Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 76/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.76/I/R/2009
Ședința publică din 4 decembrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
- - - -JUDECĂTOR 3: Condrovici
- -judecător
-grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpații, și toți deținuți în Arestul IPJ împotriva încheierii penale nr.53 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent - în stare de arest asistat de apărătorul său ales av., potrivit delegației depusă la dosar, inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales av., potrivit delegației de la dosar, inculpatul recurent -, în stare de arest, asistat de av. în substituirea apărătorului ales av., potrivit delegației de substituire nr.583/4.12.2009 depusă la dosar, inculpatul recurent, în stare de arest asistat de apărătorul desemnat din oficiu av. potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.5580/2.12.2009 emisă de Baroul d e Avocați B, inculpatul recurent - în stare de arest, asistat de apărătorul său ales av., potrivit delegației de la dosar și inculpatul recurent în stare de arest, asistat de av. în substituirea av., potrivit delegației de substituire depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței, cele de mai sus, după care:
Curtea, în temeiul art. 140/3 alin.3 Cod pr.penală procedează la audierea inculpaților recurenți, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele verbale separat atașate la dosar.
Av. pentru inculpatul recurent - nu are alte cereri.
Av. pentru inculpatul recurent nu are alte cereri.
Av. pentru inculpatul recurent nu mai are alte cereri.
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar un memoriu formulat de către inculpat. Nu are alte cereri.
Av. pentru inculpatul recurent nu are alte cereri.
Av. pentru inculpatul recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul părților asupra recursului.
Av. pentru inculpatul recurent - solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și a respinge propunerea DIICOT pentru prelungirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat cu încă 30 de zile, având în vedere că în prezent, în opinia sa, nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării, pe de altă parte actele care urmează a fi întocmite pentru finalizarea urmăririi penale și pentru care se solicită prelungirea arestului preventiv se pot realiza și fără ca inculpatul să fie privat de libertate. Consideră că în speță s-au desfășurat toate activitățile specifice urmăririi penale și nu se mai impun a fi făcute altele care să impună măsura restrictivă de libertate
În subsidiar formulează o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, considerând că o astfel de măsură este suficientă pentru bunul mers al procesului penal.
Av. pentru inculpatul recurent solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii DIICOT pentru prelungirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, având în vedere că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și nu sunt temeiuri noi care să impună prelungirea acesteia. Consideră că actele enumerate în referatul cu propunerea de prelungire pot fi efectuate cu inculpatul în stare de libertate, fără a impieta cu nimic bunul mers al procesului penal. Solicită instanței să aibă în vedere faptul că inculpatul, a fost sincer, a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a ajutat la identificarea altor participanți, a cooperat cu organele de cercetare penală și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
În subsidiar formulează o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, considerând că o astfel de măsură este suficientă pentru bunul mers al procesului penal.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului declarat în cauză, casarea încheierii atacate și modificarea acesteia cu consecința respingerii propunerii DIICOT pentru prelungirea măsurii arestului preventiv. Așa cum s-a arătat în concluziile formulate azi de ceilalți apărători, susține că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării și nu sunt temeiuri noi care să impună prelungirea acestei măsuri, de asemenea, consideră că actele enumerate în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv pot fi efectuate și cu inculpatul în stare de libertate. Pe de altă parte, arată că la dosar nu există nici o probă sau indicii că inculpatul odată liberat se va sustrage de la urmărirea penală.În privința acuzelor aduse, arată că din activitatea infracțională și materialul probator, inculpatul are o activitate unică iar pericolul public comparativ cu ceilalți inculpați este net inferior.Față de circumstanțele personale, lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaște și regret a faptelor, consideră că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
În subsidiar, formulează o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea propunerii DIICOT pentru prelungirea măsurii arestului preventiv, considerând că această măsură nu se impune raportat la atitudinea sinceră a inculpatului, acesta a colaborat cu organele de urmărire penală și regretă săvârșirea faptelor. Consideră că lăsarea inculpatului în libertate nu ar impieta asupra bunului mers al anchetei și nu ar împiedica cercetarea.
În subsidiar formulează o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în consecință, a respinge propunerea DIICOT privind prelungirea măsurii arestului preventiv.
În subsidiar, formulează o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În esență, a susținut că nu s-a menționat în încheierea atacată care sunt acele temeiuri ce ar justifica prelungirea măsurii arestării preventive și nici care sunt eventualele temeiuri noi, folosindu-se doar expresia ".că. există probe suficiente care să justifice bănuiala rezonabilă că aceștia ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina lor", ori, această apreciere nu justifică, în opinia sa, prelungirea. Pe de altă parte, a arătat faptul că, inculpatul este infractor primar, a colaborat cu organele de urmărire penală.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, a respinge propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv și a admite cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În plus, față de motivele deja învederate, solicită a se reține vârsta inculpatului, atitudinea de recunoaștere a infracțiunilor, regretul și conștientizarea faptelor de către acesta, apreciind astfel că cea mai eficientă măsură ce se impune este cea de înlocuire a măsurii arestului preventiv astfel cum a solicitat anterior.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpați și a menține încheierea recurată prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive. În esență, a arătat că, față de împrejurările comiterii faptelor, numărul M de participanți, cantitatea de droguri, perseverența infracțională și pentru finalizarea urmăririi penale prin administrarea probelor indicate în referat, se justifică menținerea în stare de arest a inculpaților. Consideră că au existat temeiuri ce au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, temeiuri ce subzistă în continuare.
În baza concluziilor formulate, se opune cererilor privind înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent -, acesta arată că regretă foarte mult faptele săvârșite și dacă s-ar putea să fie cercetat în stare de libertate și a se lua măsura interdicției de a nu părăsi țara.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta arată că regretă faptele reținute în sarcina sa.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent -, acesta arată că regretă fapta și solicită instanței să fie cercetat în stare de libertate.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta arată că regretă fapta și solicită instanței să fie cercetat în stare de libertate.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent -, acesta a arătat că îi pare rău de faptele săvârșite.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta arată că regretă foarte mult faptele sale și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.53 din 27 noiembrie 2009 Tribunalul Bihor a admis sesizarea DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea și în baza art. 155 și următ. pr.pen. a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților -, pe o durată de 22 zile de la data de 13.12.2009 până la 03.01.2010, pe o durată de 24 zile de la data de 11.12.2009 până la 03.01.2010, pe o durată de 30 zile de la data de 05.12.2009 până la 03.01.2010, pe o durată de 30 zile de la data de 05.12.2009 până la 03.01.2010, pe o durată de 30 zile de la data de 05.12.2009 până la 03.01.2010 și pe o durată de 18 zile de la data de 17.12.2009 până la 03.01.2010.
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de inculpații și cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului B onorariului în cuantum de 100 lei pentru avocatul din oficiu din cadrul Baroului B conform delegației nr. 5479/27.11.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată la instanță la data de 26.11.2009, - Serviciul Teritorial Oradeaa solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților -, -, - și până la data de 03.01.2010 inclusiv.
În motivarea propunerii se arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive se mențin, iar urmărirea penală nu este completă și urmează a se efectua următoarele activități: identificarea, audierea și punerea sub învinuire a celorlalți membri ai grupului de consumatori de droguri de risc; identificarea tuturor traficanților de droguri ce au distribuit drogurile remise de inculpatul -; certificarea convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în mod autorizat; verificarea integrală a denunțurilor formulate de inculpați; expertizarea tuturor drogurilor și probelor de urină recoltate; depunerea la camera de corpuri delicte a drogurilor rămase în urma expertizării; efectuarea referatului de evaluare a învinuitului minor; schimbări de încadrări juridice; reaudierea inculpaților și învinuiților; prezentarea materialului de urmărire penală; redactarea soluției.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 41/2009 a Tribunalului Bihors -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și pe o durată de 29 zile cu începere de la 06.11.2009 până la data de 04.12.2009 inclusiv.
S-a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice care să facă rezonabilă bănuiala că inculpații ar fi comis faptele reținute în sarcina lor - trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 în concurs cu infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, fiind incidentă și agravanta prevăzută de art. 75 lit. c pen. În esență, s-a reținut că în data de 05.11.2009, în jurul orei 18.30 - 19.00, inculpații și au vândut un baton de 100 grame hașiș, pe care îl procuraseră de la "", investigatorului acoperit și colaboratorului cu suma de 1255 euro. Banii respectivi fuseseră schimbați de investigator împreună cu inculpatul la o casă de schimb valutar situată în supermarket-ul din S Schimbul valutar s-a făcut pe numele inculpatului. De asemenea se reține că inculpații au deținut droguri de risc în vederea consumului propriu.
Pentru a constata că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 143.pr.pen. s-au avut în vedere declarațiile inculpaților care recunosc comiterea faptelor, descriind activitatea infracțională în detaliu, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul provizoriu de analiză și declarațiile martorilor.
Incidența art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. a fost reținută avându-se în vedere că pedeapsa pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații este mai M de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, cantitatea M de droguri comercializată, demersurile depuse pentru a preîntâmpina constituirea de mijloace de probă de către organele judiciare și împrejurarea că unii dintre ei au avut contacte cu persoane care au comercializat droguri.
Ulterior, a fost identificat "" în persoana inculpatului.
Prin încheierea nr. 43/2009 a Tribunalului Bihors -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile cu începere de la data de 12.11.2009 până la data de 10.12.2009 inclusiv.
S-a reținut că există probe și indicii temeinice care să facă rezonabilă bănuiala că inculpatul ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina sa - trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 în concurs cu infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele în formă continuată. În esență, s-a reținut că inculpatul începând cu luna mai 2009, remis cu titlu gratuit jointuri confecționate artizanal cu conținut de hașiș, inculpatului, iar în data de 05.11.2009, după mai multe discuții prealabile a dat inculpaților și un baton de hașiș de 100 grame în vederea vânzării, prețul fiind stabilit la 4.000 lei.
Probele avute în vedere în cazul inculpaților, și coroborate cu declarațiile inculpatului prin care acesta recunoaște comiterea faptelor au fost apreciate ca suficiente pentru îndeplinirea cerințelor art. 143.pr.pen.
Pentru reținerea incidenței art. 148 alin. 1 lit. h pr.pen. s-au avut în vedere aceleași argumente ca și în cazul celorlalți 3 inculpați, în plus fiind reținut caracterul repetat al tranzacțiilor cu substanțe stupefiante.
deținute de inculpatul au fost procurate de acesta de la inculpatul.
Prin încheierea nr. 44/2009 a Tribunalului Bihors -a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 zile cu începere de la data de 14.11.2009 și până la data de 12.12.2009 inclusiv.
În sarcina sa au fost reținute infracțiunile de trafic internațional de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu în formă continuată prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. comise în condițiile concursului de infracțiuni. În concret, în sarcina sa s-a reținut că în repetate rânduri a introdus în țară mari cantități de hașiș pe care le-a distribuit apoi în țară. Ultima operațiune de acest gen a avut loc la data de 05.11.2009, când a predat, prin intermediul inculpatului, inculpaților și un baton de hașiș de 100 grame pe care aceștia urmau să-l comercializeze.
S-a reținut că probele avute în vedere la ceilalți inculpați coroborate cu declarația sa sunt suficiente în sensul art. 143.pr.pen. pentru bănuiala rezonabilă că acesta ar fi comis faptele reținute în sarcina sa.
Argumentele pentru reținerea incidenței art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. sunt identice cu cele avute în vedere în cazul celorlalți inculpați arestați anterior în cauză. În plus se arată că măsura apare ca justificată pentru înlăturarea stării de insecuritate socială și pentru buna desfășurare a procesului penal.
O parte din drogurile introduse în țară de acest inculpat au fost valorificate prin intermediul inculpatului.
Prin încheierea nr. 45/2009 a Tribunalului Bihors -a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 zile cu începere de la data de 18.11.2009 și până la data de 16.12.2009 inclusiv.
În sarcina sa au fost reținute infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu în formă continuată prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. comise în condițiile concursului de infracțiuni. În concret, s-a reținut că începând cu luna iunie 2009, inculpatul a primit de la inculpatul cantitatea de 185 grame de hașiș, pe care a distribuit-o diverșilor consumatori de pe raza municipiului S M, ultima vânzare având loc în data de 17.11.2009, când acesta a vândut investigatorului acoperit 26,2 grame hașiș cu suma de 1.000 lei.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, descriind cu amănunte activitatea infracțională, declarația sa coroborându-se cu procesele verbale privind activitățile desfășurate în mod autorizat, raportul de analiză, procesul verbal de constatare al infracțiunii flagrante, procesul verbal de recunoaștere de pe planșă foto, declarațiile martorilor, probe apreciate ca fiind suficiente în sensul art. 143.pr.pen.
S-a reținut că este incident art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. pedeapsa prevăzută de lege este mai M de 4 ani pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, cantitatea relativ M de droguri traficată, caracterul repetat al acțiunilor de tranzacționare, activitate desfășurată în scopul obținerii unor venituri considerabile.
Analizând propunerea parchetului prin prisma motivelor invocate cât și potrivit dispozițiilor legale în materie, tribunalul a considerat că aceasta este întemeiată.
Analizând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut că nu a intervenit nici o modificare favorabilă inculpaților.
Astfel, în cauză există probe suficiente care să justifice bănuiala rezonabilă că aceștia ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina lor. Temeiurile inițiale nu s-au schimbat, dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. continuă să fie aplicabile pentru aceleași considerente arătate în încheierile de arestare preventivă.
Mai mult, după prima arestare operată în cauză, s-a descoperit - este adevărat că cu ajutorul inculpaților - că aria infracțională este mult mai largă, numărul persoanelor implicate mai M, iar perioada în care aceștia au desfășurat activitatea infracțională este relativ
În condițiile în care numărul infracțiunilor privitoare la droguri a crescut considerabil în ultima perioadă, iar acestea au un impact puternic în rândul opiniei publice se impune o reacție promptă a autorităților, care să conducă la arestarea preventivă a persoanelor bănuite de comiterea unor astfel de infracțiuni, pentru înlăturarea temeri colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituțiile statului acționează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.
În această situație, arestarea preventivă doar pentru o durată de 30 zile nu este în măsură de a diminua impactul social al unor asemenea fapte și nici de a cataloga reacția autorităților ca fiind fermă.
Cu privire la susținerea apărării că în cauză nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților prima instanță a arătat că se impune a se observa că legea nu impune o astfel de cerință. Potrivit art. 155 alin. 1.pr.pen. este suficient ca temeiurile inițiale să subziste și să impună în continuare privarea de libertate, premisă existentă în cauză așa cum s-a arătat anterior.
Nu este întemeiată nici susținerea că probatoriul rămas de administrat nu impune starea de arest a inculpaților. Dimpotrivă, o parte din activitățile enumerate în referatul parchetului, impun prezența inculpaților.
Pe de altă parte, unul din scopurile măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal. În mod evident, procesul penal nu se rezumă doar la faza incipientă a urmăririi penale, iar faptul că nici măcar această fază nu a fost finalizată nu poate conduce la ideea că scopul măsurii a fost realizat.
În ceea ce privește cererile incidentale formulate de apărare, acelea de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara (pentru toți inculpații) sau localitatea (pentru inculpații și ) tribunalul le-a găsit neîntemeiate. Astfel, pentru a se dispune aceasta este necesar, potrivit art. 139.pr.pen. ca temeiurile care au stat la baza luării măsurii să se fi modificat în sens favorabil inculpatului. Ori, așa cum s- arătat mai sus, în speță, nu s-a produs nici o modificare în sensul dorit de aceștia, ci dimpotrivă, s-a constatat o extindere a sferei infracționale atât sub aspectul naturii infracțiunilor, cât și al organizării activității, precum și al numărului persoanelor implicate.
În aceste condiții, aspectele invocate în apărare - a lipsei antecedentelor penale (cu excepția inculpatului ) și atitudinea sinceră a inculpaților -cunoscute chiar din momentul luării măsurii arestării preventive - fără a fi coroborate cu alte elemente, nu sunt suficiente pentru a se dispune punerea în libertate a acestora. Durata arestării preventive - sub o lună - nu poate fi considerată excesivă în cauză.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul a admis propunerea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive pentru toți inculpații și a respins cererile de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Împotriva acestei încheieri au declarat în termen legal recurs inculpații, și, care prin intermediul apărătorilor lor, au solicitat admiterea recursurilor declarate în cauză, casarea încheierii atacate și a respinge propunerea DIICOT pentru prelungirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpați, întrucât nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării, pe de altă parte, actele care urmează a fi întocmite pentru finalizarea urmăririi penale și pentru care se solicită prelungirea arestului preventiv se pot realiza și fără ca inculpații să fie privați de libertate.În subsidiar s-au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, considerând că o astfel de măsură este suficientă pentru bunul mers al procesului penal.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivele de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat este nefondat, ca atare va fi respins, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală.
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și pe o durată de 30 de zile, apreciind că temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat, că probele ce au fost administrate în cauză justifică în continuare menținerea măsurii. Măsura preventivă este o măsură de excepție având drept scop și apărarea cetățenilor împotriva comiterii unor fapte grave cu un sentiment acut de insecuritate socială și dezaprobare publică, așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
Pe de altă parte, totodată s-a dispus de prima instanță prelungirea măsurii arestării având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală și întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptelor, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea, apreciază că lăsarea în libertate inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, cantitatea relativ M de droguri traficată, caracterul repetat al acțiunilor de tranzacționare, activitate desfășurată în scopul obținerii unor venituri considerabile, recum p. și din elementele ce caracterizează persoana inculpaților.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere și scopul măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, iar pentru păstrarea ordinii publice și pentru a nu se aduce atingere în mod repetat valorilor sociale ocrotite de legiuitor, a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați.
Încheierea pronunțată de Tribunalul Bihor se circumscrie sferei de legalitate și temeinicie față de necesitatea efectuării actelor indicate în propunerea de prelungire a arestării preventive de către procuror și reținute în încheierea atacată. Cercetările nu au putut fi finalizate impunându-se astfel identificarea, audierea și punerea sub învinuire a celorlalți membri ai grupului de consumatori de droguri de risc, identificarea tuturor traficanților de droguri ce au distribuit drogurile remise de inculpatul -, certificarea convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în mod autorizat, verificarea integrală a denunțurilor formulate de inculpați, expertizarea tuturor drogurilor și probelor de urină recoltate, depunerea la camera de corpuri delicte a drogurilor rămase în urma expertizării, efectuarea referatului de evaluare a învinuitului minor, schimbări de încadrări juridice, reaudierea inculpaților și învinuiților, prezentarea materialului de urmărire penală și redactarea rechizitoriului.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpaților cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, curtea va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpații, împotriva încheierii penale nr.53 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 50 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Va obliga pe inculpații recurenți, să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpații, împotriva încheierii penale nr.53 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 50 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe recurenții, să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 4 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
Jud.fond
MT/HM
9 ex. din 10.12.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Popovici Corina Rodica, Condrovici
