Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 75/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Încheierea penală nr. 75/ Dosar nr-
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror - din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 04.09.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B ) asistat de apărător din oficiu, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 4 2009, casarea acesteia, iar pe cale de consecință să se dispună nemenținerea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Apreciază că, în cauză, nu sunt întrunite prevederile art. 148 lit. f teza a-II-a Cod procedură penală, respectiv din probele administrate, în cauză, nu rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, precum și circumstanțele persoanele ale inculpatului, respectiv acesta nu a săvârșit fapta cu intenție directă de a suprima viața victimei, precum și poziția procesuală de recunoaștere și regret a faptei comise. De asemenea a se avea în vedere că inculpatul a fost provocat și amenințat de către victimă, că nu are antecedente penale, că are doi copii minorii și că soția acestuia a decedat la două săptămâni după arestarea acestuia.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului formulat de către inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat.
În cauză, măsura arestării preventive a fost dispusă în data de 12 iulie 2009, reținându-se existența condițiilor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală. Prin încheierea recurată, Tribunalul Brașova dispus prelungirea măsurii arestării preventive, apreciindu-se că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive. solicită se avea în vedere că în prezenta cauză urmărirea penală nu s-a finalizat datorită complexității cauzei, în referatul parchetului relevându-se ce probe mai trebuiesc administrate. În aceste condiții, având în vedere și natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, apreciată încheierea Tribunalului Brașov la adăpost de orice critică, iar recursul nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului. Solicită a se avea în vedere că nu avut intenția de a suprima viața victimei, de asemenea, a se avea în vedere situația familiară și anume că are 2 copii minori în întreținere și că soția sa murit.
Curtea
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 4 2009, Tribunalul Brașova luat măsura arestării preventive față de inculpatul, apreciind că, în cauză, raportat la probele administrate, subzistă temeiurile arestării preventive. S-a reținut că, există în continuare indicii temeinice conform art. 143 Cod procedură penală că inculpatul ar fi putut săvârși cele 2 fapte penale reținute în acuzarea sa la acest moment; aceste indicii rezultă din probele administrate până la acest moment, inclusiv declarațiile inculpatului. Deși este cunoscut fără antecedente penale, inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică; acest pericol rezultă din modalitatea concretă în care s-a reținut comiterea faptei, prin acțiunile conștiente și asumate de către acest inculpat începând cu lovirea în mod repetat a victimei, iar apoi neacordarea nici unui fel de ajutor ceea ce condus la decesul acestuia.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța de recurs constată ca recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 14 din data de 12 iulie 2009, Tribunalul Brașova dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 Cod penal, art. 175 lit. i Cod penal și art. 189 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în data de 10 iulie 2009, în intervalul orar 00.00-05.00, inculpatul împreună cu învinuitul ( care se sustrage urmării penale ), i-au aplicat mai multe lovituri și în mai multe rânduri, numitului, cu corpuri contondente, în timp ce se aflau în curtea imobilului cu nr. 312 din localitatea, comuna, județul B, apoi au lipsit victima de libertate închizându-l în beciul locuinței și apoi împreună cu numiții și, l-au transportat într-o parcare din municipiul, loc în care la-u abandonat și unde a intervenit decesul.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât temeiul ce a stat la baza luării măsurii preventive subzistă și în prezent. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 155 Cod procedură penală, prelungirea măsurii impunându-se cu necesitate. Așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, ea este justificată de buna desfășurare a procesului penal, fără ca în cauză să fi intervenit împrejurări speciale care să ducă la dispariția sau schimbarea temeiurilor arestării. Instanța de fond a analizat în mod corect incidența dispozițiile art. 143, arătând care sunt elementele probatorii care duc la concluzia că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală și conduc la presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele, astfel cum prevede Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește în totalitate.
Totodată, urmărirea penală în cauză presupune desfășurarea unor investigații ample și complexe: audierea martorilor propuși chiar de inculpat, depunerea actelor de către apărare, în circumstanțiere, identificarea și audierea a șase martori (, și numita ), reaudierea altor trei martori, efectuarea constatărilor tehnico-științifice, efectuarea de confruntări), probe necesare în realizarea unei anchete eficiente pentru stabilirea adevărului.
Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele, modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunilor comise de inculpatul recurent, astfel cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, violența cu care s-a acționat asupra victimei, ceea ce a și dus la decesul acesteia în condițiile în care agresorii au abandonat-o într-un loc retras, consecințele produse, precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, instanța de recurs constată că prelungirea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal. Totodată, dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă în cauza neintervenind nicio împrejurare care să la schimbarea sau dispariția acestui temei, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpatului.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, obligându-l pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 189, art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
pentru aceste motive
în numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 4 2009 în dos. nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
red. / 15.09.2009 - -
dact. / 15.09.2009
jud. fond-
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Nicoleta Hădărean, Nicoleta Țînț
