și temeinicia încheierii recurate.
Din perspectiva art. 5 paragraful 3 din Convenție, drepturile și garanțiile procesuale de care trebuie să beneficieze inculpatul sunt respectate, iar posibilitatea luării unor măsuri alternative nu se justifică, în temeiul celor înfățișate în precedent.
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul.
Se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat împotriva încheierii din ședința Camerei de Consiliu din 17.02.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția II penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- -
GREFIER
-
Red. - 01.03.2010
Dact./ 03.03.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
