Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 775/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 775
Ședința publică de la 20 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 4.08.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații în stare de arest preventiv, asistat de avocat, asistat de același avocat, respectiv avocat și de traducător de limbă persană, asistat de avocat oficiu, iar asistat de avocat și traducător de limbă .
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul inculpaților și, avocat, invocă excepția nulității relative a încheierii din 4 august 2008, invocând ca temei de drept disp.art. 197 alin.4 p Cod Penal, pe motiv că prima instanță a soluționat starea de arest preventiv a inculpaților fără a avea la dispoziție dosarul de fond, care se afla la Înalta Curte de Casație și Justiție B, fiind restituit doar în data de 14.08.2008, astfel că s-a adus o gravă vătămare inculpaților, fiindu-le îngrădit dreptul la libertate. A mai arătat că judecătorul s-a pronunțat în necunoștință de cauză și în mod eronat s-a consemnat că la dosarul cauzei se află toate înscrisurile.
Avocat susține această excepție, pe motiv că la fila 111 dosar prima instanță, s-a consemnat că suplimentul aflat pe rolul in stanței conține toate actele procedurale, aspect nereal, iar prin menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților în aceste condiții au fost încălcate reguli de procedură. A mai arătat aspectul că tocmai pentru lipsa dosarului de fond un alt magistrat judecător a amânate consecutiv cauza trei termene.
Avocat și apărătorul din oficiu achiesează la concluziile formulate de predecesori.
Procurorul apreciază că această excepție trebuie soluționată odată cu fondul recursului. Solicită respingerea excepției și a motivat că potrivit disp.art. 197 alin.4 p Cod Penal încălcarea ce se invocă de apărători trebuia învederată la data soluționării încheierii recurate, sau la nivelul Curții de Apel la primul termen de judecată, nu s-a dovedit vătămarea produsă inculpaților, iar din încheierea Tribunalului Timiș nu rezultă că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 300/2 p Cod Penal în necunoștință de cauză, astfel că nulitatea invocată este nefondată.
În replică, avocat, arată că lezarea drepturilor inculpaților este evidență, având în vedere că în continuare sunt privați de libertate. Referitor la excepția invocată a arătat că aceasta a fost ridicată și la prima instanță, existând chiar pronunțarea judecătorului asupra acestei chestiuni și cu toate acestea nu se poate susține justa soluționare a cauzei, câtă vreme judecătorul s-a pronunțat în lipsa unor acte de la dosarul de fond.
Avocatul susține împrejurarea că prima instanță nu a avut la dispoziție dosarul de fond, când s-a pronunțat pe starea de arest a inculpaților.
În replică, procurorul învederează că nulitatea relativă ce se susține este azi acoperită, la dispoziția instanței fiind dosarul de fond și cel de urmărire penală.
Instanța, în deliberare, apreciază că cererea formulată de apărătorii inculpaților nu este una incidentală care să fie soluționată înainte de fondul recursului, astfel că o unește cu fondul cauzei.
Avocat își precizează recursului, în sensul că formulează recurs atât împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive, cât și împotriva celei prin care s-a respins cererea de recuzare formulată la nul din 4.08.2008, încheiere care nu a mai fost vizualizată.
Același apărător, invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin.4 p Cod Penal, solicitând ca în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 să fie sesizată Curtea Constituțională. În fapt, a arătat că disp.art. 51 alin.4 p Cod Penal sunt contrare dispozițiilor art. 21 alin.1,2,3 și art. 16 alin.1 și 2 din Constituția României. Mai mult este încălcat și dreptul la un proces echitabil, egalitatea în fața legii și dreptul efectiv de a fi judecat de un judecător imparțial.
Ceilalți apărători susțin excepția invocată.
Reprezentanta Parchetului apreciază că textul de lege invocat este constituțional, completul de judecată poate să se pronunța cu privire la măsura arestării preventive anterior soluționării cererii de recuzare, excepția invocată de apărător fiind în dezacord cu testul legal la care s-a făcut referire.
Curtea, în deliberare asupra excepției invocată constată următoarele: inculpații și au declarat recurs împotriva încheierii din 4.08.2008, exclusiv în ce privește menținerea stării de arest, recurs declarat prin avocat ales, astfel că inculpații au avut asistență juridică de specialitate. Pe de altă parte, instituția precizării recursului nu este prevăzută de codul d e procedură penală și fiind vorba de două încheieri cu regim juridic diferit, cu căi de atac diferite, iar obiectul recursului îl privește măsura arestării preventive, excepția nu are legătură cu fondul cauzei, respectiv recursul împotriva încheierii de menținere a arestului preventiv, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel că va fi respinsă.
Nemaifiind alte excepții de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpaților și, avocat a solicitat admiterea recursurilor și în principal, casarea încheierii recurate, trimiterea spre rejudecare la prima instanță, având în vedere excepția nulității relative a încheierii, punerea în libertate a inculpaților, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În motivare a arătat că încheierea Tribunalului Timiș este nelegală și netemeinică, menținerea măsurii arestării preventive făcându-se în mod nelegal. Tot astfel, mandatele de arestare preventivă au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor art. 148 lit.f p Cod Penal, care cer dovedirea existenței unor probe certe în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică A mai învederat că nu există nici un element concret din care să rezulte că era implicat în acest angrenaj financiar, declarațiile de la dosarul de urmărire penală nu îl vizează în mod direct, iar declarațiile învinuiților pot fi folosite ca mijloace de probă doar dacă se coroborează cu alte mijloace de probă. Despre inculpatul a arătat că acesta și-a recunoscut așa zisa implicare, a făcut doar simple acte materiale, nu cunoștea că sumele de bani provin din activități infracționale și chiar procurorul a apreciat că în privința acestui inculpat se impune reținerea de circumstanțe atenuante.
Apărătorul inculpatului i farid, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare și punerea în libertate a inculpatului. În susținerea recursului a arătat că încheierea primei instanțe este netemeinică și nelegală, nu mai subzistă indiciile arestării preventive, iar judecătorul nu se putea pronunța asupra temeiniciei măsurii preventive în lipsa dosarului de fond. În privința acestui inculpat nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, atâta vreme cât există o singură declarație care îl incriminează, și anume aceea a coinculpatrei.
Apărătorul inculpatului, avocat susține excepție nulității încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș și apreciază că este un motiv pertinent pentru casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare. Sub aspectul temeinicie măsurii arestării preventive nu se poate reține o implicare a inculpatului în activitatea infracțională, singura probă de care se prevalează parchetul este o declarație a un ui coinculpat. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi țara, întrucât nu mai există nici o justificare pentru menținerea acesteia, având în vedere durata arestului și împrejurarea că art. 160/2 p Cod Penal statuează că scopul măsurii arestării preventive se poate realiza și prin liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul, avocat, a solicitat admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara pe perioada cercetărilor judecătorești.
Procurorul a pus concluzii de resping ere a recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii din 4 august pronunțată de Tribunalul Timiș ca fiind temeinică și legală, motivarea prime instanțe este amplă, motivată în fapt și în drept și justifică măsura dispusă în baza art. 300 și 160.C.P.P. Din probele existente la dosar rezultă că inculpații s-au asociat pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, de unde rezultă cu prisosință și pericolul pentru ordinea publică. A mai arătat că prima instanță a justificat măsura dispusă față de inculpați și raportat la dispozițiile CEDO și a uzitat de dispozițiile art. 63, 64.p Cod Penal pe care le-a pus în evidență.
Inculpații - recurenți, având ultimul cuvânt, pe rând: a solicitat admiterea recursului, cercetarea sa în stare de libertate, menționând că interceptările convorbirilor telefonice reprezintă alte aspecte; - prin traducător a solicitat admiterea recursului, punerea sa în libertate, întrucât nu există dovezi la dosar, este nevinovat și este arestat de 6 luni; este de acord cu concluziile formulate de apărător; - prin traducător declară nu dorește să spună nimic instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 4 august 2008, în dosar nr-, în temeiul art. 3002p Cod Penal raportat la art. 160bC.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații, și, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată înain te de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv 02.10.2008.
În baza art. 139 alin.1, 2.p Cod Penal s-au respins cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, precum și cererea inculpatului privind revocarea măsurii arestării preventive.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și a apreciat că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în prezent, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea penală prevede o pedeapsă a închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite.
S-a mai reținut că măsura preventivă necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive luată față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
În ce privește respectarea dreptului la libertate a inculpaților, tribunalul a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să s efacă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența un ui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților.
Tribunalul a apreciat că în acest moment procesul interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate.
Cu privire la cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, tribunalul respins cererea ca neîntemeiată, apreciind că măsura arestării preventive fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, existând temeiuri care justifică menținerea stării de arest preventiv.
Pentru aceleași considerente, au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații, având ca obiect înlocuirea măsurii privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi țara și/sau localitatea.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 159 alin.8 și 9.p Cod Penal, instanța a apreciat că acestea nu sunt incidente în cauză, câtă vreme, verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în cursul judecății se raportează la dispoziții speciale.
Împotriva încheierii de ședință din data de 04.08.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs inculpații, și.
Pentru inculpații și s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii și trimiterea spre rejudecare la prima instanță, având în vedere excepția invocată, respectiv lipsa dosarului de fond, care se afla la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu punerea în libertate a inculpaților. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. De asemenea s-a arătat că inculpații nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, nefiind dovedit acest lucru.
Pentru inculpatul s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere excepția invocată, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi țara.
Pentru inculpatul s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând încheierea penală recurată în raport de solicitările formulate în apărare, de către parchet și din oficiu în limitele dispozițiilor legale, se constată că instanța, în mod corect, în baza art. 3002p Cod Penal raportat la art. 160bC.P.P. a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și a dispus menținerea acestei măsuri în continuare, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie verificată în limitele termenului legal de 60 de zile.
S-a invocat de către apărătorii inculpaților excepția nulității relative a încheierii din data de 04.08.2008, deoarece instanța a menținut măsura arestării preventive în condițiile lipsei dosarului de fond, aflat la Înalta Curte de Casație și Justiție. Această excepție a fost ridicată în fața Tribunalului Timiș în data de 4 august 2008, care a apreciat că sunt întrunite condițiile legale pentru judecarea cauzei. Într- adevăr, la data judecării cauzei, dosarul de fond al Tribunalului Timiș era înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, nefiind restituit până la acel termen, dar instanța a avut la îndemână un supliment care conținea actele procedurale efectuate până atun ci în cauză, iar dosarul de urmărire penală cu tot probatoriul administrat în această fază se afla la instanță. În această situație se apreciază că instanța de fond a avut elementele necesare pentru a se putea pronunța cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, neproducându - se nici o vătămare care să determine anularea actului.
S-a mai solicitat de către avocat - recuzarea președintelui completului de judecată, în condițiile art. 48 lit.d p Cod Penal, dar instanța în mod corect, având în vedere disp.art. 51 alin.4 p Cod Penal, s-a pronunțat asupra măsurilor preventive ale inculpaților.
Sub aspectul legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive se constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în prezent, iar faptele pentru care sun t judecați inculpații sunt condamnate de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare. De asemenea, prin modul de lucru și organizare a activității infracționale, prin lezarea unor importante valori apărate de lege, respectiv regimul bancar, lăsarea în libertate ar crea un pericol pentru ordinea publică și ar pune sub semnul întrebării posibilitatea de protejare și ripostă a statului în cazul săvârșirii unor astfel de infracțiuni.
Din probatoriul administrat până în prezent rezultă indicii rezonabile că inculpații ar fi putut săvârși infracțiunile reținute în sarcina lor, iar durata arestării preventive în raport cu complexitatea cauzei, cu probatoriul care trebuie administrat nu a devenit excesivă.
Așa fiind, se apreciază că menținerea măsurii arestării preventive prin încheierea de ședință s-a făcut în condiții de legalitate și având în vedere motivele care au determinat această hotărâre s-a considerat, în mod corect, că la acest moment nu este oportună înlocuirea acestei măsuri cu una neprivativă de libertate.
În consecință, Curtea constată că în raport cu dispozițiile art. 3859p Cod Penal nue xistă temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 38515pct.1 lit.b p Cod Penal, recursurile declarate de către inculpații recurenți să fie respinse ca nefondate.
Potrivit art. 192 alin. 2.p Cod Penal inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. De asemenea se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor către interpreții de limbă persană și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. 4 din codul d e procedură penală, ca inadmisibilă.
Respinge recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 4.08.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondate.
Dispune plata sumei de 40 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul.
Dispune plata sumei de 1471 lei din fondurile Ministerului Justiției către traducător de limbă persană și a sumei de 150 lei către traducător autorizat de limbă.
Obligă pe inculpații, și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 50 lei fiecare, iar pe inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
DEFINITIVĂ în privința menținerii stării de arest.
Cu recurs în 48 ore de la pronunțare în privința cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Pronunțată în ședința publică azi 20 August 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
G
Grefier
Red.VI/01.09.08
tehnored AJ
2 ex/02.09.08
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
