Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 8/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 8/ DOSAR NR-
Ședința publică din 11 februarie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 3: Alexandru Vasiliu
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest ( deținut în Arestul B ) asistat de apărător ales, avocat, recurentul inculpat, în stare de arest ( deținut în Arestul B ) asistat de apărător ales, avocat
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat pentru recurentul inculpat arată că în sarcina inculpatului s-au reținut infracțiunile prev. de art. 24 alin.2 din Legea nr. 365/2002. Încă de la începutul urmării penale, inculpatul și-a recunoscut fapta, în sensul că a indicat traseul pe care l-a avut de la B la B, unde au fost prinși în fragrant, și modul cum au folosit acele carduri. Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă nici o probă că inculpatul ar fi falsificat aceste carduri, acesta declarând că le-a cumpărat cu o anumită sumă de la un cetățean din Din perchezițiile efectuate la domiciliu din B al inculpatului a rezultata că acesta nu deține programe de falsificare a cardurilor. Ministerul Publica solicitat prelungirea mandatului de arestare preventivă, motivând că nu au confruntat filmările care au fost efectuate la acest bancomate. Consideră că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, inculpatul a fost reținut în baza art. 148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa săvârșită de inculpat este mai mare de 4 ani, iar că lăsarea acestuia în libertate ar prezente un pericol public. A se avea în vedere că inculpatul este la prima sa infracțiune, este patronul unei societăți care nu poate funcționa datorită lipsei sale de libertate, este căsătorit, are un copil minor de 3 ani, fiind singurul susținător din punct de vedere material al familiei întrucât soția acestuia nu lucrează. Consideră că pericol public prin lăsarea inculpatului în libertate nu ar exista. Privitor la gravitatea faptei, există în jurisprudența CEDO, o constantă reafirmare că, menținerea unei persoane în stare de arest doar pe baza gravității faptei pentru care este acuzată nu este compatibilă cu prev. art. 5 paragraful 3 din CEDO, care impune ca autoritățile să justifice măsura prelungirii arestării preventive și să ia în calcul și alte măsurii preventive alternative ale arestării.
În raport de cele expuse solicită respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prevăzută de art. 145 alin.1 Cod procedură penală, privitoare la obligarea inculpatului de a nu părăsi țara
Avocat R pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat și respingerea propunerii formulată de Ministerul Public, privind prelungirea măsurii arestării preventive. Apreciază că în intervalul de timp scurs de la constatarea flagrantă a infracțiunii care a fost reținută în sarcina inculpaților și până la acest moment când se solicită prelungirea măsurii arestării preventive, organele de cercetare penală, au avut timp și au adunat tot materialul probator pentru a finaliza ancheta în acest dosar. Singura în finalizarea acestui dosar este insistența organului de urmărire penală în ai obliga pe inculpați să recunoască participarea și a altor persoane, lucru care nu a fost dovedit.
Prelungirea măsurii arestării preventive a fost solicitată de către Ministerul Public, motivându-se că ar exista elemente și indicii care duc la reținerea în sarcina inculpaților și a săvârșirii infracțiunii de falsificare de instrumente. Ori, la dosarul cauzei se află perchezițiile informatice ce s-au efectuat în cauză, analiza cardurilor care au fost folosite de către inculpatul, imaginile în care sunt filmate fiecare operațiune efectuată de către inculpat care a fost detaliată cu modalitatea în care a fost accesat acel, iar din materialul probator administrat în prezent nu rezultă acele indicii privind săvârșirea acestei infracțiuni. Față de momentul săvârșirii faptei, față de poziția inculpaților care nu au zădărnicit în nici un fel aflarea adevărului, dimpotrivă s-au pus la dispoziția organelor de cercetare penală, apreciază că se impune ca acest dosar în mod firesc să fie înaintat spre soluționare instanțelor judecătorești.
Consideră că cercetarea inculpatului în stare de libertate nu ar aduce prejudicii finalizării cercetării penale, deoarece a depus la dosar și înscrisuri doveditoare privind conduita sa anterioară, a avut un loc de muncă, este o persoană care nu a creat probleme nici familie și nici colectivității în care trăiește, este un infractor primar și apreciază că răstimpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent, chiar dacă nu au dus la o reeducare a sa, dar este un început în ceea ce privește aprecierea și conștientizarea gravității faptei sale și a faptului că va suporta rigorile legii.
Față de aceste argumente solicită admiterea recursului, respingerea propunerii formulată de Ministerul Public, și aplicarea unei alte măsurii împotriva inculpatului, respectiv cea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, inculpatul are domiciliul în B și nu poate fi aplicată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, însă interdicția de a nu părăsi țara poate fi aplicată, alături de alte obligații ce se pot stabili în sarcina inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 10 februarie 2009, ca legală și temeinică. Prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților era necesară, pe de o parte la acest moment procesual nu există numai indicii temeinice, ci probe concrete cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpați, există la dosar o situație a operațiunilor efectuate cu cardurile găsite asupra lor, situație dată de, sunt imaginile surprinse de camerele de luat vederii la - urile unde inculpați au folosit acele carduri, iar în ceea ce privește celălalt motiv, respectiv administrare de probe, cauza este deosebit de complexă, mai sunt probe de efectuat, activitatea celor 2 inculpați a fost deosebit de laborioasă, se întinde pe o lungă perioadă de timp și în mai multe județe. De asemenea, mai sunt de analizat anumite imaginii surprinse de camerele de luat vederii la anumite - uri și de audiat anumite persoane care cunosc situația celor 2 inculpați.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru a-și putea întreține familia, având în vedere că soția lui nu lucrează și are un copil minor în întreținere. De asemenea, arată că regretă fapta comisă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate și arată că regretă fapta comisă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dos. nr-, s-a admis propunerea Ministerului Public de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpații și, în temeiul art. 155 Cod procedură penală, pe câte 30 de zile, reținându-se că față de faptele pentru care sunt cercetați-infracțiuni informatice prin care se aduce atingere drepturilor patrimoniale ale persoanelor -, de celelalte împrejurări în care se presupune că s-ar fi comis faptele, de persoana fiecărui inculpat, se impune continuarea procesului cu inculpații în stare de arest, în cauză fiind necesară efectuarea altor acte de urmărire penală, raportat la complexitatea probatoriului, teritoriul vast pe care s-a derulat activitatea infracțională, investigarea înregistrărilor camerelor de luat vederi de la -urile la care au fost utilizate cardurile falsificate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, arătând că nu există temeiuri pentru justificarea prelungirii arestării preventive, sunt tineri; inculpatul a arătat că nu are antecedente penale, este singurul întreținător al familiei și nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar gravitatea faptei nu poate constitui motiv de prelungire a arestării, fiind incompatibilă cu art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și a solicitat înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara; inculpatul a arătat că timpul scurs de la luarea măsuri arestării preventive a permis organelor de cercetare să finalizeze ancheta, singura fiind încercarea de a-i obliga pe inculpați să recunoască participarea și a altor persoane, lucru nedovedit și că nu se justifică prelungirea măsurii arestării preventive, nu există indicii de săvârșire a infracțiunii, iar cercetarea sa în stare de libertate nu ar aduce prejudicii finalizării cercetării penale.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 1 din data de 14 ianuarie 2009 Tribunalul Brașov a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de deținere a unor instrumente de paltă electronică falsificate în vederea punerii în circulație, prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002.
Temeiul arestării preventive este reprezentat de art. 148 lit. Cod procedură penală.
În fapt, se impută acestora că fiind urmăriți și depistați de polițiști au fugit, aruncând pe jos mai multe obiecte, printre care carduri bancare; asupra inculpatului au fost descoperite 29 carduri cu magnetică inscripționată cu sigla unor unități hoteliere, încă 7 carduri din PVC, iar în borsetă alte 16 carduri din PVC cu bandă magnetică.
Probele, respectiv imaginile filmate de echipa operativă au relevat că ambii inculpați au folosit cardurile falsificate.
La perchezițiile efectuate la domiciliile inculpaților au fost găsite medii de stocare ce au fost ulterior percheziționate, o coală A4 imprimată cu textul " defect", " of service", 59 carduri bancare emise de BCR, ancheta stabilind că au fost utilizate 15 carduri falsificate și că există indicii în sensul că inculpatul ar fi efectuat operațiuni de fixare a unui dispozitiv artizanal de copiere a datelor de pe magnetică a cardului în data de 19.12.2008.
Ancheta a stabilit că parte din cardurile găsite la inculpați au fost folosite pentru efectuarea de operațiuni bancare în mai multe orașe din țară.
Ținând seama de stadiul procesului penal și raportat la probele administrate până în prezent, se constată că soluția primei instanțe este temeinică, deoarece față de natura și gravitatea infracțiunii ce se impută inculpaților- efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și deținere de instrumentelor de plată electronice falsificate în vederea punerii în circulație, activitatea acestora se întinde pe o durată mare de timp, ceea ce relevă perseverența infracțională a acestora- de numărul relativ mare de persoane implicate în cauză, de impactul negativ pe care îl au asemenea infracțiuni în comunitate, de amploarea pe care o au astfel de fapte dar și gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă acestea, măsura arestării preventive fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, și nu se poate susține că temeiurile ce au stat la baza luării ar fi suferit modificări și cu atât mai puțin că ar fi dispărut.
În speță nu se pot invoca împrejurările referitoare la vârsta tânără a inculpaților, lipsa antecedentelor penale vor fi valorificate la momentul procesual adecvat.
Având în vedere timpul relativ scurt de la data luării măsurii arestării preventive și complexitatea cauzei, nu se poate susține că a fost depășit termenul rezonabil al măsurii prevăzut de art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, așa cum a solicitat inculpatul ori că aceste dispoziții ar fi incompatibile cu reținerea gravității infracțiunii.
Toate aspectele relevate de organul de urmărire penală, dar și cele necesare a fi efectuate impun prelungirea măsurii arestării preventive și se constată că hotărârea primei instanțe este temeinică și în condițiile art. 385/15 pct. 1 lit. 8 Cod procedură penală se vor respinge recursurile declarate de inculpații și cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 10 februarie 2009 în dosar nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpații să plătească statului sumele de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
red./20.02.2009
dact.Gh./23.02.2009.
4 exemplare
jud fond/
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Simona Franguloiu, Alexandru Vasiliu
