Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 836/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 836
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 122/CC din 08.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului - recurent, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate prin care s- dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate. În motivare a arătat că cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș nu a fost motivată pe baza dispozițiilor legale și anume art. 148 lit.f p Cod Penal, întrucât nu există dovezi concrete din care să rezulte pericolul pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică. Referitor la persoana inculpatului a arătat că acesta a recunoscut fapta, a avut o atitudine cooperantă, el a fost cel care anunțat unitatea medicală și între el și partea vătămată a existat anterior faptei o relație afectivă. În final a învederat că actele procedurale ce urmează a fi efectuat de procuror ( expertiza neuropsihiatrică ) se pot efectua și cu inculpatul în stare de libertate.
Procurorul a pus concluzii de resping ere a recursului ca nefondat, încheierea primei instanțe fiind temeinică și legală, iar cererea Parchetului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 155 și urm. Mai C.P.P. mult, temeiurile arestării și starea de pericol pentru ordinea publică au fost analizate la luarea măsurii arestării preventive, propunerea prelungirii acestei măsuri a necesară și motivată, și au fost respectate toate garanțiile procesuale ale inculpatului.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt a lăsat la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 122/CC din 08.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 159 Cod procedură penală, s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și în consecință s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 61/29.07.2008 emis de Tribunalul Timiș, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 10.09.2008 până la data de 09.10.2008.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulata de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 1471/P/2008 din data de 04.09.2008 s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pentru o perioadă de 30 de zile, cu motivarea că inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 20.pen. rap. la art. 174.pen, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 28.07.2008 a lovit-o în mod repetat în cap, cu un, într-un atelier de cizmărie, pe partea vătămată, cauzându-i leziuni vindecabile în 40 de zile. S-a mai arătat că urmărirea penală nu a fost finalizată, urmând a fi completat probatoriul cu obținerea actelor medico-legale finale, obținerea foii de observație, prejudiciul spitalului, expertiza bio-criminalistică a ului, a părului găsit la fața locului, expertiza bio-criminalistică a probelor biologice, obținerea raportului medico-legal de expertiză neuro-psihiatrică de la IML "Prof. dr. Minovici" B; prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea unei soluții legale și temeinice în cauză.
Totodata s-a mai arătat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, motiv pentru care apreciază că se impune prelungirea măsurii arestării preventive față de acesta.
Analizând actele dosarului de urmărire penală Tribunalul Timișa constatat că împotriva inculpatului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 20.pen. rap. la art. 174.pen, constând în aceea că acesta a lovit-o în mod repetat în cap pe partea vătămată, cu un, într-un atelier de cizmărie.
Prin încheierea penală nr. 98/CC din data de 29.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpatului formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 15 zile, până la data de 12.08.2008, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 61/29.07.2008.
Raportându-se la materialul de urmărire penală, Tribunalul Timișa apreciat că în continuare subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpatul, măsură preventivă luată în condiții de legalitate și temeinicie, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că fapta susceptibilă a întruni elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor a fost săvârșită de către inculpat, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cpp și de asemenea, sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publica rezidă din pericolul social ridicat al tentativei la infracțiunea de omor raportat la nevoia socială de a suprima asemenea activități, o astfel de infracțiune fiind deosebit de gravă, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului cu posibilitatea preocupării acestuia de săvârșirea aceluiași gen de fapte, prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În plus, s-a apreciat căa ceastă măsură preventivă apare ca fiind judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, gravitatea acestei infracțiuni, modalitatea de săvârșirea a faptei, apreciindu - se că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recurs care nu a fost motivat în scris, ci doar oral, în ziua judecății de către apărătorul ales al inculpatului, care a arătat că punerea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, având o atitudine sinceră în fața organelor de urmărire penală, a avut o relație afectivă cu victima faptei sale și a încercat să o salveze prin alertarea serviciul de urgență - salvare - după ce a realizat situația în care se afla victima.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.3856alin.3 C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța apreciază că în speța de față sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa de către organele de urmărire penală, respectiv infracțiunea de tentativă de omor, prev.de art.20 Cod Penal, raportat la art.174 Cod Penal, existând în acest sens o serie de probe administrate, inclusiv declarația inculpatului, fiind astfel îndeplinite condițiile prev.de art.143
Cod PenalDe asemenea, instanța apreciază că sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prev.de art.148 lit.f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din gravitatea faptei reținută în sarcina sa, faptă care pune în pericol relațiile sociale referitoare la dreptul la viață și integritate corporală a persoanelor.
În aceste condiții, se observă că, subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și nu a intervenit nici un element nou care să conducă la schimbarea situației inculpatului, din punctul de vedere al măsurii arestului preventiv, cum ar fi revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Prelungirea măsurii arestării preventive sa inculpatului s-a dispus în mod justificat datorită faptului că organele de urmărire penală mai au de efectuat o serie de acte de urmărire penală cum ar fi, obținerea unor acte medicale, expertize biocriminalistice, raport medico - legal de expertiză neuropsihiatrică de la INML B, prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea unei soluții legale în cauză, acte de urmărire penală, care sunt necesare pentru finalizarea fazei de urmărire penală a cauzei.
În ceea ce privește măsura arestării preventive, instanța apreciază că invocarea unei relații apropiate cu victima, recunoașterea faptei, respectiv împrejurarea că inculpatul a alertat salvarea, are o relevanță mai mică, aceste aspecte urmând a fi apreciate de către instanța de judecată de fond, în cazul în care inculpatul va fi trimis în judecată, putând fi calificate ca fiind circumstanțe atenuante facultative.
În aceste condiții, instanța apreciază că se impune în continuare prelungirea măsurii arestării preventive, deoarece este prioritar interesul general al societății de protejare a ordinii publice față de interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, persoana care a fost acuzată eof aptă deosebit de gravă, respectiv de încercare a suprimării unei vieți omenești.
Pentru toate aceste considerente, văzând că nu există motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează că respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 122/CC/08.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
G
Grefier
RED: GB/19.09.2008
Dact:
2 exempl/25 2008
Prima instanță: Trib.T -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Anca Nacu, Victor Ionescu
