Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 67/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.8979/3/2010
459/2010
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA I-a PENAL
Încheiere nr.67/
Ședința public din data de 26 februarie 2010
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECTOR - -
JUDECTOR -- -
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG CURTEA DE APEL BUCURE ȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 19 februarie 2010 Tribunalului Bucure ști - Secția a II-a Penal, din dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședinț public a rspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de aprtori aleși, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 425.154/25.II.2010, aflat la fila 5, și.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciaz cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul arat c, deși msura arestrii preventive a fost luat pentru cazul prevzut de art.148 lit.f Cod procedur penal, reținându-se existența unor probe concrete privitoare la pericolul pentru ordinea public, aceste probe nu se regsesc în actele dosarului, fiind o simpl presupunere c cercetarea sa în stare de libertate ar perturba liniștea social sau bunul mers al activitții cu caracter nepublic, sens în care evoc Hotrârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, învederând faptul c la luarea sau prelungirea unei msuri preventive trebuie dovedit, în mod concret, pericolul pentru ordinea public.
În egal msur, consider c durata rezonabil a msurii arestrii preventive se apreciaz în funcție de persoana inculpatului și de stadiul cauzei, or, de la momentul arestrii sale, organul de urmrire penal nu a fcut mai nimic în dosar, așa încât, chiar dac exist indiciile svârșirii unei alte fapte penale, temeiurile ce au determinat arestarea sa nu mai subzist, motive pentru care solicit admiterea recursului, casarea încheierii de ședinț și, pe fond, revocarea msurii arestrii preventive a inculpatului. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocatul arat c temeiurile ce au determinat luarea msurii arestrii preventive a inculpatului nu mai subzist, având în vedere faptul c pericolul concret pentru ordinea public nu a fost dovedit cu probe de ctre organul de urmrire penal, iar narațiunea din referat cu privire la eforturile de a descoperi noi fapte penale dup 35 de zile de arest și pentru care nici mcar nu a fost început urmrirea penal, nu mai îndreptțesc instanța s prelungeasc durata msurii preventive, considerente pentru care solicit admiterea recursului, casarea încheierii de ședinț și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, artând c pericolul concret pentru ordinea public este evidențiat de natura infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, dare de mit, comis nu numai în prezența organului de poliție, dar chiar faț de acesta, iar termenul rezonabil al duratei msurii arestrii preventive nu a fost depșit, întrucât inculpatul a fost arestat pe data de 26.2010 și se afla la prima propunere de prelungire a duratei msurii arestrii preventive.
Recurentul-inculpat, personal, este de acord cu concluziile puse de aprtori aleși și solicit s fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de faț, constat c prin încheierea de ședinț din Camera de Consiliu din data de 19 februarie 2010, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a II-a penal în dosarul nr-, a fost admis, în parte, propunerea Parchetului de pe lâng Tribunalul Bucure ști, iar, în temeiul art. 155 și urm. Cod procedur penal, s-a dispus prelungirea duratei msurii arestrii preventive a inculpatului pe o perioad de 15 zile, începând cu data de 24.02.2010 pân la 10.03.2010 inclusiv.
Pentru a pronunța aceast încheiere, instanța a reținut, în esenț, c, în cauz, sunt întrunite condițiile prevzute de art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedur penal, în sensul c exist indicii temeinice c inculpatul a svârșit faptele sub aspectul crora este cercetat, pedeapsa prevzut de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lsarea în libertate a acestuia prezint un pericol concret pentru ordinea public. Sub acest aspect, s-a artat c noțiunea de pericol pentru ordinea public nu trebuie înțeleas ca o primejdie concret și imediat, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, ci semnific o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societții civile, generate de rezonanța social negativ a faptului c inculpatul, asupra cruia planeaz acuzația comiterii unei infracțiuni de corupție, este cercetat în stare de libertate. În același sens, Tribunalul a subliniat c fapta pentru care este cercetat inculpatul a afectat echilibrul social firesc și a creat o stare de temere, care poate justifica în rândul opiniei publice o anumit indignare, dezaprobare, insecuritate social. Totodat, s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv poziția acestuia faț de fapta comis și urmrile ei, din conduita adoptat nerezultând c ar manifesta o atitudine de acceptare a împrejurrii c a înclcat prevederile legale.
Concluzionând, Tribunalul a apreciat c se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, îns a considerat c perioada de 30 de zile solicitat de Parchet este prea mare în raport cu activitțile ce urmeaz a fi desfșurate în vederea finalizrii urmririi penale, având în vedere c actele procedurale enumerate în referatul cu propunere de prelungire a msurii arestrii preventive nu privesc direct infracțiunea de dare de mit pentru care s-a emis mandatul de arestare preventiv, ci alte presupuse infracțiuni pentru care nu a fost înc declanșat procesul penal prin începerea urmririi penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de ctre instanța de fond a propunerii de prelungire a duratei msurii arestrii preventive formulat de MINISTERUL PUBLIC.
S-a artat în motivarea recursului c, în cauz, nu sunt îndeplinite cerințele prevzute de art. 155 alin. 1 Cod procedur penal, în sensul c nu mai subzist temeiurile avute în vedere la luarea msurii arestrii preventive și nici nu exist temeiuri noi care s justifice, în continuare, privarea de libertate a inculpatului. În acest sens, s-a susținut c lsarea în libertate a recurentului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea public și nu ar influența buna desfșurare în continuare a procesului penal, având în vedere faptul c acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii superioare, este administrator și acționar la mai multe societți comerciale, iar, anterior comiterii faptei, a manifestat un comportament exemplar în societate. S-a mai susținut c, de la momentul lurii msurii de prevenție, organele de urmrire penal nu au mai efectuat nici un act de procedur cu privire la infracțiunea de dare de mit reținut în sarcina inculpatului, iar activitțile menționate în referatul procurorului nu vizeaz respectiva infracțiune, astfel încât prelungirea strii de arest preventiv nu se mai justific, termenul rezonabil al arestrii preventive fiind depșit.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedur penal, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciaz recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens urmtoarele considerente:
Inculpatul este urmrit penal pentru svârșirea infracțiunii de dare de mit, prevzut de art. 255 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea c, la data de 26.10.2010, i-a dat agentului de poliție, din cadrul - Serviciul de Autovehicule, suma de 2000 lei pentru ca acesta din urm, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-i elibereze o adeverinț din care s reias c autoturismul cu nr. de înmatriculare B-66-, al crui proprietar era societatea de leasing Contract, iar utilizator Asiral Broker Asigurri, reprezentat de ctre inculpat, a fost declarat furat la data de 15.12.2009, iar autorii infracțiunii nu au fost identificați.
Potrivit art. 155 alin.1 Cod procedur penal, arestarea inculpatului dispus de instanț poate fi prelungit, în cursul urmririi penale, motivat, dac temeiurile care au determinat arestarea inițial impun în continuare privarea de libertate sau exist temeiuri noi care s justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauz pân la acest moment procesual, Curtea constat, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, c temeiurile avute în vedere la luarea msurii arestrii preventive faț de inculpatul se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, Curtea reține c, în cauz, este îndeplinit cerința prevzut de art. 143 alin. 1 Cod procedur penal, în sensul c exist suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dat acestei noțiuni de art. 681Cod procedur penal, care justific în continuare presupunerea rezonabil c inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, relevante în aceste sens fiind: denunțul și declarațiile martorului, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de redare a interceptrilor și înregistrrilor audio - video în mediu ambiental efectuate la data de 26.01.2010 în baza autorizației emise în cauz de organul judiciar, declarațiile inculpatului și ale martorului R.
În ceea ce privește condițiile cumulative prevzute de art. 148 lit. f) Cod procedur penal, Curtea constat, contrar susținerilor recurentului, c și acestea sunt îndeplinite, având în vedere, pe de o parte, pedeapsa stabilit de lege pentru infracțiunea de dare de mit prevzut de art. 255 Cod penal, iar, pe de alt parte, existența la dosar a unor probe certe ce dovedesc pericolul concret la care ar fi expus ordinea public în situația lsrii în libertate a inculpatului, aspectele relevante din acest punct de vedere fiind deja evidențiate în încheierea recurat și fiind pe deplin întemeiate. Sub același aspect, nu trebuie omis impactul puternic pe care faptele de genul aceleia pentru care inculpatul este cercetat îl au asupra opiniei publice, determinând neîncrederea cetțenilor în profesionalismul, corectitudinea și eficiența organelor de poliție, comportamentul infracțional reținut în sarcina inculpatului alterând imaginea întregii instituții și creând sentimentul general de insecuritate social, care persist cu aceeași intensitate, justificând, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În ceea ce privește aspectele menționate de recurent pentru a contesta îndeplinirea condiției prevzute de art. 148 lit. f) teza a II-a Cod procedur penal, Curtea apreciaz c acestea nu reprezint, în contextul împrejurrilor mai sus menționate și în actualul moment procesual, elemente care s conduc la diminuarea pericolului concret pentru ordinea public pe care l-ar prezenta inculpatul dac ar fi pus în libertate, considerându-se c, dimpotriv, datele invocate de acesta în favoare ar fi trebuit s aib efecte asupra conduitei adoptate, inculpatul dând, îns, dovad de un comportament deviant, total nepotrivit pentru o persoan care a absolvit cursurile unei universitți, ignorând valorile sociale aprate de normele de drept și consecințele nefaste ale acțiunilor sale.
De asemenea, Curtea apreciaz c prelungirea msurii arestrii preventive corespunde scopului prevzut de art. 136 alin. 1 Cod procedur penal, privarea în continuare de libertate a inculpatului fiind necesar pentru a se asigura buna desfșurare a procesului penal, în vederea aflrii adevrului și lmuririi cauzei sub toate aspectele, menținerea strii de arest preventiv fiind justificat și de necesitatea finalizrii actelor de urmrire penal, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Într-adevr, așa cum a constatat și instanța de fond, unele dintre activitțile ce urmeaz a mai fi efectuate în cauz nu privesc infracțiunea de dare de mit pentru care s-a dispus arestarea preventiv a inculpatului, îns aceast împrejurare a fost avut în vedere de Tribunal la stabilirea perioadei pentru care a dispus prelungirea msurii de prevenție, apreciind, întemeiat, c se impune admiterea în parte a cererii Parchetului și continuarea privrii de libertate a inculpatului pentru o perioad de doar 15 zile, considerat suficient pentru îndeplinirea actelor de urmrire penal referitoare la infracțiunea pentru care a fost început urmrirea, în condițiile art. 228 Cod procedur penal. Pe de alt parte, în opinia Curții, împrejurarea c unele dintre activitțile menționate în referatul procurorului nu privesc în mod direct infracțiunea pentru care s-a dispus arestarea preventiv a inculpatului, nu prezint relevanț sub aspectul temeiniciei propunerii de prelungire a msurii de prevenție formulat de Parchet, atâta timp cât exist o serie de acte de urmrire penal ce trebuie îndeplinite cu privire la infracțiunea de dare de mit pentru care inculpatul este în prezent cercetat, iar orice alt act de procedur întocmit de organele de anchet este câștigat întregii cauze, în vederea lmuririi acesteia sub toate aspectele de fapt și de drept, prin stabilirea întregii activitți infracționale și a circumstanțelor în care a acționat persoana acuzat.
În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul c, în speț, a fost depșit termenul rezonabil al arestrii preventive, Curtea nu o poate reține, apreciind, prin raportare la data când a fost luat msura de prevenție (26.01.2010), circumstanțele cauzei, comportamentul procesual al inculpatului și diligența manifestat de organele judiciare pentru aflarea adevrului și lmurirea cauzei sub toate aspectele, prin administrarea probelor atât în favoarea, cât și în defavoarea persoanei acuzate, c prevederile art. 5 paragr. 3 din Convenția European a Drepturilor Omului și a Libertților Fundamentale nu au fost înclcate și c, pân la acest moment procesual, durata detenției nu a depșit un caracter rezonabil, argumentele menționate în dezvoltrile anterioare formând convingerea instanței c, prin trecerea unui interval de timp de o lun de la momentul arestrii, nu a fost diminuat pericolul concret pentru ordinea public pe care l-ar prezenta lsarea în libertate a inculpatului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciaz încheierea pronunțat de instanța de fond ca fiind legal și temeinic, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedur penal, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva acesteia.
Faț de faptul c recurentul este cel care se afl în culp procesual, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedur penal, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare ctre stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedur penal, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - inculpat împotriva încheierii din ședința Camerei de Consiliu din data de 19 februarie 2010 Tribunalului Bucure ști - Secția a II-a Penal, pronunțat în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedur penal, oblig pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitiv.
Pronunțat în ședința public din data de 26 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- -
GREFIER,
Red. și dact.: jud.
Tribunalul Bucure ști - Secția a II-a penal:
2 ex./10.03.2010
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
