Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 9/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
10/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheiere nr.9/
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-inculpată împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 23 decembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales -, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.35/8.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurentei-inculpate depune la dosar împuternicirea avocațială și motivele de recurs, comunicând un exemplar de pe acestea și reprezentantului Ministerului Public, și solicită proba cu înscrisuri în circumstanțiere și pe situația de fapt, care relevă faptul că inculpata este dependentă de heroină și a urmat un tratament de dezintoxicare în cursul anului 2009, un certificat de calificare profesională ca vânzător, certificatul de naștere al minorului, precum și bilete de ieșire din spital și buletine de analize medicale.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea, după deliberare, apreciind-o utilă, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere și pe situația de fapt formulată de recurenta-inculpată și procedează la administrarea acesteia, după care, nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentei-inculpate, invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.6 și 10 Cod procedură penală, critică încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în mai multe momente, urmărirea penală a fost efectuată în lipsa apărătorului, de exemplu după audierea, inculpata a fost condusă în altă cameră, unde procurorul îi solicita lămuriri și îi punea întrebări, fiind astfel încălcate prevederile art.6 alin.1 și 4, art.171 alin.3 și art.172 Cod procedură penală. De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile inculpatei și să influențeze soluția, întrucât nu a luat în considerare înscrisurile medicale depuse și care evidențiau că este dependentă de heroină de 11 ani și a urmat un tratament de dezintoxicare în cursul anului 2009, situație în raport cu care apreciază că s-au schimbat temeiurile de fapt și de drept inițiale, fapta penală săvârșită încadrându-se în prevederile art.4 din Legea nr.143/2000, așa încât sunt aplicabile dispozițiile art.139 alin.1 și 2 Cod procedură penală, deoarece scopul procesului penal poate fi atins și fără privarea de libertate.
Totodată, i-a fost încălcat dreptul la apărare, contravenind astfel prevederilor art.6, art.143 și art.171 Cod procedură penală și dispozițiilor art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât ambilor inculpați nu le-au fost aduse la cunoștință drepturile, respectiv dreptul de a nu face declarații, nu i-au fost prezentate toate învinuirile expuse în referatul procurorului, având în vedere faptul că, în tot cursul audierii inculpatei, nu existat discuții cu privire la o rețea internațională de narcotraficanți și nu s-a ținut cont de faptul că este dependentă de heroină, procurorul sugerându-i, în mod constant, că cele 200 grame de heroină era destinată vânzării.
Nu în ultimul rând, solicită să fie avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatei, care este consumatoare dependentă de heroină, nu are antecedente penale, are un minor de numai 8 ani, era încadrată în muncă și lucra alături de mama sa, ca vânzător, a urmat un tratament de dezintoxicare și a reușit să renunțe la droguri, nu există temerea că s-ar sustrage urmăririi penale și cercetării judecătorești, nu există dovezi că ar putea comite alte infracțiuni sau că ar încerca zădărnicirea adevărului. În egală măsură, nu au fost prezentate probe care să dovedească faptul că cele 200 grame de heroină găsite asupra inculpatei și cantitatea de 300 grame heroină găsită deținută de coinculpat erau destinate comercializării și nici probe privitoare la existența unui grupări internaționale.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatei.
Reprezentantul Ministerului Public consideră criticile referitoare la încălcarea dreptului la apărare ca nefondate, având în vedere faptul că atât declarațiile date de inculpată, cât și procesele-verbale de aducere la cunoștință a învinuirilor și cele de inculpare sunt semnate și de apărătorul ales. În egală măsură, este nefondată și critica invocată în susținerea cazului de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală, întrucât dependența de heroină a inculpatei este de necontestat și rezultă din actele medicale, din declarațiile sale, precum și din fișa sa de cazier judiciar, fiind sancționată anterior pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului propriu, fără drept, elemente care nu conduc la schimbarea temeiurilor inițiale, ci, dimpotrivă, este o circumstanță agravantă pentru inculpată, care, în afară de transportul drogurilor în vederea comercializării, înțelege să mai și consume astfel de substanțe.
Așadar, și la acest moment procesual subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, întrucât, pe de o parte, există probe că inculpata urma să pună în vânzare droguri și nu numai pe cele găsite asupra sa, astfel cum a declarat ea însăși imediat după reținere, declarație ce se coroborează și cu declarațiile coinculpatului, iar, pe de altă parte, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere cantitatea mare de droguri transportată, împrejurarea că aceste droguri urmau să fie vândute pe piața liberă cu cel puțin 4.000 Euro și modalitatea în care a disimulat transportul drogurilor.
Recurenta-inculpată, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales, precizând că au efectuat drumul în Turcia pentru a achiziționa mașini de cusut, însă gazda la care s-au cazat le-a sugerat să cumpere heroină pentru consum, întrucât prețul era mai mic decât în țară, și se afla în stare de sevraj.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 23.12.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și în conformitate cu art. 155 alin. 1 și 6 Cod procedură penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei arestată în baza nr. 275/UP/27.11.2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală pe o durată de 30 de zile, de la 26.12.24.01.2010.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii privative de libertate a inculpatei nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite dispozițiile impuse de art. 5 paragraful 3 și 4 CEDO și respectiv disp. art. 155 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 6 și 10 Cod procedură penală.
În motivare, s-a arătat că au fost încălcate disp. art. 6, 171 alin. 3 și 172 Cod procedură penală privind dreptul la apărare, urmărirea penală fiind efectuată în lipsa apărătorului și de asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale de natură să garanteze drepturile inculpatei și să influențeze soluția, întrucât nu au fost luate în considerare înscrisurile medicale care dovedeau că inculpata este dependentă de heroină și a urmat un tratament de dezintoxicare.
S-a mai susținut că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei s-au schimbat, iar scopul prevenției poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacată prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art.3856teza finală Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, în condițiile art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Împotriva inculpatei a fost începută urmărirea penală și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, existând motive plauzibile de a se bănui că la data de 27.11.2009, împreună cu inculpatul, inculpata a introdus pe teritoriul României, prin punctual de control al trecerii frontierei G, venind din Turcia cu un autocar al SC SRL, cu numărul de înmatriculare B 36, cantitatea 500 grame heroină, disimulată în încălțămintea sport cu care o purtau. În momentul verificării,inculpata a fost depistată având ascunsă în pantofii sport cu care era încălțată cantitatea netă de 215,77 grame heroină, drog ce era destinat vânzării, potrivit datelor deținute de către Direcția de Combatere a Organizate - Serviciul Antidrog, sesizată că urma a fi introdusă pe teritoriul țării o cantitate importantă de heroină de către membri ai unei rețele de traficanți de droguri ce activează pe raza municipiului
tranzacției fiind cunoscute, inculpata a fost depistată în flagrant datorită supravegherii operative a mijlocului de transport, imediat după îndeplinirea formalităților necesare trecerii frontierei, pe drumul spre
Îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 Cod procedură penală a rezultat din procesele verbale de supraveghere operativă, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de percheziție corporală și raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 27.11.209 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din Direcția de Combatere a Organizate - Serviciul Antidrog.
Împotriva inculpatei la 27.11.2009 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru cazul prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală.
Gravitatea infracțiunii pentru care inculpata este cercetată, consecințele acesteia în circumstanțele cauzei, ca și personalitatea inculpatei (sancționată administrativ pentru consum de droguri, fără ocupație și surse licite de venit) impun a se constata că măsura arestării preventive este adecvată și proporțională cu scopul urmărit, al protejării siguranței publice și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 148 lit. f) Cod procedură penală cu referire la art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenție.
Curtea constată și caracterul necesar al privării de libertate a inculpatei existând în cauză date din care rezultă presupunerea rezonabilă că se acționează în cadrul unei rețele internaționale de traficanți de droguri de mare risc, inculpata intrand în mod direct în contact cu furnizori de heroină turci, iar practicarea operațiunilor de trafic de droguri are loc cu titlu de ocupație permanentă, existând de asemenea, date cu privire la o activitate amplă de trafic de droguri, coordonată și care aduce importante câștiguri financiare, în condițiile în care un kilogram de heroină se vinde pe piața a drogurilor cu cca. 20000 euro.
Se mai constată că, în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a disp. art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, persistența motivelor plauzibile că inculpata face parte dintr-o rețea care acționează în mod coordonat și a fost depistată că a introdus în țară o cantitate importantă de heroină disimulată în încălțămintea sport pe care o purta, justifică în continuare privarea de libertate a inculpatei, măsură care nu a încetat a mai fi rezonabilă în raport cu exigențele art. 5 paragraful 3 din Convenție, având în vedere complexitatea cercetărilor ce se efectuează în cauză.
Susținerea inculpatei prin apărătorul ales că au fost încălcate drepturile legale ce garantează dreptul la apărare este pur formală întrucât, verificând actele procesuale efectuate în cauză s-a constat că apărarea inculpatei a fost asigurată.
Totodată, înscrisurile care atestă că inculpata este consumatoare dependentă de droguri pe o mare perioadă de timp nu sunt de natură să influențeze asupra măsurii privative de libertate care a fost dispusă mai ales, în considerarea disp. art. 136 Cod procedură penală având în vedere necesitatea asigurării bunei administrări a urmăririi penale ci dimpotrivă, se pot constitui într-un indiciu al periculozității personalității inculpatei care, pentru procurarea de droguri, a trecut la activități de trafic, astfel cum se conturează în prezenta cauză, știut fiind că în lanțul traficanților de droguri, consumatorul dependent devenit traficant reprezintă veriga cea mai pernicioasă prin susținerea flagelului consumului de droguri cu grave consecințe asupra sănătății publice.
Constatând că în cauză instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 155 alin. 1 Cod procedură penală în conformitate cu care, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate, detenția preventivă,provizorie a inculpatei poate fi prelungită nefiind motive de reformare a încheierii recurate, Curtea în temeiul disp. art.38515pct.1 lit. b). Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, obligând recurenta inculpată,în conforitate cu art.192 alin2 pr.penală, la cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul disp. art.38515pct.1 lit. b). Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 23.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Il-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - / 18.01.2010
Dact./ 20.01.2010
Ex.2
RED / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Cristina
