Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 88/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- Încheierea nr. 88/
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G-- - judecător
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr.90/CC din data de 06 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest.
Se depune la dosar de către apărătorul recurentului inculpat împuternicirea avocațială.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Potrivit art. 70 Cod procedură penală, i s-a adus la cunoștința recurentului inculpat fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat precizează că nu dorește să dea declarație în această fază a procesului.
Recurentul inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În motivare, apreciază că hotărârea atacată este netemeinică, raportându-se la propunerea de prelungire a duratei arestării formulate de către parchet. Propunerea de arestare ce a fost soluționată la data de 11 octombrie 2009 fost formulată având în vedere necesitatea administrării unor acte procesuale, care au rezultat din alte probe efectuate până în momentul de față, apreciind că acestea sunt probe probabile. Parchetul solicită prelungirea arestării pentru efectuarea altor expertize informatice, însă apărătorul recurentului inculpat apreciază că acestea nu au corespondent în dosar, dat fiind că există concluzii ca urmarea efectuării unor astfel de lucrări și nu se regăsește în dosar o altă rezoluție a procurorului în vederea efectuării unei expertize care să nu fie acoperită de acea expertiză.
În legătură cu motivul invocat de parchet referitor la faptul că nu s-au primit de la bănci și persoanele fizice prejudiciate, constituirea de parte civilă, apărătorul recurentului inculpat arată nu are corespondent, deoarece în volumul 3 din dosarul de urmărire penală există relații comunicate de unele bănci în sensul că nu s-au efectuat tranzacții frauduloase cu cardurile identificate și că nu au posibilitatea de a comunica organului de urmărire penală suporturile optice ce conțin înregistrările video din fața unui bancomat. Alte bănci au comunicat că acele bancomate de la care s-ar fi presupus a fi fost făcute retrageri frauduloase nu există sistem video.
Pe de altă parte, probele administrate în cauză până în prezent, îl disculpă pe inculpat, iar până în prezent organul de urmărire penală nu a identificat acele acte materiale de care se face vinovat inculpatul, nu există referințe exprese la acest inculpat.
Totodată, apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu ar zădărnici aflarea adevărului, dat fiind faptul că toți presupușii la această faptă sunt arestați.
De altfel, trebuie avut în vedere și faptul că recurentul inculpat are un copil minor în întreținere, soția sa fiind plecată la muncă în Italia, realiza venituri prin prestarea de servicii în cadrul societății mamei sale, este o persoană responsabilă, referindu-se la faptul că atunci când a fost efectuată percheziția domiciliară la data de 10 octombrie, inculpatul aflat în Italia, din propria voință a venit în România pentru a se pune la dispoziția organelor de urmărire penală în vederea lămuririi aspectelor pentru care este cercetat.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de fond admis cererea parchetului și a dispus prelungirea arestării inculpatului, având în vedere că în perioada scurtă de când inculpatul se află arestat nu se putea finaliza urmărirea penală, fiind vorba de o cauză complexă. Toți inculpații au formulat cereri de liberare sub control judiciar, dosarul aflându-se la instanță și nu s-a aflat tot timpul la procuror.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, are doi copii, este sa este plecată și este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.90/CC din 6 noiembrie 2009, Tribunalul Argeșa admis propunerea PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ și în baza art. 155 și urm. Cod pr. pen. a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului ( fiul lui și, născut la data de 01.12.1974 în mun. P, jud. P, domiciliat în mun. P,-,.55,.B,.31, jud. P, CNP -, aflat în Arestul IPJ cu 30 de zile, începând cu data de 11 noiembrie 2009, până la data de 10 decembrie 2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, în esență, se reține că propunerea de prelungirea măsurii arestării preventive pentru inculpatul este întemeiată, pe de o parte subzistând temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, iar pe de altă parte este justificată de necesitatea administrării și altor mijloace de probă.
În legătură cu primul aspect, se constată că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsare în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol rezultă din gradul de pericol social concret ridicat al faptelor pentru care este cercetat inculpatul, consecințele ce se produc în astfel de situații și anume prejudicierea unui număr însemnat de persoane fizice și juridice, precum și din impactul negativ care s-ar produce asupra ordinii publice. In plus, infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul au cunoscut o creștere alarmantă, cu implicații deosebite asupra situației economice, financiare, a persoanelor păgubite.
Pe de altă parte, este prima prelungire solicitată, urmărirea penală nefiind finalizată până în prezent, întrucât nu s-au efectuat toate perchezițiile informatice, se află în curs de efectuare expertizele dispuse privitoare la cardurile contrafăcute, nu s-au primit de la persoanele fizice și juridice prejudiciate constituirea de parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând respingerea prelungirii măsurii arestării preventive susținând că administrarea probelor invocate de parchet se poate realiza și fără privarea de libertate a inculpatului:
- probele administrate îl disculpă pe inculpat;
- lăsarea în libertate a inculpatului nu zădărnicește aflarea adevărului;
- are în întreținere un copil minor.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod pr.penală, se constată caracterul nefondat al recursului, pentru următoarele considerente:
Curtea reamintește că dispozițiile art.155 Cod pr.penală, se referă la posibilitatea prelungirii măsurii arestării preventive, în cursul urmăririi penale, motivat, în ipoteza în care temeiurile care au determinat arestarea inițială, impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Din această perspectivă, dacă temeiul detenției preventive l-au constituit dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, apreciindu-se, judicios, că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, același lucru se poate susține și în momentul de față.
In altă ordine de idei, în momentul de față, această cerință a dispozițiilor art.148 lit.f Cod pr.penală, referitoare la pericolul social concret, este îndeplinită în speță, în continuare.
Infracțiunile ce îi sunt imputate inculpatului, sunt infracțiuni grave și există indicii temeinice de săvârșirea acestora. Acuzația creează un sentiment de revoltă din partea opiniei publice, care solicită o ripostă adecvată din partea autorităților, determinată de împrejurările în care se bănuiește că au fost comise infracțiunile.
Punerea în libertate a inculpatului are repercusiuni asupra bunei desfășurări a procesului penal și obstrucționează efectuarea tuturor perchezițiilor informatice autorizate, a expertizelor dispuse privitoare la cardurile contrafăcute.
Argumentul necesității finalizării raportului de expertiză și al efectuării perchezițiilor informatice este convingător și justifică prelungirea măsurii arestării preventive.
Chiar dacă în stadiul actual al urmăririi penale nu se poate vorbi de existența unor probe indubitabile de vinovăție în ceea ce privește săvârșirea, de către inculpat, a infracțiunilor, există neîndoielnic, indicii temeinice că el le- comis.
Or, potrivit art.143 Cod procedură penală la care face trimitere art.148 alin.1 Cod procedură penală, referitor la arestarea inculpatului, nu este necesar ca la luarea măsurii arestării preventive și respectiv, la prelungirea duratei acestei măsuri să existe neapărat probe de vinovăție, fiind suficientă existența unor indicii temeinice.
Pentru considerentele ce preced, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă dar restrictivă de libertate.
Concluzionând, în baza argumentației ce precede, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar motivul de recurs este neîntemeiat.
Așadar, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de .
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr.90/CC din data de 06 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2009, la Curtea de Apel
Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./27.11.2009.
Jud.fond:
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
