Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 7/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 7/2008
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.10/24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și în stare de arest în Arestul Poliției D și asistat de avocați și apărători aleși
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocat, apărător ales al inculpatului depune la dosar concluzii scrise și un set de acte.
Întrebat fiind de către instanță inculpatul - declară că dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind atașată la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător ales al inculpatului susține că în cauză trebuie cercetate fiecare filă de la dosar.
Pe fondul cauzei susține că prin încheierea penală atacată, prin care s-a prelungit măsura arestului preventiv a inculpatului s-au soluționat trei cereri, respectiv prelungirea măsurii arestării preventive, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Instanța de fond a procedat greșit deoarece prelungirea arestării preventive se judecă în cameră de consiliu, și revocarea și înlocuirea măsurii arestării preventive în ședință publică și numai din acest punct de vedere încheierea atacată este nelegală și este lovită de nulitate absolută.
Sub aspectul prelungirii arestării preventive încheierea atacată este nulă din mai multe considerente pe care le arată în continuare.
Cu privire la cererea de prelungire a măsurii arestului preventiv formulată de parchet se poate observa că aceasta cerere nu este motivată, a se vedea în acest sens fila 2 din dosar. Procurorul nu a făcut nici un sfert din cercetare și este o cacealma, urmărirea penală a fost făcută de niște incompetenți și își asumă această susținere.
Mai arată că a discutat cu procurorul de la H și a solicitat trimiterea dosarului la A-I pentru a se continua ancheta deoarece pentru competență cauza trebuia cercetată aici și incompetența este pusă în sarcina parchetului doar pentru faptul că procurorul nu a știut polițiștii să pună să lucreze și astfel încheierea Tribunalului Hunedoara dată pe baza unei cercetări în doi peri a procurorului este nulă. Instanța neputându-se autosesiza cu prelungirea măsurii arestării preventive, tocmai pentru temeiurile care stau la baza măsurii arestării preventive.
Mai susține că motivarea instanței din D este pe lângă lege și este copiată cuvânt cu cuvânt. Nu este cale de întors, se fac interpretările utopice.
Termenul de 5 zile trebuie respectat și este un termen peremptoriu și este obligatoriu de respectat pentru ca inculpatul să-și poată face apărarea. În cauză nu există ștampila de înregistrare a dosarului la tribunal.
Dosarul a fost trimis la Tribunalul Hunedoara duminica la repezeală și luni au fost chemați pentru prelungire.
Din punctul de vedere al unor autori cu renume, acest termen nerespectat duce la decăderea din dreptul de a mai cere prelungirea.
Se susține însă că ar fi vorba de o nulitate relativă dacă nu se dovedește vătămarea adusă prin aceasta, dar în această cauză care vătămare ar fi mai gravă decât faptul că inculpatul nu a putut beneficia astfel de dreptul la apărare.
soluționăm cererea de recurs împotriva unei prelungiri de arest preventiv raportat la un mandat de arestare preventivă care a încetat aseară la ora 24,00.
Invocă art.159 pct. 8 Cod procedură penală potrivit căruia recursul împotriva prelungirii arestării preventive se soluționează înainte de expirare duratei arestării preventive și arată că această dispoziții nu are cale de întors și nu se poate invoca în motivare art.159 pct.9 Cod procedură penală, respectiv recursul nu este suspensiv de executare.
Arată că revine și face apel la motivarea făcută de unul dintre judecătorii Curții de Apel Alba -I la termenul anterior și susține că chiar dacă inculpatul este vinovat sau nu se poate apăra legea încălcând-o, inculpatul nu poate fi reținut după ce termenul a expirat iar consecința este punerea acestuia în libertate și efectuarea urmăririi penale cu el în stare de libertate.
inculpatul este reținut de fapt dar de drept este în libertate. Organele de poliție aseară la ora 24,00 trebuia să pună inculpatul în stare de libertate.
Mai arată că de la vechea prelungire au trecut 30 de zile și procurorul a ascultat doar doi martori acum inculpatul trebuie să stea arestat încă o lună pentru ca procurorul să asculte încă un martor și astfel se ajunge la 180 zile de arest și la repezeală se întocmește un rechizitoriu.
Când se vorbește de arest și prelungirea arestului preventiv trebuie avute în vedere temeiurile de fapt și de drept care stau la baza acesteia și acest dosar nu impunea arestarea inculpatului nici pentru constatarea tehnico-științifică, în cauză,trebuia făcută o expertiză la modul serios.
Se vorbește de fapta săvârșită la P și resturile de cadavru au fost aruncate la iar cuțitul cu care se presupune că s-a săvârșit fapta este apoi pus în apartament la Ori, în această situație inculpatului îi trebuia un spațiu și să lase urme.
Un fapt însă deosebit de grav cu repercursiuni penale este că de la dosar au dispărut listingurile cu telefoanele celor implicați în acest dosar. Nu există nici o listă la dosar. Procurorul de la Haa rătat că acestea sunt secrete și trebuie desecretizate. Și atunci, dacă se ascund acte din dosar, se fură ce încredere mai există în cei care fac urmărire penală.
Mai arată că tranșarea cadavrului se făcea într-un loc unde rămâneau urme, iar cadavrul a fost lăsat la, într-un loc public în care este târg de două ori pe lună. În cauză se susține că inculpatul a omorât victima dar unde a ținut victima? Nimeni nu verificat camera de luat vederi de la de la, nu a fost audiat paznicul care a văzut că două mașini au intrat în târg noaptea, în cauză s-au găsit doar două picături de sânge.
În această cauză este o înscenare iar criminalul este în dosar dar nici procurorul de la H și nici poliția nu l-au dovedit.
În concluzie solicită admiterea recursului și a se constata încetată de drept starea de arest a inculpatului în data de 26 martie 2008 ora 24,00 și pe cale de consecință punerea inculpatului în stare de libertate.
Avocat solicită admiterea recursului, constarea încetării de drept a măsurilor arestării preventive luată față de inculpat și pe cale de consecință punerea acestuia în libertate în principal, iar în secundar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliul A-
Susține că prelungirea de două ori a privării de libertate prin utilizarea de fiecare dată a unei formulări identice, fără a arăta temeiurile pentru care se dispune privarea încalcă prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului iar cererea de prelungire este nulă absolut.
Mai mult decât atât dreptul la apărare al inculpatului este încălcat deoarece acesta nu a fost informat asupra actelor materiale din dosar. Iar în prezent nu ne aflăm în prezența unei infracțiuni în dosar nu există dovada că victima a murit prin violență.
Față de temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive arată că acestea nu mai subzistă în cauză. S-a susținut că inculpatul a fost ultima persoană care ar fi apelat victima, dar la dosar nu se mai găsesc listingurile telefonice care să susțină acest lucru.
S-a susținut de altfel că inculpatul a fost prezent în A-I înainte și în ziua descoperirii cadavrului dar la dosarul cauzei există procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21.12.2007 de unde rezultă că în data de 11.12.2007, data presupusă ca fiind cea a decesului victimei acesta era la P și punea folii de plastic pe bloc.
S-a mai afirmat că pe laptopul inculpatului s-au descoperit imagini șocante cu diferite tranșări dar este cunoscut că oricine accesează internetul are posibilitatea să obțină astfel de imagini.
Mai mult decât atât declarațiile date de sunt contradictorii. Dacă în primele două declarații arată că nu s-a întâlnit în acea zi cu victima, apoi arată că aceasta a înnoptat la el iar aspectele din dosar arată că în acea noapte victima s-a despărțit de prietenul ei.
Tot din actele dosarului rezultă că martorul acesta după data dispariției nu a mai vizitat domiciliul victimei, iar în primele două declarații că nu s-a întâlnit cu victima.
La dosar se pun acte doar în acuzarea inculpatului. Cu ocazia audierii martorilor s-au pus la vedere convorbirile telefonice a inculpatului cu fratele său dar din acestea nu rezultă că inculpatul ar fi speriat sau ar fi încercat să se sustragă.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală.
Susține că primul motiv de recurs invocat în cauză este nefondat, deoarece în cauză Tribunalul Hunedoaraa respectat normele procedurale în materie, cererea de prelungire a măsurii arestării preventive s-a soluționat în camera de consiliu iar instanța cu această ocazie s-a pronunțat și asupra revocării și înlocuirii acesteia.
Cu privire le cel de-al doilea motiv de recurs invocat respectiv faptul că încheierea prin care s-a dispus prelungirea propunerii măsurii arestării preventive este nulă arată că este vorba de o cere de prelungire făcută succint ceea ce nu înseamnă că nu este o cerere nelegală. În cerere făcându-se referire atât la legalitatea cât și la motivele de fapt care impun prelungirea măsurii arestării preventive.
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs invocat cum că în cauză nu s-a respectat termenul de 5 zile prev. de art.159 C.P.P. susține că așa cum rezultă din practică și din literatura majoritară de specialitate, acest termen este un termen de prezentare și nu un termen peremptoriu. A se vedea în acest sens Revista 3/96, Tratat de drept procesual penal - - pag.345 unde se arată că acesta este un termen de recomandare. În cauză s-a depășit acest termen pentru că există anumiți "timpi morți" pentru procuror cu ocazia declarării căilor de atac, restituirii dosarului de la o instanță la alta, în cauză nefiind însă vorba de o încălcare.
La termenul de judecată din data de 24 s-a arătat că inculpatul a fost asistat de ambii apărători aleși iar inculpatul a fost arestat la 27.12.2007 și inculpatul nu a fost vătămat sub acest aspect, nefiind încălcat dreptul la apărare.
Se mai invocă faptul că mandatul de arestare a încetat de drept în cauză și se invocă disp. art.159 pct.8 C.P.P. - respectiv că recursul se soluționează înainte de expirarea arestării dar în cauză recursul declarat în cauză nu este suspensiv de executare. Există însă o singură situație când recursul nu este executoriu când instanța ar respinge cererea de prelungire a arestării preventive formulată de procuror. ori, în cauză recursul este nefondat și mandatul de arestare dispus față de inculpat este valabil.
Se mai susține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, dar indiciile și temeiurile avute în vedere de C de Apel Alba -I când a dispus arestarea și când s-a prelungit propunerea de arestare la termenul din 26.02.2008 sunt valabile în continuare și aceste indicii și temeiuri stau în continuare la baza prelungirii arestării preventive a inculpatului. Simplele referiri la nu constituie elemente noi pentru ca inculpatul să fie lăsat în libertate.
Cu privire la constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză arată că s-a procedat procedural deoarece aceasta s-a făcut în regim de urgență urmând ca apoi să se întocmească și un raport medico-legal celelalte aspecte invocate sunt susțineri pe fondul cauzei și pot fi invocate prin cereri de probațiune.
În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat.
Avocat susține că în cauză nu pot interveni elemente noi dacă procurorul nu a făcut nici o audiere în dosar timp de două luni de zile și mai mult decât atât autopsia efectuată în cauză nu poate preciza cauza morții.
Inculpatul - în ultimul cuvânt susține că există analize care se efectuează în cauză și a căror rezultat întârzie și se întârzie și procesul dar în nici un fel acestea nu pot întârzia arestul preventiv.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin încheierea penală nr. 10/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-, în baza art. 155 și urm. s C.P.P.-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului - - aflat în Arestul Poliției Municipiului D, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv din 27 martie 2008 la 25 aprilie 2008. Prin aceeași încheiere Tribunalul a respins în baza art. 139.C.P.P. cererile inculpatului - de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de fond că inculpatul a fost arestat pentru o perioadă de 30 de zile în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5/2007 emis în baza încheierii penale nr. 69/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA sub acuza comiterii infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a) Cod penal, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 143 și 148 lit. f) Cod proc. penală; prin încheierea penală nr.7/22 februarie 2008 Tribunalul Hunedoara - Secția penală a dispus în baza disp. art. 155 și urm. din Cod procedură penală prelungirea arestării preventive a inculpatului - pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 26.02.2008 și până la data de 26.03.2008.
Din actele dosarului se relevă că există presupunerea rezonabilă că inculpatul, în perioada 11-12 decembrie 2007 suprimat viața victimei, secționându-i corpul și abandonând segmentele umane rezultate pe malul râului M, pe raza comunei, jud.
S-a reținut că prelungirea arestării preventive este impusă de rațiuni plauzibile care țin atât de gradul de pericol social al faptei de care este acuzat inculpatul, a modului de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptei, de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave - omor deosebit de grav. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza arestării inițiale nu au fost desființate, ci subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în cauză fiind necesară administrarea unor probe esențiale cauzei, cum ar fi constatarea tehnico-științifică criminalistică, avizarea raportului medico-legal de autopsie a victimei, audierea unor martori propuși de inculpat.
S-a mai arătat că detenția provizorie a inculpatului este legitimă și sub aspectul termenului rezonabil, corespunzând exigențelor art. 5 CEDO.
Pentru aceleași considerente s-a respins și cererea inculpatului de înlocuire a arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. S-a respins și cererea de revocare a arestării preventive, susținerea inculpatului că prelungirea arestării preventive de către Tribunalul Hunedoara prin încheierea anterioară a fost nelegală, nu este fondată. Astfel, inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv ca urmare a încheierii nr. 7/2008 a Tribunalului Hunedoara iar recursul declarat de inculpat împotriva încheierii, nu este suspensiv de executare conform art. 159 al. 9.
C.P.P.Nu s-a putut reține nici susținerea inculpatului că propunerea de arestare preventivă este lovită de nulitate întrucât a fost formulată cu încălcarea termenului de 5 zile prev. de art. 159.C.P.P. deoarece doar dacă se demonstrează existența unei vătămări, încălcarea acestui termen urmează a fi sancționată cu nulitatea relativă. Ori, apărătorii inculpatului au avut timpul necesar studierii propunerii de prelungire a arestării inculpatului, astfel că acestuia nu i s-a adus nici o vătămare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs în termen inculpatul -.
Inculpatul solicită admiterea recursului, constatarea încetării de drept a măsurilor preventive și pe cale de consecință, punerea de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținerea orală a cererii de recurs inculpatul, personal și prin apărătorii aleși, a criticat încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie; se susține că prin încheierea penală atacată, prin care s-a prelungit măsura arestării preventive s-au soluționat trei cereri, respectiv prelungirea măsurii arestării preventive, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Instanța de fond a procedat greșit deoarece prelungirea arestării preventive se judecă în cameră de consiliu, și revocarea și înlocuirea măsurii arestării preventive în ședință publică și numai din acest punct de vedere încheierea atacată este nelegală și este lovită de nulitate absolută.
Sub aspectul prelungirii arestării preventive încheierea atacată este nulă din mai multe considerente: cererea de prelungire nu este motivată iar urmărirea penală este făcută de incompetenți; nu s-a respectat termenul de 5 zile de depunere a cererii de prelungire care este un termen peremptoriu și trebuie respectat, nefiind vorba de o nulitate relativă; mandatul de arestare preventivă a încetat de drept în 26 martie 2008 ora 24.00, astfel că inculpatul trebuie pus de îndată în libertate, având în vedere disp. art. 159 alin. 8 Cod proc. penală. De la ultima prelungire dispusă în cauză organele de anchetă au mai audiat doi martori, situație în care nu se mai justifică detenția provizorie a inculpatului. Nu există probe și indicii concret din care să rezulte că recurentul inculpat a comis fapta pentru care a fost arestat și organele de anchetă nu sunt preocupate de aflarea adevărului, probele aflate la dosar sunt contradictorii, iar la dosar sunt puse doar acele acte în acuzarea inculpatului.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport de criticile invocate de inculpatul recurent, precum și din oficiu în conf. art. 385/6 Cod procedură penală, cu referire la art. 155, 143 și 148 din același cod, Curtea de apel constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat din următoarele considerente:
Se constată de către Curtea de Apel că instanța de fond, Tribunalul Hunedoara, a fost investită să judece cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara de prelungire a măsurii arestului preventiv a inculpatului -. Cu ocazia judecării acestei cereri, în apărarea sa și în concluzii, inculpatul a solicitat prin apărătorii săi revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Conform disp. art.159 al. 2.C.P.P. propunerea de prelungire a arestării se soluționează în camera de consiliu, de un singur judecător, indiferent de natura infracțiunii. Tribunalul, investit cu judecarea cererii de prelungire a arestării preventive, în mod corect a judecat cauza în cameră de consiliu, conform dispozițiilor procedurale arătate mai sus, iar încheierea este legală din acest punct de vedere. Împrejurarea că instanța de fond s-a pronunțat și asupra cererilor inculpatului prin aceeași încheiere, nu o face nelegală, atâta timp cât s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită, conform dispozițiilor legale.
Inculpatul susține că propunerea de prelungire a arestării preventive nu este motivată, dar se observă că prin cererea sa procurorul a arătat care sunt actele care mai trebuie efectuate în cursul urmăririi penale, iar împrejurarea că acestea par prea puține inculpatului, nu este de natură a susține că cererea nu este motivată.
Se mai arată că nu s-a respectat termenul de 5 zile pentru depunerea cererii de prelungire a arestului preventiv și că acest fapt a vătămat grav dreptul la apărare a inculpatului. Se observă că această nulitate invocată este relativă, inculpatul nu a fost lipsit de dreptul la apărare atâta timp cât apărătorii aleși cunosc dosarul cauzei, au luat la cunoștință despre cererea formulată și conținutul acesteia, iar în aceste condiții nu i s-a încălcat dreptul la apărare iar cererea nu este lovită de nulitate.
Inculpatul recurent a invocat prin apărătorii aleși faptul că arestarea preventivă a încetat de drept deoarece recursul se judecă după expirarea duratei arestării preventive dispuse prin încheierea anterioară.
Se constată de către Curtea de Apel că potrivit art. 159 alin. 8.C.P.P. "Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate."
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, nu este suspensiv de executare, conf. art. 159 alin. 9.
C.P.P.Examinând aceste prevederi legale, precum și a celelalte dispoziții cu relevanță în materia arestării preventive, respectiv disp. art.140/3 alin.(3)-(7) și (9) C.P.P. art. 149/1 alin. 12 și art.146 alin.(10) și (11/1 ) C.P.P. rezultă că în situația în care judecătorul de fond admite propunerea procurorului și dispune prelungire arestării preventive, inculpatul rămâne sub puterea mandatului de arestare preventivă emis anterior și care se prelungește cu încă 30 de zile, termen care începe să curgă de la data expirării duratei arestării preventive dispuse anterior.
Curtea apreciază că, legiuitorul a înțeles să facă o distincție între cazul în care judecătorul admite propunerea de prelungire a arestării preventive și situația în care o atare propunere este respinsă, concluzie ce rezultă din chiar modul de redactare a art. 159.C.P.P. În cazul în care judecătorul de fond admite propunerea de prelungire a arestării preventive norma penală care prevede termenul până la care se soluționează recursul este o normă de recomandare.
Așa fiind, criticile invocate de recurentul inculpat sub acest aspect nu sunt fondate, urmând a fi respinse.
Măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite nu doar condițiile prev. de art.143 dar C.P.P. și dacă există vreuna dintre cauzele expres și limitativ expuse de legiuitorul român în disp. art.148 alin.1 din
C.P.P.Arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate (art.155 C.P.P.)
În cauza de față, inculpatul - este cercetat sub acuza comiterii faptei de omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a)
Cod PenalAspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată, cum că în actualul stadiu procesual inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea inițială și care impun în continuare privarea de libertate, sunt însușite de către Curtea de apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia prelungirii stării de arest preventiv a inculpatului.
Rezultă, deci, că situația de fapt pentru care este cercetat inculpatul nu s-a schimbat fiind nevoie de administrarea unui material probator complex din care să rezulte în mod clar și indubitabil vinovăția și implicarea inculpatului în comiterea faptei pentru care este cercetat.
Prin urmare, susținerea inculpatului că în speță n-ar exista temeiurile arestării preventive și respectiv, prelungirii acesteia, deoarece indiciile și probele vizând comiterea de fapte penale nu rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, nu poate fi primită.
Curtea are a aminti că în actualul stadiu procesual judecătorul este chemat doar să stabilească dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare (art. 148 Cod proc. penală ) și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive ( art. 155.C.P.P. ).
Așa fiind, în raport de obiectul cauzei - propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, judecătorul nu are competența de a verifica modul cum organele de anchetă înțeleg a desfășura urmărirea penală, care este atributul exclusiv al acestora, astfel că criticile invocate de recurentul inculpat sub acest aspect nu pot fi însușite de instanța de recurs.
Curtea observă contra susținerilor recurentului inculpat că de la ultima prelungire a arestării preventive dispuse în cauză, respectiv 26 februarie 2008, organele de anchetă au procedat în continuare la strângerea de probe necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia.
Astfel, pe lângă audierea la data de 19 martie 2008 martorilor și, s-au dispus alte constatări tehnico-științifice de tip ADN ( la 4.03.2008 ), s-a întocmit procesul verbal de percheziție informatică asupra laptopului inculpatului asupra unor informații privind data creării, a ultimei modificări și a ultimei accesări a documentului "Petro - plan txt." (la 17.03.2008 ), s-a depus planșa foto cu imagini selectate din fișierele video ale laptopului, ca urmare a percheziției informatice a ( la 11.03.2008 ).
Nici susținerea că, în speță, lăsarea inculpatului în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică nu poate fi primită, cazul prev. de art.148 lit.f continuă C.P.P. să subziste.
Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, raportat la natura infracțiunii imputate inculpatului, respectiv infracțiunea cea mai gravă care aduce atingere vieții persoanei, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis fapta -suprimarea vieții unui minore de 17 ani, secționarea corpului victimei și abandonarea unor fragmente umane pe malul unui râu și în râu, duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De la data ultimei prelungiri a măsurii preventive nu au intervenit elemente noi care să ducă la concluzia că detenția preventivă a recurentului inculpat nu corespunde cerințele imperative ale legii -art. 143 și 148 Cp.
p.Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c din CEDO, Curtea de Apel constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege arestarea inculpatului - până la acest moment procedural fiind legitimă.
Din aceleași considerente Curtea de Apel apreciază că în cauză, la acest moment, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Față de acestea, în temeiul disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Curtea C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -.
Conform art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva Încheierii penale nr. 10/24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numitul recurent inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 27 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/ 2 ex./ 31 Martie 2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
Secția pentru cauze cu minori și de familie
Dosar nr-
MINUTA ÎNCHEIERII PENALE NR.7/2008
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva Încheierii penale nr. 10/24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numitul recurent inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 27 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
ss. - - ss. - - ss. - - -
Pentru conformitate,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
