Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 8/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R OM ÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 8/Î/R/2008
Ședința publică din 18 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președintele secției
JUDECĂTOR 2: Pantea Nistor
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Procuror:
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul -, din Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale nr. 3 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect propunere de prelungire a arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul său ales, av. și traducătorul de limbă maghiară.
HGProcedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii în sensul respingerii propunerii de arestare, a revocării măsurii arestării preventive și a punerii de îndată în libertate a inculpatului. În motivarea recursului a arătat că inculpatul recurent a dat dovadă, încă de la începutul urmăririi penale, de sinceritate, a recunoscut și regretat fapt, ajutând organele de anchetă, condiții în care în cauză nu se poate pune în discuție posibilitatea unei intenții de sustragere de la urmărire. A apreciat că toate actele pentru efectuarea cărora s-a solicitat prelungirea nu necesită privarea de libertate a inculpatului. A mai susținut că în speță nu este întrunită cea de-a doua cerință a art. 148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere modalitatea de comitere a faptei și persoana inculpatului și că în celelalte țări ale Uniunii Europene fapte de genul comise de inculpat nu se mai sancționează.
Procurorul a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat ca nefundat, arătând că în mod corect prima instanță a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea subzistă și în prezent și că în spațiul Uniunii Europene infracțiunile de natura celei comise de inculpat nu sunt privire cu îngăduință. A apreciat că infracțiunea de trafic de droguri este, prin natura ei, o infracțiune care provoacă o stare de insecuritate socială majoră și că atitudinea inculpatului, chiar dacă sinceră și de cooperare cu organele de anchetă, nu înlătură de plano pericolul social.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat să fie admis recursul, astfel cum a solicitat apărătorul său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 3 din 14 ianuarie 2008, Tribunalul Bihora admis propunerea DIICOT - Biroul Teritorial Bihor și, în baza art. 155 și urm. Cod procedură penală, a dispus și prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, născut la 1.01.1978, fiul lui și, măsură dispusă prin încheierea penală nr. 26 din 20 noiembrie 2007 Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 40 din 20 noiembrie 2007.
În motivarea încheierii s-a reținut că împotriva inculpatul s-a început urmărirea penală în data de 19 noiembrie 2007, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/200, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și trafic internațional de droguri de risc și de mare risc, prev. și ped. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, modificată și completă prin Legea nr. 522/2004, că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent și, mai mult, se impune efectuarea unor alte acte de urmărire penală pentru lămurirea deplină a situației de fapt.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii în sensul respingerii propunerii, a revocării măsurii arestării preventive și a punerii de îndată în libertate a inculpatului recurent.
În motivarea recursului s-a susținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării nu mai subzistă, deoarece inculpatul recurent a fost sincer, a recunoscut fapta, a ajutat organele de anchetă și, evident, nu are intenția de a se sustrage de la urmărirea penală. De asemenea, s-a mai invocat faptul că în speță nu mai este întrunită cea de-a doua cerință a art. 148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere persoana inculpatului recurent și atitudinea postinfracțională a acestuia.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
În mod corect a reținut tribunalul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise, care, evident au impact social negativ, mai ales prin consecințele pe care le produc.
Faptul că inculpatul recurent a avut o atitudine cooperantă nu este de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică al infracțiunilor de acest gen, deoarece, la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică nu se poate ține seama doar de atitudinea postinfracțională a inculpatului.
Este adevărat că scopul măsurii arestării preventive este de a asigura buna desfășurare a urmăririi penale sau de a împiedica sustragerea de la urmărire, dar o măsură preventivă nu se ia exclusiv în considerarea acestora, art. 148 Cod procedură penală enumerând expres cazurile în care se dispune arestarea, iar în speță este evident că ne găsim în prezența cazului prevăzut de lit. faa cestui text de lege.
Chiar dacă este adevărat că înțelesul expresiei pericol concret pentru ordinea publică nu este același cu cel al noțiunii de pericol social al faptei, ca trăsătură a infracțiunii, nu este mai puțin adevărat faptul că există infracțiuni, printre care și cele de săvârșirea cărora este învinuit inculpatul, care nu numai că periclitează ordinea publică, dar o și lezează, prin consecințele pe care le poate produce.
Astfel fiind, curtea apreciază că în mod corect a apreciat tribunalul că prelungirea măsurii arestării preventive se impune atât în considerarea faptului că temeiurile care au determinat arestarea se impun, cât și a faptului că prelungirea măsurii va fi de natură să asigure buna desfășurare a urmăririi penale.
Față de cele ce preced, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, urmând ca, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul -, din Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale nr. 3 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 18 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie -
jud. fond
dact. 2ex. 21.01.2008, pc
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Pantea Nistor, Groza Gheorghe
