Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 71/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
INCHEIEREA PENALĂ NR. 71/ DOSAR NR-
Ședința publică din 10 august 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alina Constanta Mandu C - - judecător
- - _ judecător
- _ judecător
_ grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva încheierii de ședință din data de 7 august 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Se constată depusă la dosarul cauzei, cererea formulată de avocat - în calitate de apărător ales al inculpatului, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află la Curtea de Apel București în dosarul nr-.
Întrebat fiind, inculpatul arată că este de acord ca asistența juridică să-i fie asigurată de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat cât și reprezentanta Ministerului Public declară că nu au ale cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 7 august 2009, iar pe cale de consecință, admiterea propunerii de prelungire a arestării preventive luată față de inculpatul, cu încă 30 de zile.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată în esență că în mod greșit prima instanță a respins propunerea de prelungire a arestării preventive, dispunând înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, câtă vreme, temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive își păstrează actualitatea și la acest moment. Astfel, este de observat că în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, iar prin ordonanța din 4 august 2009, s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăriri penale pentru comiterea, în perioada decembrie 2007- aprilie 2009, a infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu referire la echipamentele găsite la locuința sa, deținute în perioada de4cembrie 2007- aprilie 2009, cu excepția celor în posesia cărora a intrat, în data de 23 aprilie 2009 prin intermediul învinuitului. De asemenea, prin aceeași ordonanță s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpat, din deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 - cu referire la echipamentele în posesia cărora a intrat în 23 aprilie 2009 și deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2009 - cu referire la echipamentele găsite în locuința sa, deținute în perioada decembrie 2007- 29aprilie 2009, în deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, constând în deținerea tuturor echipamentelor și dispozitivelor deținute în perioada decembrie 2007 - 29 aprilie 2009 și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru comiterea, în perioada decembrie 2007 - 29 aprilie 2009, a infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, dispunându-se totodată și extinderea cercetărilor față de inculpat pentru comiterea infracțiunii de deținere a instrumentelor de plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulație, prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că anterior datei de 24 aprilie 2009 a deținut un număr de 19 instrumente de plată electronică falsificate, în vederea punerii în circulație.
În continuare, susține că din analiza actelor dosarului, rezultă că temeiurile prevăzute de art. 148 lit. c și f Cod procedură penală sunt conturate explicit față de activitatea infracțională deosebit de amplă, existând probe relativ la comiterea de către inculpat a faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și care prezintă o gravitate deosebită datorită amplorii fenomenului infracțional. Pe de altă parte, este de observat că această infracțiune este o infracțiune mijloc prin care se urmărește realizarea infracțiunii scop, respectiv infracțiuni de frauda informatică, retragere frauduloasă de numerar de la bancomat.
Pe de altă parte, arată că urmărirea penală nu a fost finalizată din motive obiective, respectiv se așteaptă răspunsul de la Ambasada Olandei la B cu privire la datele existente pe magnetică a celor 19 carduri care au fost găsite la percheziția informatică din 14 mai 2009, nu au fost încă prelucrate datele obținute de la operatorii de telefonică mobilă, solicitându-se totodată, prin Ambasada Germaniei la B - efectuarea unor comparări ale profilurilor genetice existente în baza de date ale Poliției Germane și al inculpatului și cele ce urmează a fi prelevate de pe echipamentele puse la dispoziție și care au fost ridicate din locuința inculpatului. Dat fiind refuzul inculpatului de a-și exprima acordul cu privire la solicitarea autorităților germane, urmează ca aceste demersuri să fie obținute pe cale judecătorească. În plus, nu a fost încă identificată persoana cu prenumele, această activitate fiind îngreunată de faptul că inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații în cauză.
Dat fiind că probatoriul presupune efectuarea unor acte ce necesită o perioadă mai lungă de timp pentru administrare, iar arestul preventiv nu a depășit perioada rezonabilă, consideră că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de încă 30 de zile.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat,solicită respingerea recursului, menținând încheierea instanței de fond care se găsește la adăpost de orice critică.
Consideră că în mod legal și temeinic prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, dat fiind că la acest moment procesual temeiurile care au determinat luarea măsurii nu mai subzistă, pericolul social fiind mult diminuat prin trecerea timpului. După cum rezultă din declarațiile inculpatului, acesta s-a desesizat de orice activitate, a furnizat informațiile necesare pentru identificarea persoanei cu prenumele de, iar în plus, probele ce mai trebuie administrate nu numai că impun prezența efectivă a inculpatului în stare de arest, dar necesită și o perioadă lungă de timp, astfel încât, în opinia apărării, nu se justifică menținerea acestuia în stare de arest.
De asemenea, solicită a se avea în vedere circumstanțele reale ale cauzei și cele personale ale inculpatului care este integrat social, absolvent a 12 clase, are o familie d e care este sprijinit, are 2 copii minori în întreținere, are venituri și este o persoană responsabilă.
Referitor la necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive, se impune a fi avută în vedere și practica CEDO potrivit căreia nu este suficient ca privarea de libertate să fie executată conform dispozițiilor legale interne, ci mai trebuie să fie necesară în circumstanțele cauzei, dat fiind că detenția unei persoane este o măsură foarte gravă și este justificată doar atunci când alte măsuri, mai puțin severe au fost analizate și s-a considerat că sunt insuficiente pentru protejarea interesului public sau individual.
Pe cale de consecință, apreciază că în acest moment procesual, scopul procesului penal și anume desfășurarea în bune condiții a cercetării penale, concomitent cu apărarea ordinii publice poate fi asigurat și fără privarea de libertate inculpatului, astfel că măsura dispusă de instanța de fond este una legală și temeinică și se impune a fi menținută.
Intimatul inculpat solicită respingerea recursului, arătând că argumentele aduse de procuror în susținerea acestuia nu sunt fondate. Astfel, în ceea ce privește extinderea cercetărilor penale în raport de achiziționarea în anul 2007 a unui echipament electronic, arată că acest lucru era cunoscut încă din momentul arestării sale, a dat explicații cu privire la motivul achiziționării acestuia și anume pentru fidelizarea clienților din taximetrie. Pe de altă parte, susține că parchetul a avut la dispoziție suficient timp pentru a administra probele de care înțelege să se folosească în acuzare, iar referitor la extinderea cercetărilor penale cu privire la deținerea de instrumente de plată falsificate pentru punerea în circulație, în opinia sa este o acuzație fără suport, câtă vreme nu s-a dovedit intenția de a le pune în circulație. iar în plus, din raportul de percheziție informatică și din datele tehnice puse la dispoziție rezultă că acele carduri nu erau înscrise corespunzător pentru a putea fi folosite.
Cât privește temeiurile arestării preventive, susține că acestea nu subzistă, dat fiind că nu există date că pus în libertate va săvârși alte infracțiuni sau că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar condițiile impuse de prima instanță sunt de natură a asigura scopul procesului penale și anume desfășurarea în bune condiții a cercetărilor penale.
CURTEA
Constată că prin încheierea de ședință din 7 august 2009 Tribunalul Brașov, în baza art 155, art.159 pr.pen. a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului deținut în baza mandatului de arestare preventivă numărul 10 din data de 01.05.2009 emis de Tribunalul Brașov.
A admis cererea formulată de inculpat și în consecință a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a prezentelor dispoziții.
În baza art. 145 al 1/1,1/2 Cod Procedura Penala, a obligat pe inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la Poliția mun. B conform programului de supraveghere întocmit de această instituție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
-să nu ia legătura cu inculpatul și cu numitul.
-să nu desfășoare activități de consultanță,achiziționare sau furnizare în domeniul echipamentelor electronice,de calcul(hardware) și de alte produse software.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 aliniatul 3 indice 4 Cod de Procedura Penala.
A dispus efectuarea comunicărilor prezentelor dispoziții potrivit dispozițiilor art. 145 aliniatul 2/1 Cod de Procedura Penala și punerea în libertate a inculpatului, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Relativ la temeiul prevăzut de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța constată că la momentul la care s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă s-a apreciat că pericolul concret pentru odinea publică rezidă din creșterea fără precedent a fenomenului activităților ilegale în care s-ar putea circumscrie și cele ale inculpatului, iar sentimentul de insecuritate generat de astfel de activități este mai mult decât evident.
Dar în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică prin rezonanța pe care infracțiunile le-au avut în societate, Curtea, în practica sa constantă ( Dinler contra Turciei - 2005, Bouchet contra Franței - 2001 Lettelier contra Franței - 1991, Tomasi contra Franței - 1992), a arătat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp. Totuși, un asemenea element, corect reținut inițial, nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient pentru a justifica menținerea în continuare a măsurii arestării preventive decât dacă, la momentul analizei prezentei cereri de prelungire a măsurii arestării preventive, ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată.
Ori, în speța de față la momentul procesual actual, răsunetul pe care presupusa fapta a avut-o în rândul opiniei publice nu mai poate justifica menținerea unei măsuri privative de libertate, în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru fapta prev de art 25 din Legea nr 365/2002,pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului sunt 6 luni-5 ani, inculpatul este arestat preventiv de aprox 4 luni,planează incertitudine asupra momentului finalizării cercetărilor( aspect care nu poate fi imputat organelor de cercetare penală, dar nici inculpatului) în condițiile în care demersurile către autoritățile din Germania și Belgia sunt efectuate încă din luna iunie 2009,apărarea inculpatului privind participația numitului," din O (care i-ar fi comandat fabricarea skimmerului de dimensiuni mici și al cărui nr de telefon se află în memoria telefonului său mobil,ce i-a fost ridicat inculpatului încă din luna mai )a fost formulată încă din luna mai,dar nu a fost valorificată până în prezent de organele de anchetă,acesta fiind unul din motivele solicitării prelungirii arestării iar administrarea acestor mijloace de probă se poate efectua și în condițiile continuării urmăririi penale cu inculpatul în stare de libertate.
În plus instanța va avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului - este în vârstă de 35 ani,integrat social,școlarizat 12 clase, administrator al SC SRL B,are o familie d e care este sprijinit, are doi copii minori în întreținere, are venituri, este o persoană responsabilă. Faptul că mai este cercetat și într-un alt dosar, nu este un aspect suficient care să conducă la concluzia unui eventual risc infracțional ori că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică,în condițiile în care beneficiază de prezumția de nevinovăție în acel dosar, iar în al doilea rând în primul ciclu procesual al dosarului, pentru infracțiunea mai gravă(înșelăciune) a fost achitat, cauza fiind în prezent în apel.
În ceea ce privește temerea că inculpatul va comite și ale infracțiuni, se impune a menționa că a considera subiectiv că o persoană va repeta infracțiunea de care este acuzat sau va comite o altă infracțiune cel puțin la fel de gravă, este în lipsa unor date efective, o instituire a unei prezumții de vinovăție ce este incompatibilă cu dispozițiile interne și cele europene. Acest temei existat la data privării de libertate a inculpatului, însă în prezent această temere, subiectivă de altfel, nu mai subzistă prin lipsa contactului material cu bunurile ridicate la percheziția domiciliară a inculpatului. Este adevărat că ele pot fi procurate cu mare ușurință și de orice persoane, prin simpla accesare pe internet a unor site-uri de specialitate din țară și din străinătate,însă a considera acest aspect ca fiind un criteriu pentru comiterea ulterioară a unor infracțiuni similare sau de altă natură în domeniul fraudelor bancare, înseamnă a bănui o mare parte din populație de fapte similare, aspect ce este totuși contrazis de realitatea obiectivă.
În ceea ce privește necesitatea prelungirii măsurii arestului preventiv în acest moment procesual prin prisma scopului procesului penal, se constată că probele ce mai trebuie administrate și enumerate mai sus în referatul procurorului nu numai că nu impun prezența efectivă a inculpatului în stare de privare de libertate, dar mai necesită și o perioadă lungă de timp, astfel că nu se justifică menținerea inculpatului în stare de arest.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării, admiterea propunerii de prelungirea a măsurii arestării preventive a inculpatului. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că temeiurile prevăzute de art. 148 lit. c și f Cod procedură penală sunt conturate explicit față de activitatea infracțională deosebit de amplă, existând probe relativ la comiterea de către inculpat a faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și care prezintă o gravitate deosebită datorită amplorii fenomenului infracțional. Pe de altă parte, este de observat că această infracțiune este o infracțiune mijloc prin care se urmărește realizarea infracțiunii scop, respectiv infracțiuni de frauda informatică, retragere frauduloasă de numerar de la bancomat.
Urmărirea penală nu a fost finalizată din motive obiective, respectiv se așteaptă răspunsul de la Ambasada Olandei la B cu privire la datele existente pe magnetică a celor 19 carduri care au fost găsite la percheziția informatică din 14 mai 2009, nu au fost încă prelucrate datele obținute de la operatorii de telefonică mobilă, solicitându-se totodată, prin Ambasada Germaniei la B - efectuarea unor comparări ale profilurilor genetice existente în baza de date ale Poliției Germane și al inculpatului și cele ce urmează a fi prelevate de pe echipamentele puse la dispoziție și care au fost ridicate din locuința inculpatului. Dat fiind refuzul inculpatului de a-și exprima acordul cu privire la solicitarea autorităților germane, urmează ca aceste demersuri să fie obținute pe cale judecătorească. În plus, nu a fost încă identificată persoana cu prenumele, această activitate fiind îngreunată de faptul că inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații în cauză.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 10 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv prin încheierile Curții de Apel pronunțate în recurs în datele de 29.05.2009, 12.06.2009 și 13.07.2009.
În cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, astfel că, în mod justificat prima instanță a reținut că sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
În prezent, temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. c și f Cod procedură penală, subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului și în consecință prelungirea arestării preventive, raportat la stadiul procesual existent. Avându-se în vedere activitatea deosebit de amplă pe care a desfășurat-o inculpatul, astfel cum rezultă din multitudinea și tipul de dispozitive și componente despre care există date că sunt destinate falsificării instrumentelor de plată electronică, se poate afirma existența datelor că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
Totodată, raportat la gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat, care rezultă din modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, astfel cum a fost conturată de procesele verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare, procesele verbale de redare și de verificare la Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor, fotocopii documente ridicare colet planșe fotografice și procese verbale de percheziție, precum și de numărul mare de componente destinate falsificării instrumentelor de plată electronică găsite la locuința inculpatului în urma efectuării percheziției domiciliare, se poate afirma existența probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În plus, măsura arestării preventive este necesară în această fază procesuală pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale, avându-se în vedere complexitatea cauzei, împrejurarea că prin ordonanța din data de 4.08.2009 față de inculpat s-a dispus extinderea urmării penale și începerea urmăririi penale pentru comiterea, în perioada decembrie 2007-aprilie 2009 infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 (cu referire la echipamentele găsite în locuința sa, deținute în perioada decembrie 2007-aprilie 20098, cu excepția celor în posesia cărora a intrat, în data de 23.04.2009, prin intermediul învinuitului ). De asemenea, s-a dispus extinderea cercetărilor față de inculpat pentru comiterea infracțiunii de deținere a instrumentelor de plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulație, prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, constând în deținerea, anterior datei de 29.08.2009 a 19 instrumente de plată electronică falsificate, în vederea punerii lor în circulație. Se impune și finalizarea verificărilor solicitate prin Ambasada Olandei la B- Biroul de, cu privire la datele existente pe magnetică a celor 19 carduri (dintre cele 43 ridicate de la locuința inculpatului), așteptând-se răspunsul oficial, precum și efectuarea unor comparări a profilurilor genetice existente în baza de date a Poliției Germane și al inculpatului și cele ce urmează a fi prelevate de echipamentele puse la dispoziție și care au fost ridicate de la locuința inculpatului, precum și prelucrarea datelor obținute de la operatorii de telefonie mobilă.
Toate aceste aspecte ce trebuie lămurite, cât și existența temeiurilor prevăzute da art. 148 lit. f Cod procedură penală, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală. Durata arestării preventive în cursul urmării penale în speță nu a depășit termenul rezonabil, dată fiind complexitatea cauzei și gravitatea faptelor cercetate.
Față de aceste considerente, curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov este fondat, urmând a fi admis, iar încheierea primei instanțe casată. În urma rejudecării, în baza art. 155, 159 Cod procedură penală, se va dispune duratei arestării preventive a inculpatului cu încă 30 de zile, începând cu data de 13.08.2009 până în data de 11.09.2009, inclusiv.
În temeiul art. 189, 192 alin. 3 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs ce vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din data de 07.08.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o casează.
Rejudecând, în temeiul art. 155, art. 159 Cod procedură penală, prelungește durata arestării preventive a inculpatului, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10 din 01.05.2009 emis de Tribunalul Brașov, cu încă 30 de zile, începând din data de 13.08.2009 până în data de 11.09.2009, inclusiv.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se include în cheltuielile judiciare care rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
C
GREFIER
Red. EB/ 21.08.2009
Dact.BD/28.08.2009 - 2 exemplare
Jud. fond
Președinte:Alina Constanta ManduJudecători:Alina Constanta Mandu, Elena Barbu, Laura
