Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 66/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
460/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheiere nr.66/
Ședința publică din data de 26 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 12 februarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu -, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.006.697/26.II.2010, depusă la fila 7 dosarului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, solicită încuviințarea probei cu o contra-expertiză ADN.
Curtea, după deliberare, respinge, ca inadmisibilă, proba formulată de recurentul-inculpat, având în vedere limitele învestirii sale, după care, nemaifiind cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, arătând că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, având în vedere faptul că este nevinovat, are trei minori în întreținere și unele probleme de sănătate, așa încât cercetarea sa în stare de libertate nu poate influența aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat atât de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat, omor deosebit de grav, tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și tâlhărie, cât și de datele personale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evadare, elemente în raport cu care apreciază că numai prin privarea de libertate s-ar putea asigura prezența sa la desfășurarea procesului penal.
Recurentul-inculpat, personal, arată că se ocupă cu comercializarea obiectelor de artă în, obiectele respective au fost găsite la alte persoane, nepoata sa, care nu știe carte, a fost obligată să dea declarație, solicitând să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea ședinței din Camera de Consiliu din dat de 12.02.2010 a Tribunalului București - Secția I-a penală s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, de la data de 17.02.2010 până la 18.03.2010, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală la data de 11.02.2010, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174-176 lit. d Cod penal, tentativă de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174-176 lit.d Cod penal, și tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 21lit. b și c Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiuni de favorizarea infractorului, prev. și ped. de art. 264 Cod penal, și nedenunțarea unor infracțiuni, prev. și ped. de art. 262 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pe o perioadă de 30 de zile, de la 19.12.2009, până la 17.01.2010.
În fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 16.11.2009, inculpatul a pătruns în locuința victimelor și, având asupra sa un obiect tăietor-înțepător, de unde a sustras mai multe obiecte de artă și, fiind surprins de către acestea, le-a înjunghiat, pentru a-și asigura scăparea și folosul faptei; victima, ca urmare a leziunilor suferite cu ocazia agresării sale de către inculpat, a decedat, iar victima, ca urmare a leziunilor suferite cu ocazia agresării sale de către inculpat, a fost supusă unei intervenții chirurgicale de urgență, care i-a salvat viața.
Cu privire la inculpatul, s-a reținut în fapt că, având cunoștință despre împrejurarea că - în data de 16.11.2009, inculpatul a săvârșit infracțiunile de omor deosebit de grav, tentativă de omor deosebit de grav și tâlhărie asupra victimelor și - inculpatul l-a favorizat pe acesta, în sensul că a dat declarații neadevărate în fața organelor de urmărire penală, în legătură cu situația de fapt despre care avea cunoștință, cu scopul de a îngreuna urmărirea penală ce se desfășura pentru depistarea autorului faptelor căruia i-a comunicat totodată date pentru a se sustrage de la răspunderea penală.
Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2009, pronunțată în dosarul în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, dispunând arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile, de la 20.11.2009 până la 18.12.2009, inclusiv și, în consecință a emis mandatele de arestare preventivă nr.269/UP/20.11.2009, pe numele inculpatului și nr. 270/UP/20.11.2009, pe numele inculpatului.
Se mai arată că privarea de libertate a inculpaților este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, menținându-se temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților fiind necesară și pentru: finalizarea raportului medico legal de autopsie privind victima, efectuarea expertizei medico legale cu privire la leziunile traumatice suferite de partea vătămată, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că:
Potrivit disp. art. 155 Cod procedură penală, arestarea preventivă dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice această măsură.
Inculpatul a fost arestat preventiv, în baza mandatului de arestare preventivă nr.269/UP/20.11.2009, emis de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-, reținându-se a fi întrunite condițiile art.143, art.1491Cod procedură penală și art.148 lit. a și f Cod procedură penală și inculpatul, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 270/UP/20.11.2009, emis de Tribunalul București - Secția I Penală, în - dosarul nr-, reținându-se a fi întrunite condițiile art.143, art.1491Cod procedură penală și art.148 lit. f Cod procedură penală. Ulterior această măsură a fost prelungită până la data de la cere se cere o nouă prelungire a măsurii arestării preventive.
Astfel, în cauză, există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, care să justifice presupunerea că, în seara zilei de 16.11.2009, inculpatul a pătruns în locuința victimelor și, având asupra sa un obiect tăietor-înțepător, de unde a sustras mai multe obiecte de artă și, fiind surprins de către acestea, le-a înjunghiat, pentru a-și asigura scăparea și folosul faptei; victima, ca urmare a leziunilor suferite cu ocazia agresării sale de către inculpat, a decedat, iar victima, ca urmare a leziunilor suferite cu ocazia agresării sale de către inculpat, a fost supusă unei intervenții chirurgicale de urgență, care i-a salvat viața, iar inculpatul, având cunoștință despre împrejurarea că - în data de 16.11.2009, inculpatul a săvârșit infracțiunile de omor deosebit de grav, tentativă de omor deosebit de grav și tâlhărie asupra victimelor și - inculpatul l-a favorizat pe acesta, în sensul că a dat declarații neadevărate în fața organelor de urmărire penală în data de 18.11.2009, în legătură cu situația de fapt despre care avea cunoștință, ajutându-l astfel pe inculpatul să se sustragă cercetărilor, îngreunând astfel urmărirea penală, astfel cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de redare a conținutului convorbirilor purtate între inculpați, precum și dintre inculpatul și numita, procesul verbal de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului de către fiul victimelor, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, raportul de constatare tehnico-științifică, din care rezultă indicii că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.a Cod procedură penală, întrucât inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, este întrunită condiția prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât fapta pentru care inculpații sunt cercetați este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, trebuie avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final Cod procedură penală) printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite (în cauză - infracțiune contra vieții și integrității persoanei), instrumentul folosit, urmările produse.
Chiar dacă infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prevăd pedepse mai reduse decât acela pentru coinculpat, gravitatea faptelor sale, reflectate asupra pericolului pentru ordinea publică trebuie evaluat în raport de contextul infracțional în care, dată fiind atitudinea sa procesuală inculpatul a îngreunat desfășurarea anchetei cu privire la identificarea și depistarea infracțiunilor de violență comise de.
În același sens, s-au reținut și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist și nu are un loc de muncă din care să-și obțină mijloacele de trai.
În consecință, Tribunalul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și, prelungirea duratei arestării preventive fiind necesară pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în vederea finalizării urmăririi penale, în sensul efectuării actelor de cercetare penală, menționate în propunerea Parchetului.
Prin urmare, s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, dispunând în baza art.155 și urm. Cod procedură penală, prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și, cu 30 de zile, de la 17.02.2010 până la 18.03.2010, inclusiv.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând Curții, punerea sa în libertate.
În susținerea motivelor de recurs, apărătorul din oficiu al recurentului a arătat că în cauză nu mai există indicii care să justifice privarea de libertate a acestuia, iar actele ce urmează a fi efectuate în cadrul urmăririi penale pot fi făcute și cu inculpatul liber. În plus, s-a invocat aspectul că inculpatul are trei copii minori.
Recurentul inculpat a învederat Curții că este nevinovat, fiind arestat în mod abuziv și este bolnav.
Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs și în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea consideră nefondat recursul promovat, în virtutea argumentelor ce urmează a fi înfățișate.
Prim rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul București din 20.03.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174 - 176 lit. d Cod penal, tentativă de omor deosebit de grav, art. 20 rap. la art. 174 - 176 li. d Cod penal, tâlhărie - art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 21lit. b și c Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Și împotriva învinuitului prin rezoluția din 20.11.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare a unor infracțiuni - art. 262 Cod penal și favorizarea infractorului - art. 264 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În urma probelor strânse în cursul urmăririi penale, până la acest moment procesual, Curtea reține că în cauză s-au conturat cu evidență indicii temeinice și probe, în sensul art. 681Cod procedură penală ce justifică o bănuială rezonabilă și legitimă că inculpatul, împotriva căruia s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și s-a luat măsura arestării preventive în baza din 20.11.2009 - ar fi săvârșit faptele de care este acuzat.
Astfel, din declarațiile martorilor, dar și din procesele - verbale de cercetare la fața locului, cele de redare a conținutului convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, declarațiile inculpatului, rapoartele de constatare tehnico - științifică nr. 34313/23.11.2009, nr. -/23.11.2009 a reieșit că la data de 16.11.2009, în jurul orelor 18- 18,30, inculpatul ar fi pătruns prin efracție în imobilul situat în B,-, Sector 6, de unde a sustras bunuri, iar în momentul în care proprietarii imobilului i-au sesizat prezența în subsolul locuinței, acesta a înjunghiat cu un obiect tăietor - înțepător victimele, în vârstă de 60 ani, care a decedat ca urmare a loviturilor aplicate și, care a fost suspus unei intervenții chirurgicale de urgență pentru a-i fi salvată viața.
La luarea măsurii arestării preventive s-au constatat îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, întrucât inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, iar faptele săvârșite sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Judecătorul fondului a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în vederea finalizării urmăririi penale.
În urma propriului examen, Curtea consideră legală și temeinică măsura dispusă, apreciind ca fiind îndeplinite prevederile art. 155 Cod procedură penală, în contextul în care temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate împotriva inculpatului subzistă și justifică menținerea în continuare a acestuia în detenție provizorie.
motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis infracțiunile de care este acuzat - condiție sine qua non a regularității menținerii în detenție - este îndeplinită, dar se conturează și alte temeiuri care îndreptățesc organul judiciar la prelungirea arestării preventive.
Astfel, infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt de o extremă gravitate aducând atingere unui drept fundamental, precum este dreptul la viață, iar prin consecințele produse, prin reacția publicului la săvârșirea lor, se înscriu în categoria infracțiunilor care provoacă o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin un anume timp.
La evaluarea pericolului concret care subzistă în ipoteza punerii în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere, atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și la cele de ordin personal.
Se constată că inculpatul a fost condamnat în antecedență pentru mai multe infracțiuni, evadare și furt prin efracție cu pătrundere în imobil de unde au fost sustrase obiecte de mobilier și obiecte de artă (tablouri, icoane). Și în prezenta cauză s-au conturat probe, indicii că inculpatul a pătruns în imobilul părții vătămare și a sustras mai multe tablouri, astfel încât se poate susține, în mod întemeiat o perseverență infracțională în comiterea unui anumit gen de infracțiuni.
Pe de altă parte, Curtea identifică motive de prelungire a arestării preventive din perspectiva obiectivelor pe care urmărirea penală și le-a propus în strângerea probelor, conform art. 200 Cod procedură penală, respectiv finalizarea raportului medico - legal de autopsie privind victima, efectuarea expertizei medico - legale dispusă prin ordonanța din 14.12.2009 cu privire la leziunile traumatice suferite de partea vătămată, prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului.
Așadar, necesitatea unei bune desfășurări a procesului penal, nevoile anchetei impun menținerea inculpatului în detenție provizorie, eliminând riscul ca inculpatul să împiedice buna derulare a procedurilor judiciare.
Motivele de prelungire a arestării preventive sunt, în opina Curții, suficiente și pertinente, apreciindu-se că punerea în libertate a inculpatului ar fi de natură să determine un real, concret pericol pentru ordinea publică, raportându-se la natura infracțiunilor pretins a fi fost săvârșite, la circumstanțele în care ar fi fost comise și la elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
Existența unei bănuieli puternice de participare la săvârșirea unor infracțiuni de o gravitatea extremă constituie un factor pertinent, care, alături de criteriile subliniate în precedent, legitimează o detenție provizorie.
recurentului inculpat, astfel cum se evidențiază din actele aflate la dosarul cauzei - cazierul judiciar, copiile hotărârilor atașate în baza cărora acesta a suferit condamnări în antecedență - confirmă existența pericolului de sustragere de la proces. Dintr-o asemenea perspectivă, Curtea nu poate omite a observa că inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de evadare, ceea ce caracterizează cu suficiență atitudinea procesuală pe care inculpatul înțelege să o manifeste în fața organelor judiciare.
În consecință, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul promovat.
Sub incidența art. 192 (2) Cod procedură penală se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - inculpat împotriva încheierii din ședința Camerei de Consiliu din 12.02.2010 a Tribunalului București - Secția I-a Penală.
În temeiul art. 192 (2) Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- -
GREFIER
-
Red. - / 01.03.2010
Dact./ 03.03.2010
Ex.2
/ Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
