Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 929/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 929/
Ședința publică din 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR:G -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T și inculpații recurenți și, în stare de arest, asistați de avocat ales din cadrul Baroului
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa fost reprezentat de procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș, cu consecința cercetării în stare de libertate a inculpatului. Precizează că raportat la prevederile CEDO, durata arestării preventive a inculpatului a devenit excesivă, iar în urma probatoriului nu se mai justifică menținerea stării de arest a inculpatului. Privitor la declarația lui, arată că aceasta este subiectivă, fiind vorba de un coinculpat ce dorește să-și ușureze situația, iar ceilalți doi martori au nuanțat declarațiile și au arătat că inculpatul nu a participat la bătaie și nu a văzut banii falși. Mai precizează că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat, solicită admiterea recursurilor formulate și să se constate că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Solicită casarea încheierii atacate și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpaților. Precizează că din motive fortuite, audierea a doi martori, dosarul se amână, amânare ce au dus la situația ca inculpații să se afle în stare de arest preventiv de peste un 1. Mai arată că cei doi inculpați nu au antecedente penale, iar unul este student, iar raportat la aceste împrejurări, gradul de pericol social al faptelor este minim. Mai arată că prin reținerea circumstanțelor atenuante s-ar putea ajunge la o reducere a pedepsei, dar și așa, este posibil ca pedeapsa să fie suspendată condiționat. În privința inculpatului, arată că acesta a intrat în mod accidental în posesia bancnotelor false, fiind pus în fața unui fapt împlinit și a pus bancnotele în circulație doar în urma unei acțiuni provocatoare. Mai arată că infracțiunea de aderare la un grup infracțional nu poate fi reținută în sarcina inculpaților, legătura acestora nu a vizat întregul grup, ci doar relația cu inculpatul.
Raportat la pedeapsa prevăzută de lege, arată că având în vedere poziția procesuală a celor doi inculpați care permite stabilirea unei situații reale de4 fapt, această cauză este în stadiu final și punerea în libertate nu ar pune în pericol existența unei stabilități. Solicită a se avea în vedere că instanțele judecătorești au dispus în câteva rânduri punerea în libertate a inculpaților, iar tergiversarea soluționării cauzei nu se datorează culpei inculpaților.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, întrucât din actele dosarului de urmărire penală, precum și din cercetarea judecătorească reiese existența unor probe și indicii privind vinovăția inculpaților.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu există grupul infracțional și el nu îl cunoștea decât pe inculpatul.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, precizând că este arestat de 1 an, a recunoscut fapta pe care o regretă, iar lăsarea sa în libertate nu ar împiedica aflarea adevărului. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din data de 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3002.C.P.P. rap.la art. 160 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpaților:
-, fiul lui si, nascut la data de 05.03.1985, in B M, judetul M, cu domiciliul in Mun T,-, judetul T, posesor al CI seria - nr.-, eliberat de. T,CNP -, studii 12 clase, ocupația elev clasa a XIII-a la., " T, starea civilă căsătorit, fără copii, stagiu militar nesatisfăcut, cetățean român;
-, fiul lui si, născut la 10.01.1986, in T județul T, cu domiciliul in T,-,. 79A,. A,.3,. 14, jud. T, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de. T, CNP - -, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut;
-, fiul lui si, născut la 20.02.1983, in T județul T, cu domiciliul in T,-,. 79A,. A,.3,. 14, jud. T, posesor al CI seria - nr -, CNP--, cetățean român, studii 12 clase, ocupația student, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut;
-, fiul lui și, născut la data de 06.09.1978, în mun. O, jud. B, domiciliat în oraș,-, jud. C, CNP - -,posesor al CI seria - nr. -, eliberată de. SPCLEP la data de 10.06.2008, fără studii, ocupația zugrav, starea civilă căsătorit, cetățean român și
-, fiul lui - și, născut la data de 13.03.1982, în T, jud. T, cu domiciliul în T, str. -,. 11,. E,. 6.. 20, posesor al seria -, nr. -, CNP: -, cetățean român, studii 7 clase, muncitor, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 22.11.2009.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timiș, verificând legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și și având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin rechizitor, gravitatea acestor infracțiuni, modalitatea de săvârșirea a faptelor, a apreciat că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză și pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale precum si declarațiile inculpaților date in fata instanței de judecata, din care s-a reținut că rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în comiterea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai M de 4 ani, prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
S-a reținut că, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Tribunalul a considerat că noțiunea de "probe" că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi interpretata în sensul că ar avea ca obiect împrejurări petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal.
S-a reținut că această noțiunea prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. are în vedere datele existente în dosarul cauzei care permit a se trage concluzia că inculpații cercetați în stare de libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol ce poate să se concretizeze nu doar în vreo atitudine violentă sau potențial infracțională pe viitor a inculpaților, ci si în starea de nesiguranță, de neliniște ce s-ar putea crea în conștiința socială prin lăsarea acestora în stare de libertate.
Tribunalul a reținut că aceasta este interpretarea dată și de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în jurisprudența ei (Letellier contra Franta), unde se arată că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societații o reacție de nesiguranță, de revoltă care să permită cel puțin o perioadă de timp arestarea preventivă a celor acuzați.
În prezenta cauză, prima instanță a avut în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecata inculpații, și, numărul persoanelor implicate, modalitatea în care aceștia au acționat, urmarea care s-a produs și care s-ar fi putut produce, atingerea gravă adusă relațiilor de încredere în autenticitatea și valabilitatea monedei naționale, care sunt tot atâtea elemente ce indică starea de temere și nesiguranță ce s-ar crea pentru societate în cazul cercetării acestora în stare de libertate.
S-a considerat că până la acest moment procesual, nu au intervenit temeiuri noi care sa justifice cercetarea inculpaților în stare de libertate, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent.
Avându-se in vedere ca subzista si in prezent pericolul concret pentru ordinea publica in cazul lăsării in libertate a inculpaților, și, Tribunalul Timișa constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive iar in baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. a menținut starea de arest a inculpaților, și urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 22.11.2009.
Împotriva încheierii penale de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de 24.09.2009 în dosarul nr- din 09.03.2009 au declarat recurs inculpații, și, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 30.09.2009.
Recursurile nu au fost motivate în scris, fiind susținute oral la termenul de azi de către apărătorii aleși ai inculpaților recurenți, conform concluziilor consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, Curtea constată că recursul inculpaților, și sunt nefondate, pentru considerentele care urmează.
Prima instanță a făcut o justă apreciere a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpanții recurenți au săvârșit fapte grave, care aduc atingere relațiilor privind conviețuirea socială și încrederii de care trebuie să se bucure obiectele prin care se exprimă moneda națională, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Se observă atât pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpaților recurenți ( inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup; falsificarea de monede sau de alte valori), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților recurenți (față de modul de operare - caracterul organizat al activității infracționale, numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională și a celor care au suportat consecințele acesteia; urmările produse și care se puteau produce).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) proc. pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpaților recurenți au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai M de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de recurs mai apreciază că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații recurenți.
Față de cele reținute, se consideră și că lăsarea inculpaților recurenți în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a instanței.
Pentru aceleași considerente care vizează menținerea arestării preventive se apreciază că această măsură procesuală nu poate fi revocată sau înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Curtea observă că sunt fără relevanță susținerile potrivit cărora inculpatul ar fi fost arestat în baza depozițiilor a trei martori, care la instanța de fond și-au nuanțat declarațiile. Astfel, probele administrate până în prezent nu au modificat imaginea de ansamblu asupra stării de fapt avută în vedere la luarea, prelungirea și menținerea măsurii aretării preventive. Susținerile acestui inculpat în sensul nevinovăției sale nu schimbă cu nimic situația amintită, această poziție procesuală a sa fiind constantă pe parcursul procesului penal. De asemenea, prin declarațiile martorilor reaudiați de instanță nu s-a diluat materialul probator într-o măsură care să ducă la concluzia că măsura arestării preventive nu se mai justifică.
Instanța de recurs observă că sunt nefondate susținerile potrivit cărora starea de arest nu s-ar mai justifica deoarece inculpații sunt arestați de mai mult de un an iar pedeapsa ce urmează a fi aplicată ar fi redusă și, posibil, cu suspendarea condiționată a executării. Dacă privitor la starea de arest nu se poate discuta fondul cauzei, decât în mod tangențial, atunci cu atât mai puțin se poate discuta asupra cuantumului pedepsei ce urmează a fi aplicată și a modalității de executare.
Referitor la durata arestării preventive, așa cum s-a statuat în jurisprudența, aprecierea limitelor rezonabile ale duratei stării de arest preventiv se face prin raportare la circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție. În speță, există un just echilibru între măsura arestării preventive și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, de genul celor cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului recurent. Ca atare, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului recurent de a fi judecat în stare de libertate.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de 24.09.2009 în dosarul nr- din 09.03.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă fiecare inculpat la plata a câte 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 01.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
Grefier,
Red.- 02.10.2009
Tehnored. -07.10.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
