Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 758/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 758
Ședința publică de la 17 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpatul și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva încheierii penale nr. 99/CC/16.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul, personal în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales și inculpatul, personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depune la dosar motivele de recurs ale DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.
S-a luat declarație inculpatului, prin care acesta arată că își retrage recursul formulat împotriva încheierii penale nr. 99/CC/16.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost el formulat în scris, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de prelungire a arestului preventiv față de inculpați, hotărârea atacată fiind netemeinică, prin prisma motivelor avute în vedere pentru respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive față de inculpați. Susține că, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat până în prezent, propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a fost motivată atât în fapt cât și în drept, de către procuror, luarea acestei măsuri de impune, având în vedere prevederile art.156 și C.P.P. art.5 din CEDO, deoarece în cauză există motive și dovezi certe că lăsarea în libertate a inculpaților va determina o stare de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în organele de justiție. De asemenea, solicită a se lua act de retragerea recursului, de către inculpatul.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită a se lua act de faptul că acesta și-a retras recursului declarat. Cu privire la recursul formulat de parchet solicită respingerea lui și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, care în mod just a respins cererea de prelungire, mai existând o prelungire dispusă pentru aceleași motive solicitate de parchet. Inculpatul nu prezintă pericol social concret pentru societate, iar motivele de recurs ale parchetului sunt în favoarea inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor, nu are antecedente penale, iar detenția este justificată dacă se face dovada pericolului de distrugere a probelor, respectiv presiunea asupra martorilor, tulburarea ordinii publice, faptele fiind săvârșite în anul 2008. Cele patru acte materiale însumează cantitatea de 18 gr rezină de canabis, iar în privința complicității, nu a fost dovedită; nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală din data de 22 mai 2009, când s-a dispus arestarea inculpaților.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului formulat de parchet și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș, care este temeinică și legală, cercetarea inculpatului în stare de libertate. A se reține prezumția de nevinovăție, că nu există fapte concrete și reale pentru pericol concret privind ordinea publică, acesta trebuind a fi cercetat în raport de făptuitor și de faptă iar pentru trimiterea în judecată și terminarea urmăririi penale, nu sunt responsabili inculpații.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii pronunțată de prima instanță, ca fiind temeinică și legală, care a procedat corect la înlocuirea măsurii arestării preventive. Inculpatul a avut o conduită sinceră, a recunoscut comiterea faptei, nu are antecedente penale, scopul procesului penal se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate, privarea de libertate constituind un argument, pentru inculpat, iar motivele parchetului cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive nu constituie un motiv pentru ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest.
Inculpații, având pe rând cuvântul, solicită a fi cercetați în stare de libertate și regretă faptele.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 99/CC/16.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, n baza art. 155, 156 și 159 Cod procedură penală, a fost respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpați, și, formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.C.P.P. a fost admisă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul,arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 46/22.05.2009 emis de Tribunalul Timiș ), prin apărător ales, pe o perioadă de 30 zile, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.C.P.P. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 45/22.05.2009 emis de Tribunalul Timiș ), și, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 47/22.05.2009 emis de Tribunalul Timiș ), cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 145 alin. 1 ind. 1.C.P.P. și art. 145 alin. 1 ind. 2.C.P.P. au fost obligați inculpații, și, ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul judiciar, ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, respectiv T, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpaților, și asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22Cpp, conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către inculpați, poliția în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, deliberând asupra propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive luată față de inculpați, a constatat următoarele:
Prin referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nr. 121/D/P/2009 din data de 14.07.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 14.07.2009 sub număr unic de dosar -, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații, și, pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivarea propunerii, s-a arătat că inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de deținere și punere în vânzare de droguri de risc în mod repetat, prevăzut de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, reținându-se în sarcina acestuia că, începând din data de 16.04.2009 împreună cu inculpatul a pus în vânzare în mod repetat droguri de risc către colaboratorul acoperit, în cantitate de circa 50 gr. de cannabis, în seara zilei de 21.05.2009 fiind surprins în flagrant în timp ce punea în vânzare aceluiași colaborator acoperit cantitatea de circa 54 gr. de rezină de cannabis; inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de deținere și punere în vânzare de droguri de risc în mod repetat, prevăzut de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, reținându-se în sarcina acestuia că, începând din data de 16.04.2009 împreună cu inculpatul a pus în vânzare în mod repetat droguri de risc către colaboratorul acoperit, în cantitate de circa 50 gr. de cannabis, în seara zilei de 21.05.2009 fiind surprins în flagrant în timp ce punea în vânzare aceluiași colaborator acoperit cantitatea de circa 54 gr. de rezină de cannabis și inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de deținere și punere în vânzare de droguri de risc în mod repetat, prevăzut de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, reținându-se în sarcina acestuia că, începând cu data de 22.02.2008 a pus în vânzare în mod repetat droguri de risc către colaboratorul acoperit și investigatorului acoperit, în cantitate totală de 18 grame rezină de cannabis, contra sumei de 700 lei, pentru ca începând din 16.04.2009 să se implice efectiv alături de inculpații și, la punerea în vânzare de droguri de risc, în mod repetat colaboratorului acoperit, asigurând de fiecare dată paza locului unde se desfășura activitatea infracțională.
S-a mai arătat că prin încheierea penală nr. 68/CC/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a luat măsura arestării preventive față de inculpați, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 45/22.05.2009, pentru inculpatul; mandatul de arestare preventivă nr. 46/22.05.2009, pentru inculpatul și mandatul de arestare preventivă nr. 47/22.05.2009, pentru inculpatul, pentru toți pe o perioadă de 29 de zile, măsura arestării preventive fiind ulterior prelungită
Ministerul Publica apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați pentru o perioadă de 30 de zile, avându-se în vedere complexitatea cauzei și necesitatea completării materialului de urmărire penală cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, urmând a se efectua următoarele acte procedurale: audierea colaboratorului acoperit și investigatorului acoperit de către procuror, obținerea rapoartelor tehnico-științifice privind cantitatea de droguri ridicate de la inculpați, extinderea cercetărilor cu privire la săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 3 al. 1 din Legea nr. 143/2000.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 121/D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând cererea de prelungire din perspectiva actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 38/D/P/2009 din data de 22.05.2009, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. reținându-se în sarcina acestuia că începând din data de 16.04.2009 împreună cu a pus în vânzare în mod repetat droguri de risc către colaboratorul acoperit în cantitate de circa 50 gr. rezină de cannabis.
Prin aceeași ordonanță din data de 22.05.2009, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. reținându-se în sarcina acestuia că începând din data de 16.04.2009 împreună cu a pus în vânzare în mod repetat droguri de risc către colaboratorul acoperit în cantitate de circa 50 gr. rezină de cannabis.
Tot prin ordonanța nr. 38/D/P/2009 din data de 22.05.2009, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de droguri de risc în formă continuată și complicitate la trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. și art. 26.pen. rap. la art. 2 al. 1 di nLegea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2.pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a pen. reținându-se în sarcina acestuia că începând din data de 22.02.2008 a pus în vânzare în mod repetat droguri de risc către colaboratorul acoperit și investigatorului acoperit, în greutate totală de circa 18 gr. rezină de cannabis contra sumei de 700 lei pentru ca începând din 16.04.2009 să se implice efectiv alături de inculpații și, la punerea în vânzare de droguri de risc, în mod repetat colaboratorului acoperit, asigurând de fiecare dată paza locului unde se desfășura activitatea infracțională.
Prin încheierea penală nr. 68/CC/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art. 1491alin. 9 Cpp raportat la art. 148 al. 1 lit. f C.P.P. cu aplicarea art. 143 Cpp, a fost admisă propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpați și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 22.05.2009 până la data de 19.06.2009, fiind emis mandatele de arestare preventivă nr. 45,46 și 47/22.05.2009.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul a considerat că probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpaților, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de cântărire și testare, declarațiile colaboratorului sub acoperire, ale cărui susțineri au fost confirmate și de investigatorul acoperit al acestuia, conduc la concluzia că în cauză există suficiente indicii cu privire la comiterea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că inculpatul este posibil să fi comis faptele reținute în sarcina sa, respectiv traficul de droguri de risc.
Prin încheirea nr. 83/CC din 18 iunie 2009 s-a prelungit durata arestării preventive din 19.06.2009 până în data de 18.07.2009 inclusiv
Așa cum s-a exprimat CEDO in cauza Letellier contra Frantei, "datorita gravității si reacției publicului la săvârșirea lor, unele infracțiuni pot da naștere la tulburări de natura socială care sa justifice arestarea, cel puțin o anumita perioadă. Totuși, acest motiv poate fi privit ca întemeiat și suficient doar daca este bazat pe aspecte de fapt care duc la concluzia ca punerea in libertate a acuzatului ar tulbura grav ordinea publica. Arestarea poate fi legitima doar daca ordinea publica este efectiv amenințata"
Potrivit dispozițiilor art. 155 Cpp, în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a inculpaților poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Analizând propunerea parchetului, prin prisma motivelor menționate în cuprinsul acesteia, tribunalul a considerat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 23 alin. 5 din Constituția României, în cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile iar potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Fiind vorba de restrângerea libertății individuale, cazurile de prelungire a arestării preventive sunt cele strict prevăzute de lege și trebuie analizate prin raportare la argumentele propuse in vederea prelungirii si evoluția cercetărilor în dosar.
În prezenta cauza, se poate observa că parchetul și-a motivat cererea de prelungire a arestării preventive pe considerentul că urmează a se efectua următoarele acte procedurale: audierea colaboratorului acoperit și investigatorului acoperit de către procuror, obținerea rapoartelor tehnico-științifice privind cantitatea de droguri ridicate de la inculpați, extinderea cercetărilor cu privire la săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 3 al. 1 din Legea nr. 143/2000.
Din analiza temeiurilor invocate, prima instanță a reținut că pentru aceleași temeiuri, s-a mai acordat o prelungire a duratei măsurii arestării preventive prin încheierea 83/CC din 18.06.2009.
Pasivitatea organului judiciar nu poate constituie motiv pentru prelungirea nejustificată a măsurii arestării preventive.
Prima instanță a remarcat că inculpații au declarat atât in fața procurorului cât și în fața instanței că recunosc și regretă faptele comise.
Prima instanță a apreciat ca in prezent, după trecerea unei perioade de timp, acea amenințare la adresa ordinii publice ce rezultă din însăși gravitatea faptei reținute în sarcina inculpaților s-a diminuat. Totodată, prima instanță a reținut că la administrarea probelor ce urmează a se efectua, inculpații nu pot avea vreo influență. De asemenea, lipsa antecedentelor penale atitudinea sinceră a inculpaților sunt elemente care arată că persoana acestora nu este o amenințare pentru societate si săvârșirea infracțiunii în sine este un incident izolat in viata lor, astfel încât nu mai există vreun motiv întemeiat si suficient pentru a prelungi măsura privativă de libertate luată față de aceștia.
Deși măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpați doar in temeiul art 148 lit f pr.pen. prima instanță a remarcat ca în cazul inculpaților nu ar exista nici riscul să încerce a influența probatoriul, față de atitudinea lor de recunoașterea.
Față de aceste considerente, prima instanță a apreciat ca in prezent s-au schimbat temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive si acum nu se mai justifica prelungirea măsurii arestării preventive și în consecință, a respins propunerea formulată in acest sens de procuror.
Deși s-a apreciat ca nu exista riscul sustragerii inculpaților de la proces, prima instanță a stabilit însă că este justificată înlocuirea măsurii arestării preventive cu alta măsura restrictivă de libertate, respectiv interdicția de a părăsi țara pentru a se asigura prezența acestora la organele judiciare si un control judiciar asupra acestora, tocmai placând de la gravitatea infracțiunii in sine. În consecință, a dispus in baza art. 139 alin. 1.pr.pen raportat la art. 145 indice1 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 145 alin. 1 ind. 1.C.P.P. și art. 145 alin. 1 ind. 2.C.P.P. au fost obligați inculpații, și, ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul judiciar, ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, respectiv T, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22Cpp, conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de inculpați măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către poliția în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul teritorial Timișoara criticând-o pentru netemeinicie întrucât în mod greșit măsura arestării preventive a fost înlocuită și inculpatul, fără a-l motiva.
La termenul de astăzi inculpatul a declarat că își retrage recursul formulat, astfel că în temeiul prevederilor art. 3854.C.P.P. raportat la prevederile art. 369.C.P.P. se va lua act de retragerea recursului.
Recursul declarat de procuror este fondat, pentru motivele care se vor fi analizate în continuare, urmând a fi admis.
Potrivit dispozițiilor art. 155 alin.1 C.P.P. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Așa cum reține prima instanță prin încheierea penală recurată, arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus în temeiul prevederilor art. 148 alin.1, lit. f C.P.P. dispoziții potrivit cărora arestarea inculpatului, se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpații au fost arestați și sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată și complicitate la trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și art. art. 26 Cp. raportat la art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 - inculpatul; inculpații și - pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de trafic de droguri de risc, în fapt reținându-se că în mod repetat inculpații și au vândut droguri de risc colaboratorului acoperit, fiind ajutați la aceasta de inculpatul.
Aceste infracțiuni sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, astfel că prima condiție prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. privind cuantumul pedepsei închisorii este îndeplinită.
Cannabisul este un produs perturbatoriu care are în compoziția sa tetrahidrocannabinol, fiind înscris în tabelul anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, privind traficul ilicit de droguri. Consumul cu caracter de regularitate a cannabisului, creează individului o stare de dependență, produce leziuni ale creierului, generează comportamente violente, modificări la nivel celular, afectează imunitatea și distruge până la anihilare totală funcția de reproducere.
Aceste efecte pe care le produse asupra individului cannabisul l-a determinat pe legiuitor să instituie în cazul deținerii, comercializării, deci a traficului ilicit de droguri, pedepse atât de severe.
Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât odată lăsați în libertate, aceștia își pot continua activitatea de deținere pentru consum propriu și în vederea comercializării a drogurilor.
Este cunoscută modalitatea deosebit de simplă și rentabilă pentru traficanții de droguri, de a atrage pentru început - în sfera deținerii drogurilor pentru consumul propriu și apoi, din dorința de a-și recupera banii cheltuiți pentru cumpărarea drogurilor necesare consumului propriu a altor persoane, cărora le oferă gratuit cannabis, după care, creându-le starea de dependență, le pun la dispoziție contra-cost astfel de droguri. În această modalitate, sfera traficanților de droguri se lărgește continuu, fiind afectată chiar starea de sănătate a societății.
Aceste considerente, sunt doar câteva din cele care dovedesc pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, considerente pentru care încheierea primei instanțe este netemeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 155 alin.1, teza finală C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi prelungită și în cazul în care există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În mod cu totul nejustificat, în considerentele încheierii penale recurată, prima instanță reține: "Din analiza temeiurilor invocate, instanța reține că pentru aceleași temeiuri s-a mai acordat o prelungire a duratei măsurii arestării preventive, prin încheierea 83/CC/187.06.2009. Pasivitatea organului judiciar nu poate constitui motiv pentru prelungirea nejustificată a măsurii arestării preventive", aceste două fraze fiind subliniate cu linie continuă de prima instanță.
Aceste considerente nu sunt reale, procurorul nerămânând în pasivitatea, așa cum se va arăta în continuare.
Din probele administrate în cauză, coroborate cu declarațiile inculpaților, rezultă că aceștia procurau drogurile din afara țării, modalitatea de dobândire a drogurilor, determinându-l pe procuror să extindă cercetările penale și "cu privire la săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000" (a se vedea în acest sens, cel de-al treilea motiv de prelungire a măsurii arestării preventive înscris în cerere -verso), motiv pentru care nu s-a mai solicitat prelungirea măsurii arestării preventive, prelungire care anterior acesteia, nu s-a solicitat decât o singură dată.
Lipsa temeiniciei acuzației de "pasivitate a procurorului" este dovedită și de cele trei buletine de analiză toxicologică existente la dosarul de urmărire penală întocmite după data de 22 ai 2009, când Tribunalul Timișa dispus prima (și singura) prelungire a măsurii arestării preventive, întrucât, cea care face obiectul prezentului recurs, fiind respinsă de prima instanță.
Obținerea rapoartelor tehnico-științifice, privind cantitățile de droguri ridicate de la inculpați, motiv care se regăsește și în prima cerere de prelungire a măsurii arestării preventive, nu poate fi imputată procurorului, întrucât expertizele se efectuează în laboratoare și nu în sediile parchetelor.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pct.2 lit. d C.P.P. recursul procurorului va fi admis, încheierea penală recurată va fi casată și rejudecându-se cauza, în baza prevederilor art. 155 și următoarele C.P.P. se va admite cererea procurorului și pe cale de consecință se va dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și, pe o perioadă de 39 zile, începând cu data de 19 iulie 2009 până la data de 17 august 2009, inclusiv.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului procurorului vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 192 alin.2 C.P.P. ca și consecință a retragerii recursului declarat, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În.prev.art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit.d p Cod Penal, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva încheierii penale nr. 99/CC/16.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând, în temeiul prevederilor art.155,156, 159.C.P.P. admite propunerea având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive și dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui - și, născut la data de 10.10.1989, fiul lui și, fiul lui și, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19 iulie 2009 până la data de 17 august 2009, inclusiv.
În temeiul prevederilor art.3854C.P.P. raportat la prevederile art.369 C.P.P. ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul, împotriva aceleiași încheieri penale.
În temeiul prevederilor art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de procuror rămân în sarcina statului, iar în.prev.art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Pt.GREFIER
- -,în concediu
Grefier șef secție,
-
RED:ID/21.07.2009
Dact: 2 exempl/ 17 Iulie 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Victor Ionescu, Constantin Costea
