Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 69/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr-
469/2009
ÎNCHEIERE NR. 69
Ședința publică din 09 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Stan Niculae
JUDECĂTOR 2: Găină Carmen Veronica
JUDECĂTOR 3: Băjan
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții - inculpați, și împotriva încheierii din data de 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărători aleși și, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosarul cauzei, recurentul - inculpat aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. -/02.03.2009, recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. 45206/09.03.2009 și recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. -/09.03.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu, care a asigurat asistența juridică obligatorie inculpaților, la termenul anterior, solicită a se lua act de faptul că a încetat delegația pentru asistență judiciară obligatorie întrucât s-au prezentat apărători aleși.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită a se încuviința depunerea de acte în circumstanțiere.
De asemenea, apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită a se încuviința depunerea de acte în circumstanțiere pentru acesta.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are obiecții în acest sens și solicită a se admite cererile formulate de apărătorii aleși ai inculpaților.
Curtea, apreciind ca fi utilă, pertinentă și concludentă cauzei de față, încuviințează administrarea probei cu acte în circumstanțiere solicitată de apărătorii aleși ai inculpaților și și potriv. disp. art. 104 alin. 14 actele sunt datate, semnate și depuse la dosarul cauzei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, (av. ), având cuvântul, arată că în temeiul art. 159 alin. 8.pr.pen. a formulat recurs împotriva încheierii din data de 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, solicitând a fi admis, apreciind că încheierea ca fiind netemeinică și nelegală.
Consideră că instanța de fond nu a motivat menținerea indiciilor temeinice care conduc la prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat și nu a avut în vedere ultimele acte de urmărire penală, respectiv faptul că au fost reaudiată partea - vătămată și reaudiați principali martori din cauză, ce au avut o poziție diferită, în sensul că au declarat că la data și locul săvârșirii faptei inculpatul a lovit partea vătămată și nu inculpatul, spunând că inițial au dat o declarație diferită, ca urmare a faptului că aceștia se aseamană între ei și i-au confundat.
Astfel, analizând cauza din perspectiva probelor și indiciilor temeinice solicită a se analiza și necesitatea prelungirii mandatului de arestare preventivă, potriv. disp. art. 148 lit. a, b și f pr.pen. așa cum a considerat instanța de fond.
Instanța de fond precizează că există indicii că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori și că încearcă o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, însă nu face o trimitere clară la acele indicii și probe care să conducă la o astfel de constatare. Din declarațiile părții vătămate, respectiv cele de la datele de 01.10.2008, 28.11.2008, 17.12.2008, rezultă că aceasta a avut mai multe întâlniri cu inculpatul, cunoscut sub numele de.
Solicită a se avea în vedere certificatul medico - legal și raportul de expertiză medico - legală al părții - vătămate care arată că la data de 19.07.2008 aceasta a suferit un traumatism cranio - cerebral minor de nivel 0, cu două leziuni fronto-parietale și două occipitale pentru care necesită 10-12 zile îngrijiri medicale și care au putut fi produse cu un corp dur, contondent. Se face însă o specificație clară în sensul că din analiza actelor medicale și a pacientului nu sunt evidențiate leziuni care s-ar fi putut produce cu un corp înțepător-tăietor.
În concluzie, critica adusă încheierii Tribunalului este întemeiată, considerând că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că există indicii care să impună prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
De asemenea, apărarea consideră că nu sunt îndeplinite disp. art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Av., apărător ales al inculpatului, solicită a se avea în vedere motivele ce impun prelungirea arestării preventive, susținând că în cazul de față actele de urmărire penală nu îl privesc pe inculpatul.
Temeiurile de drept reținute, respectiv art. 148 lit. a, b și f pr.pen. nu sunt incidente în cauză, inculpatul nu au avut intenția de a fugi din municipiul B, ci s-au temut de eventualele reacții ale familiei părții vătămate; nu avea posibilitatea de a influența raportul de expertiză medico - legală; iar din perspectiva lit. f, a art. 148.pr.pen. solicită a se avea în vedere că inculpatul este încadrat în muncă pe durată nedeterminată, a avut o conduită bună, nu are antecedente penale, astfel că lăsarea lui în libertate din punct de vedere social nu creează nici un pericol.
Solicită admiterea recursului și a nu se reține că inculpatul face parte dintr-un grup infracțional, urmând a se analiza fapta individual, precum și din punct de vedere al circumstanțelor personale ale acestuia.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat (av. ), având cuvântul, solicită admiterea recursului, arătând că încheierea Tribunalului este criticată sub aspectul legalității și temeiniciei.
Achiesează la concluziile antevorbitorilor săi și solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, care a arătat că a lovit pe partea vătămată pentru a se apăra întrucât aceasta l-a înjunghiat cu cuțitul.
Precizează împrejurarea că medicul legist a menționat, la efectuarea tomografiei părții - vătămate, că la examinarea pe fereastra de os nu sunt surprinse traiecte de fractură, ceea ce conduce la concluzia să nu există o sabie sau o, cu care să fi fost lovită.
Solicită a se avea în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, considerând că lăsat în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Sus ține că inculpatul nu a fugit din ști, ci a plecat la M și apoi a revenit la domiciliu datorita stării sale de sănătate.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate ș i continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, considerând că nu se mai impune măsura excep țională a arestării preventive.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea încheierii din data de 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, considerând că este netemeinică și nelegală.
Apărătorul combate temeiurile de drept re ț inute de instan ța de fond ș i anume: cu privire la disp. art. 148 lit. b pr.pen. sus ț ine că, pentru a re ț ine că inculpatul s-a sustras, părăsind domiciliul, trebuie să existe cel pu ț in trei constatări ale organelor de poli ț ie în acest sens; pentru a se re ține disp. art. 148 lit. f pr.pen. este necesar să existe dovezi că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în stare de libertate.
Or, din actele ș i lucrările doarului, din declara ț iile păr ții vătămate reiese că aceasta nu l-a putut preciza cu exactitate pe inculpatul și nu sunt indeplinite disp. art. 148 lit. f teza a II a pr.pen.
Considerând că nu există indicii temeinice în sensul prev. de art. 143.pr.pen. apărarea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, achiesând la sus ținerile antevorbitorilor săi.
Sus ține că inculpatul nu a încercat să se sustragă urmăririi penale, ci a plecat la prieteni în provincie pentru a munci și nu a ș tiut că este căutat de poli ție.
Solicită a se avea în vedere că face parte dintr-o familie organizată, are un copil minor ș i nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că nu se impune prelungirea măsurii arestării preventive fa ță de acesta,
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpa ț ii din cauza de fa ț ă, considerând încheierea pronun țată de Tribunalul București - Secția I Penală ca fiind temeinică și legală.
Consideră că există probe ș i indicii temeinice care să conducă la concluzia că inculpa ț ii se fac vinova ț i de faptele re ț inute în sarcina lor, respectiv declara ț iile martorilor, care confirmă prezen ț a inculpa ț ilor la locul faptei, declara ț iile păr ț ii vătămate care arată că au fost exercitate acte de violen ț ă fa ț ă de aceasta, procesele verbale de recunoa ș tere din plan ș e foto, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice din care rezultă că inculpa ț ii au premeditat săvâr șirea faptei.
De asemenea, există declara ț ia martorului, de la data de 24.02.2009, care confirmă prezen ț a inculpa ților la locul faptei, precizând ș i actele de violen ț ă ce au fost execitate asupra păr ții vătămate.
Partea vătămată, în declara ția din 20.02.2009, arată că la văzut pe câmp pe inculpatul că avea un și un briceag.
Totodată, arată că inculpatul a trimis pe martora la Spitalul Universitar pentru a se interesa de starea de sănătate a păr ții vătămate, precum ș i de reac ț ia familiei acesteia, or dacă acesta nu ar fi avut nicio implicare nu s-ar fi justificat grija sa pentru starea de sănătate a păr ții vătămate.
Solicită a se avea în vedere concluziile formulate de către medicul din cadrul Institutului de Medicină Legală care arată faptul că examinarea medico - legală a avut loc după ce părtea vătămată a fost supusă unei interven ții chirurgicale, și nu anterior pentru a fi constate toate leziunile.
În ceea ce prive ș te situa ț ia inculpatului, care pretinde că a fost tăiat cu cu ț itul, depunând un act medico - legal, însă martorii Chi țea și, ( medicii despre care se pretinde că au întocmit actele medicale prezentate de inculpat), au arătat în mod constant că nu au completat și nici nu au semnat formularul ce a fost prezentat la IML în vederea întocmirii actului medico - legal, astfel că din această împrejuare rezultă faptul că nu sunt reale.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că se impune prelungirea măsurii arestării preventive fa ț ă de inculpa ț ii din cauza de fa ță, fiind necesar a se efectua actele precizate în referatul Parchetului, fiind necesară finalizarea expertizei medico - legale traumatologice privind pe partea vătămată, redactarea raportului de constatare tehnico - ș tiin ț ifică privind pe martorul, întrucât acesta în declara ț ia sa a arătat faptul că inculpa ț ii au fost prezen ț i la locul săvâr ș irii faptei, însă a prezentat diferit de partea vătămată modul de desfă șurare al faptelor.
Se va proceda i la audiera de noi martori în situa ția în care va fi necesar în raport de probatoriul administrat, se vor efectua testări poligraf, inculpatul solicitând a fi testat poligraf.
Fa ț ă de împrejurarea că activitatea infrac ț ională s-a desfă șurat într-un loc public, creând un sentiment de insecuritate ș i nesiguran ț ă pentru cetă țeni și având în vedere că s-a adus atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală ș i anume via ț a unei persoane, consideră că lăsarea în libertate a inculpa ților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, consideră a fi îndeplinite și disp. art. 148 lit. b ș i e pr.pen. întrucât din examinarea convorbirilor existente la dosarul cauzei rezultă că inculpa ț ii au încercat, fie direct, fie prin intermediul unor persoane interpuse, să ajungă la o în țelegere cu partea vătămată.
Astfel, fiind îndeplinite și disp. art. 148 lit. f pr.pen. reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată faptul că lasă solu ț ia la aprecierea instan ței de judecată.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată faptul că lasă solu ț ia la aprecierea instan ței de judecată.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată faptul că lasă solu ț ia la aprecierea instan ței de judecată.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată faptul că lasă solu ț ia la aprecierea instan ței de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,reține următoarele:
Prin încheierea din 25.02.2009 Tribunalul București - Secția I-a Penală în ședința camerei de consiliu, a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații ,ca neîntemeiate; a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București; a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților ,cu 30 zile, de la 27.02.2009 la 28.03.2009 inclusiv, cu 30 zile, de la 13.03.2009 la 11.04.2009 inclusiv și cu 30 zile,de la 24.03.2009 la 12.04.2009,inclusiv.
Instanța de fond a reținut că inculpații sunt cercetați penal pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174-175 lit.a și i Cod penal,cum și pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art.321 alin.1 Cod penal,constând în aceea că la data de 19.07.2008, în jurul orei 2115- 2130,acționând cu premeditare și după o prealabilă coordonare inculpații au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G până pe - din B, sector 6, iar în momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpații au blocat-o cu autoturismele în care aceștia se aflau, după care inculpații înarmați cu săbii și bâte au aplicat cu aceste arme numeroase lovituri părții vătămate,vizând îndeosebi zona capului, cauzându-i multiple plăgi tăiate la nivel cerebral.
Examinând cererea formulată instanța a reținut că este justificată prelungirea măsurii arestării preventive întrucât inculpații și, se află în situația prev.de art.148 lit.b,e și f Cod procedură penală pentru că au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea de martori și există date că inculpații încearcă o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică față de natura și gravitatea faptei săvârșite, inculpații și se află în situația prev. de art.148 lit.a și f Cod procedură penală, întrucât inculpații s-au sustras urmăririi penale, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică față de natura și gravitatea faptei săvârșite.
In cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.68/1 Cod procedură penală, care să justifice presupunerea rezonabilă că, la data de 19.07.2008, in jurul orei 2115-2130, - acționând cu premeditare și după o prealabilă coordonare - inculpații au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G până pe - din sti, sectorul 6, iar în momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpații au blocat-o cu autoturismele în care aceștia se aflau, după care inculpații înarmați cu săbii și bâte au aplicat cu aceste arme numeroase lovituri părții vătămate, vizând îndeosebi zona capului,cauzându-i multiple plăgi tăiate la nivel cerebral.
că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați are la bază următoarele constatări: în primă fază, începând cu după-amiaza zilei de 19.07.2008, inculpatul a încercat în mod repetat să obțină numărul de telefon al părții vătămate, exprimându-și nemulțumirea în legătură cu faptul că partea vătămată s-ar fi că l-ar fi agresat pe acesta; inculpatul i-a legătura cu inculpatul (ora 1704), acesta spunând să "meargă după partea vătămată"; inculpatul afirmă că se află cu inculpatul (zis ); din declarațiile inculpatului rezultă faptul că ei se aflau cu autoturismul Porche de culoare neagră (aparținând lui ), acesta fiind unul dintre autoturismele despre care partea vătămată și martorul ocular au arătat că a fost folosit de către inculpați la momentul comiterii infracțiunilor; inculpatul arată că a fost la blocul părții vătămate și că aceasta se află acasă, văzându-i autoturismul (ora 1731); inculpații arată că au obținut numărul de telefon al părții vătămate, iar inculpatul spune că inculpatul (zis ) l-ar putea suna "la vrăjeală" pe partea vătămată, pentru a-l agresa; din discuțiile purtate de inculpații și reiese că au localizat-o pe partea vătămată (ora 2045); din discuțiile purtate, ulterior consumării agresiunii, de către inculpați rezultă că au agresat-o pe partea vătămată; cu privire la gravitatea agresiunii, inculpatul afirmă - între altele - că "l-am omorât pe, l-am nenorocit, l-am distrus" (ora 2145), "acum m-am făcut mare, l-am omorât" (ora 2204), "pe l-am luat rău de tot"; "l-am tăvălit cam rău și cred că ar trebui să mă cam. eu, și " (ora 2243), la întrebarea "Pe cine ați bătut?" - Decât pe că l-am pus jos; cu privire la gravitatea agresiunii, inculpatul afirmă - între altele - "i-am dat cu bâta de i-au sărit creierii" (ora 2317); în discuțiile ulteriore inculpații se pregătesc pentru o eventuală ripostă din partea rudelor părții vătămate, interesându-se de reacția acestora; apoi inculpații s-au ascuns și au părăsit, inculpatul a trimis-o pe martora la Spitalul Universitar de Urgență (unde era internată partea vătămată), pentru a se interesa de starea acesteia și de reacția rudelor sale; martora - fiind audiată - a confirmat aceste aspecte.
Este neîndoielnică îndeplinirea condiției privind limitele de pedeapsă a infracțiunilor de tentativă la omor calificat faptă prev. și ped. de art. 20 rap. Ia art. 174-175 lit. a și i din față Cod Penal de partea vătămată G și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice faptă prev.și ped.de art.321 alin.1 Cod penal cu închisoare de la 7,6 ani la 12,6 ani.
În speță se constată ca inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, modalitatea concretă în care se reține că acestea au fost comise.
Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații și, prin apărător ales, instanța le-a respins ca neîntemeiate, având în vedere motivele arătate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul prelungirii duratei măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat susține că prima instanță nu a motivat menținerea indiciilor temeinice care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive,ignorându-se ultimele acte de urmărire penală efectuate din care rezultă schimbarea împrejurărilor faptice ale cauzei,așa cum rezultă în urma reaudierii părții vătămate și a unor martori.
De asemenea, greșit s-a reținut că inculpatul,urmărește efectuarea unei înțelegeri frauduloase cu victima.
Se mai arată că nu există indicii temeinice care să justifice măsura și nici nu este îndeplinită cerința art.148 lit.f Cod procedură penală.
Același inculpat mai susține că nu sunt regăsite nici cerințele art.148 lit.a și b Cod procedură penală,inculpatul neavând intenția de a se sustrage procesului penal.
Recurentul-inculpat susține că a avut o poziție procesuală sinceră, a relatat împrejurările cauzei,este lipsit de antecedente penale, nu s-a sustras urmăririi penale și lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat susține că nu s-a sustras urmăririi penale, părăsirea domiciliului putând fi constatată doar în urma a trei solicitări ale organelor de poliție. Mai arată că nu este îndeplinită cerința art.148 lit.f Cod procedură penală, nu există indicii temeinice în sensul comiterii faptei și nici în sensul că în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat susține că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu s-a sustras urmăririi penale,nu este cunoscut cu antecedente penale,are o situație familială stabilă.
Toți inculpații solicită revocarea măsurii arestării preventive.
Curtea,examinând potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală recursurile declarate de inculpați,constată că acestea nu sunt întemeiate.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp.art.143 Cod procedură penală,a art.148 lit.f Cod procedură penală, a art.155 și urm. Cod procedură penală, măsura dispusă fiind legală și temeinică,iar reținerea existenței indiciilor temeinice în sensul comiterii infracțiunilor de către inculpați (indicii temeinice așa cum sunt definite de art. 681Cod procedură penală) și care au fost menționate în încheiere își găsește susținere în probele administrate până în acest moment procesual al cauzei.
Apărarea inculpatului se întemeiază în principal, atunci când solicită revocarea măsurii arestării preventive, pe schimbarea poziției procesuale a părții vătămate și a unor martori, reaudiați în cauză și care,față de declarațiile inițiale susțin că nu inculpatul a lovit pe partea vătămată, ci inculpatul (zis ),iar cele declarate inițial s-au datorat unei confuzii.
Această schimbare a declarațiilor nu poate conduce la constatarea dispariției temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării câtă vreme nu se coroborează cu alte dovezi administrate și care relevă aceleași elemente faptice,și nu are o justificare rezonabilă și serioasă pentru a contribui la înlăturarea chiar a declarațiilor date anterior.
Aceste inculpat,dar și coinculpații recurenți, prin pozițiile procesuale avute își susțin nevinovăția, omițând, însă, că în această fază procesuală nu se stabilește vinovăția inculpaților,ci doar existența unor cerințe legale care justifică prelungirea măsurii arestării preventive și, așa cum a reținut prima instanță,în cauză sunt suficiente indicii temeinice care conduc la constatarea că inculpații au participat la comiterea faptelor reținute. Inculpații, pe fondul unor relații tensionate cu victima (care se lăudase că l-a agresat pe inculpatul ) au întreprins acțiuni (procurarea numărului de telefon al victimei, punerea la punct a modului de a acționa, deplasarea cu autoturismul, dar și cu instrumente apte pentru agresiune în zona de domiciliu a victimei, localizarea acesteia, aflarea datelor cu privire la urmările agresiunii inclusiv de la spital, plecarea unor inculpați din municipiul B) care să aibă drept rezultat, urmările unor fapte penale, iar cele reținute rezultă din probele administrate.
Apărările inculpaților nu au reușit să răstoarne în mod plauzibil și dovedit temeinicia acuzațiilor.
Apărările unor inculpați cărora li s-a reținut ca temei al arestării și art.148 lit.a și b Cod procedură penală în sensul că s-au sustras de la urmărirea penală ori că au încercat o împăcare frauduloasă cu victima, nu au nici un suport.
Starea de sănătate invocată de inculpatul, ori necitarea la organul de anchetă de trei ori consecutiv pentru a se hotărî să se prezinte, sunt împrejurări nedovedite ca justificate, independent de comiterea faptei și începerea cercetărilor, dar care nici nu pot conduce la înlăturarea temeiurilor menționate pentru luarea măsurii.
Infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații - tentativă la omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice - prezintă prin natura lor și starea de temere indusă în rândul comunității un grad ridicat de pericol social, fiind fapte de violență,dar îndreptate și împotriva ordinei de drept.
Având în vedere pluralitatea de inculpați, atitudinea procesuală a inculpaților, existența datelor că se exercită presiuni asupra victimei pentru o eventuală înțelegere frauduloasă (situație care îngreunează atât aflarea adevărului,dar și buna desfășurarea procesului penal), încercarea de sustragere de la urmărirea penală a unor inculpați, se constată că în libertate, inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nefiind justificată revocarea arestării preventive.
În referatul parchetului sunt menționate mai multe acte de urmărire penală, ce urmează a fi efectuate, prelungirea arestării preventive fiind justificată și din acest punct de vedere, pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, dar în cauză s-au pus sub semnul îndoielii și acte medico-legale obținute de inculpatul, aspecte ce trebuie clarificate,pentru lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei.
Se constată astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală(și art.148 lit.a,b și e Cod procedură penală, pentru unii inculpați), iar invocarea de circumstanțe personale favorabile inculpaților nu poate avea, prin ea însăși, drept consecință revocarea măsurii arestării preventive, valorificarea circumstanțelor personale urmând a avea loc la aplicarea sancțiunii penale, cu respectarea cerințelor legale.
Pentru toate aceste considerente, urmează a respinge,ca nefondate recursurile inculpaților, potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicare art.192 alin.2 Cod procedură penală și a art.69 din Legea nr.51/1995(onorariu parțial pentru avocat oficiu).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală,în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu în sumă de 25 lei pentru fiecare dintre recurenții inculpați, și, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.SN
Dact.IE/2ex./24.03.2009
1
Președinte:Stan NiculaeJudecători:Stan Niculae, Găină Carmen Veronica, Băjan
