Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 98/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.98/ DOSAR NR-
Ședința publică din 22 decembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 3: Laura Popa
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 21 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul IPJ B ) asistat de apărător ales, avocat, recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul IPJ B ) asistat de apărător ales, avocat, recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul IPJ B ) asistat de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat depune la dosar un memoriu din partea inculpatului care să fie avut în vedere la soluționarea cauzei.
Întrebate fiind părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționarea și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 21.12.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu referite la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 lit.a și f Cod procedură penală și s-a prelungit starea de arest preventiv a inculpatului. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea Curții Constituționale în sensul că deși s-au mai invocat astfel de excepții privind art. 148 lit.a și f Cod procedură penală acestea au fost respinse și din această cauză este admisibilă solicitarea inculpatului. Pe de altă parte contestă faptul că prin aceiași încheiere s-a respins excepția și s-a și prelungit starea de arest a inculpatului, ori acest lucru este nelegal deoarece instanța trebuia să soluționeze chestiunea excepției și după acea să pună în discuție starea de arest. Apreciază că la acest moment procesul nu se mai justifică prelungirea stării de arest pentru că pentru toate elementele pentru care s-a solicitat această pot fi făcute și cu inculpatul în stare de libertate cu anumite obligații din partea acestuia. Deși la momentul la care s-a luat măsura arestării preventive au existat niște indicii care să contureze o anumită implicare a inculpatului în acest dosar, ori în momentul de față se poate constata că starea de fapt prezentată inițial diferă și aici se referă la partea vătămată care din parte vătămată a devenit inculpată. Inculpatul nu a contestat niciodată că îi cunoaște pe ceilalți inculpați, deci era normal să se întâlnească să stea de vorbă. A se avea în vedere că părțile vătămate se ocupă în mod obișnuit cu prostituția, singure își plăteau chiria și tot singure dădeau anunțuri la ziar. Apreciază că persoanele care sunt considerate victime în acest dosar nu au fost traficate în sensul legii speciale care prevede acest lucru. A se avea în vedere și situația personală a inculpatului care locuiește cu concubina, are un copil minor, locuiește într-o casă de la cu care are niște procese astfel încât inculpatul consideră că lăsat în libertate ar avea șanse mai mari să câștige acele procese, pe de altă parte a se avea în vedere că a respectat întotdeauna toate obligațiile care i-au fost impuse astfel încât ca o garanție pentru stat consideră că luarea unei alte măsurii preventive de art. 136 Cod procedură penală, respectiv obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea B ar fi mai potrivită.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, respectiv de respingere a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și, în principal punerea în libertate a inculpatului iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Apreciază că în această fază procesuală arestarea preventivă a inculpatului este nejustificată și aici se referă la stadiul avansat în care se află cercetările de urmărire, cercetări care se reflectă în motivele arestării preventive formulate de parchet. Solicită a se observa că se solicită prelungirea arestării preventive pentru prezentarea materialului de urmărire penală și prezentarea rechizitoriului, pentru a se efectua anumite prelucrări privind înregistrările luate de către lucrători din teren victimelor audiate, cu excepția prezentării materialului de urmărire penală, toate celelalte nu necesită prezența inculpatului în fața organului de urmărire penală în vederea desfășurării procesului penal în sensul prev. de art. 136 Cod procedură penală. Apreciază că la acest moment temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, au încetat iar temeiuri noi cu privire la luarea acestei măsurii nu există. Cu privire la temeiul reținut în sarcina inculpatului, respectiv dispozițiile art. 148 lit.f Cod procedură penală, apreciază că încheierea pronunțată de >Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov este netemeinică și nejustificată, instanța de fond în mod netemeinic a înlăturat declarația părții vătămate pe motivul că din punctul de vedere al instanței de fond nu ar fi relevat pentru că aceasta și-a schimbat declarația. ori prin această probă nouă între propunerea de arestare preventivă și prelungirea arestării preventive se justifică încetarea temeiurilor arestării preventive. În mod greșit instanța de judecată raportat la natura juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ori natura juridică a faptei nu poate fi confundat cu pericolul pe care l-ar prezenta persoana inculpatului dacă ar fi pus în libertate. A se avea în vedere că părțile vătămate de bună voie au practicat prostituția iar acest lucru rezultă chiar din declarațiilor acestora, în nici un caz inculpatul nu le-a obligat să săvârșească o asemenea infracțiune. Pentru buna desfășurare a procesului penal este suficientă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură care la rândul ei este restrictivă de libertate. Inculpatului i se pot impune anumite obligații pe care acesta le va respecta. A se avea în vedere situația familială a inculpatului care are un copil minor în întreținere și care are nevoie de tatăl său în familie fiind și sărbătorile de iarnă.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii atacate și, în principal judecarea în stare de libertate a inculpatului iar în subsidiar în locuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă în prezent și acestea s-au modificat în se acest sens a se avea în vedere că partea vătămată și-a schimbat declarația dată în cursul urmării penale. A se avea în vedere că inculpatul a fost arestat avându-se la baza prima declarație dată de partea vătămată. La dosarul cauzei există un proces verbal încheiat la data de 20.11.2009 încheiat de către organele de poliție care transcriu o parte din convorbiri iar în acel proces verbal este o convorbire telefonică între partea vătămată ce se afla într-un Centru de Protecție a Victimelor și inculpat, aceasta ceruindu-i inculpatului să vină să o ia de acolo. Ori din aceste două declarații nu se poate reține o supunere la violență din partea inculpatului asupra părților vătămate. A se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale care a greșit pentru faptul că s-a aflat în prezența celorlalți doi inculpați. S-a mai reținut că inculpat se afla în prezenta celorlalți doi inculpați în momentul în care se aplicau violențe asupra părților vătămate, ori raportat la declarațiile date până în acest moment și la faptul că partea vătămată și-a schimbat declarația dată planează un dubiu asupra stării de fapt reținută. Cu privire la dispozițiile art. 148 lit.f teza a II Cod procedură penală, consideră că nu s-a făcut dovada că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Scopul măsurii prev. de art. 136 Cod procedură penală poate fi atins și prin luarea măsurii preventive a de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, ca legală și temeinică. Cu privire la cererea formulată de inculpatul apreciază că încheierea primei instanțe este temeinică și legală pentru că cererea prin care s-a invocat cererea de neconstituționalitate este inadmisibilă deoarece această cererea poate fi invocat doar în faza de judecată. Apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus pentru inculpatul prelungirea arestării preventive având în vedere că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat, aceste indicii nu s-au modificat. În opinia lor subzistă și condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală având în vedere limitele de pedeapsă, precum și faptul că din probele de la dosar rezultă că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. A se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, numeroasele condamnării anterioare precum și faptul că în anul 2006, 2008, 2009 fost arestat preventiv în diferite dosare. În ceea cel privește pe inculpatul, apreciază că instanța de fond în mod corect a dispus prelungirea măsurii arestării preventive având în vedere că acesta a comis infracțiuni de o gravitate deosebită. A se avea în vedere că într-un doar care a fost pe rolul Curții de APEL BRAȘOV acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. Cu privire la inculpatul într-adevăr trebuie avut în vedere că partea vătămată și- schimbat declarația dar s- schimbat și încadrarea juridică pentru faptele pentru care inculpatul este cercetat. Apreciază că cercetarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la solicitarea inculpaților de a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu prăsi localitatea de domiciliu, apreciază că această cerere este inadmisibilă pentru că practica judiciară a stabilit că se poate dispune obligarea de a nu părăsi localitatea cu prilejul arestării preventive, ori în această fază a urmării penale DIICOT a solicitat prelungirea arestării preventive.
Avocat în replică arată că art. 29 din Legea nr. 47/1992 la alin.1 zice în orice fază a litigiului și indiferent de obiectul acesteia se poate invoca excepția de neconstituționalitate.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate și se obligă să respecte toate dispozițiile care vor fi stabilite de către instanță.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate și se obligă să se prezinte la fiecare termen de judecată ce se va stabili și, de asemenea va respecta toate obligațiile ce se vor impune de către instanță.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate și se obligă să respecte toate obligațiile care se vor stabili de către instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 21.19.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă ICCJ - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov privind pe inculpații, și și în consecință, în baza art. 155, 159 Cod procedură penală rap. la art. 148 alin 1 lit. Cod procedură penală, art. 149/1 alin 4 Cod procedură penală a fost prelungită cu încă 30 de zile măsura arestării preventive respectiv începând cu data de 23.12.2009 până la 21.01.2010 inclusiv a inculpaților, și toți deținuți în Arestul IPJ
De asemenea au fost respinse prin aceeași încheiere cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulate de către cei trei inculpați precum și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu referire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, invocată de către inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză iar temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de toți cei trei inculpați subzistă și impune privarea în continuare de libertate a acestora.
Astfel, s-a arătat în motivarea încheierii pronunțate, că pentru infracțiunile reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă din pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunilor pe care sunt bănuiți că le-au comis inculpații și care sunt de o gravitate deosebită, faptele aducând atingere siguranței libertății și inviolabilității persoanei, integrității, demnității și chiar sănătății persoanei, infracțiunile de acest gen reprezentând cea mai periculoasă formă de parazitism social, cu consecințe grave în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială, putând constitui un teren propice pentru săvârșirea altor fapte penale mai grave; pericolul social concret al faptelor pentru care sunt cercetați inculpații este dat atât de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor - recrutare prin violență și amenințare, exploatarea victimelor însă mai ales prin victimele alese de aceștia, parte dintre ele fiind minore, respectiv persoane cu posibilități reduse de apărare datorită vârstei și imaturității fizice și psihice a acestora din circumstanțele reale ale comiteri faptelor, modalitatea și împrejurările în care acestea au fost comise și circumstanțele personale ale inculpaților
Întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată până în prezent din motive obiective, în cauză urmând ca organul de urmărire penală să transpună în procese verbale convorbirile telefonice, să verifice redarea în formă scrisă a convorbirilor purtate de inculpați, să certifice aceste convorbiri, urmând de asemenea a se face verificări legate de alte posibile victime implicate, iar în cauză subzistă temeiul arestării preventive pentru toți cei trei inculpați, s-a constatat de către prima instanță întrunite condițiile prev. de art. 155 Cod procedură penală pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Dat fiind faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, nu au suferit modificări și nici nu au dispărut, dispozițiile art. 139 Cod procedură penală nu sunt incidente în speță, astfel încât cererile formulate de inculpații, și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sunt nefondate.
În ceea ce privește cererea formulată de inculpatul privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de el privind dispozițiile art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, prima instanță a constatat că reglementarea prevăzută de art. 29 din Legea 47/1992 trebuie coroborată cu dispozițiile art. 303 alin. 6 din Codul d e procedură penală și privește doar etapa procesuală a cercetării judecătorești a unei cauze, legiuitorul dând posibilitatea părții implicate într-un proces să invoce astfel de excepții în faza de judecată; procedura prelungirii măsurii arestării preventive - care este o măsură excepțională - trebuie soluționată de judecător de urgență pe baza probelor administrate de în faza de urmărire penală și a prevederilor legale stipulate de art. 155 și urm. Cod procedură penală. Dispozițiile procedurale prev. de art. 303 alin 6 Cod procedură penală sunt de strictă interpretare și ele sunt aplicabile pentru etapa cercetării judecătorești, astfel încât ele nu pot fi extinse și aplicate în situații pentru care nu există reglementare, respectiv nu își găsesc aplicabilitatea pentru etapa urmăririi penale în care se derulează și procedura prelungirii măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații, și criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se respingă cererea de prelungire a măsurii arestării preventive și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă neprivativă de libertate, respectiv obligarea fiecăruia dintre inculpați de a nu părăsi localitatea de domiciliu și cercetarea lor în continuare în stare de libertate. Inculpatul a mai solicitat și suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate pe care a invocat-
În motivarea recursului formulat, inculpatul a arătat în esență că în mod greșit a procedat prima instanță respingând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea 47/1992 care nu limitează invocarea acestei excepții doar la etapa cercetării judecătorești ci se referă la judecată, ori și cu ocazia prelungirii măsurii arestării preventive, are loc o judecată. În ceea ce privește soluționarea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive s-a arătat că la acest moment procesual nu se mai justifică prelungirea stării de arest întrucât urmărirea penală este aproape finalizată, iar actele procesuale care mai sunt de efectuat în cauză pot fi realizate în bune condiții chiar dacă inculpații sunt lăsați în stare de libertate, neavând practic cum să influențeze în vre-un fel efectuarea acestora și deci cercetările care se efectuează în cauză; de asemenea situația personală și familială a inculpatului conduc la necesitatea lăsării în libertate a acestuia, cu atât mai mult cu cât indiciile care existau la început cu privire la vinovăția inculpatului au dispărut, cercetarea penală efectuată în cauză relevând faptul că părțile vătămate nu erau traficate ci se prostituau în folosul propriu, fără a fi constrânse de nimeni.
Inculpatul arătat prin intermediul avocatului, în susținerea recursului formulat că se impune respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive luate față de el și în principal revocarea acestei măsuri iar în subsidiar înlocuirea ei cu o alta neprivativă de libertate; astfel în argumentarea cererilor formulate s-a arătat în esență că în actualul stadiu al urmăririi penale și raportat la actele care mai sunt de efectuat în cauză până la finalizarea urmăririi penale, lăsarea inculpatului în libertate nu ar avea cum să influențeze cercetarea penală; acesta, lăsat în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât are o vârstă relativ tânără și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal; pe altă parte s-a arătat în motivarea recursului formulat că materialul probator existent la dosar nu este suficient și nu conturează cu suficientă claritate vinovăția inculpatului recurent, cercetarea penală efectuată scoțând la iveală faptul că nici unul dintre inculpați, deci nici inculpatul nu a traficat părțile vătămate, ci acestea se prostituau în folosul propriu astfel - cel puțin declarația părții vătămate este relevantă sub acest aspect - astfel încât se impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de libertate.
Inculpatul arătat de asemenea prin intermediul avocatului, în susținerea recursului formulat că se impune respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive luate față de el și în principal revocarea acestei măsuri iar în subsidiar înlocuirea ei cu o alta neprivativă de libertate respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu; astfel în argumentarea cererilor formulate s-a arătat în esență că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă în prezent sau în orice caz s-au modificat; cercetarea penală efectuată în cauză până în prezent și materialul probator existent la dosar nu este suficient și nu conturează cu suficientă claritate vinovăția inculpatului recurent ba mai mult, ultimele acte procedurale efectuate în cauză (în special declarația părții vătămate ) au scos la iveală faptul că nici unul dintre inculpați, nu a traficat părțile vătămate, ci acestea se prostituau în folosul propriu astfel încât acuzațiile aduse inculpaților sunt nefondate iar cercetarea acestora în continuare în stare de arest nu se mai impune.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursurile formulate de către inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În primul rând, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de către inculpatul în procedura prelungirii măsurii arestării preventive, instanța de recurs constată că în mod judicios a fost apreciată de către judecător ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea ei și suspendarea judecării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a celor trei inculpați până la soluționarea de către Curtea Constituțională a acestei excepții.
Astfel, potrivit art. 29 din Legea 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice faza a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu de către instanța de judecată. A 5 prevede de asemenea că pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.
Coroborând textele de lege menționate, care fac referire la "instanțe judecătorești" sau "instanțe de judecată", cu dispozițiile art. 303 alin 6 Cod procedură penală care vorbește de asemenea despre obligația "instanței de judecată" de a suspenda judecarea cauzei în care a fost ridicată o asemenea excepție, rezultă fără îndoială că legiuitorul a avut în vedere posibilitatea oferită părților, procurorului sau chiar instanței de a sesiza Curtea Constituțională cu o asemenea excepție, însă doar în situația în care instanța judecătorească a fost investită cu judecarea unei cauze, a unui litigiu oricare ar fi obiectul său și în oricare faza s-ar afla.
Măsurile preventive și modalitatea în care acestea care pot fi luate și prelungite în cursul urmăririi penale sunt reglementate special în Codul d e procedură penală; ele sunt anterioare sesizării instanței de judecată cu judecarea cauzei în fond și în toate situațiile legiuitorul face referire la "judecătorul" care soluționează aceste propuneri formulate în etapa urmăririi penale și nu la "instanța de judecată"; de asemenea, având în vedere că dosarul se află în cursul urmăririi penale anterior sesizării instanței de judecată cu judecarea în fond a cauzei, nu se poate vorbi despre existența pe rolul instanței a unui litigiu; ceea ce se soluționează atât în procedura luării unei măsuri preventive cât și în cea a prelungirii, reprezintă o evaluare a judecătorului (care spre deosebire de procuror prezintă suficiente garanții cu privire la independență și imparțialitate) asupra necesității privării de libertate a unei persoane bănuite că a comis o infracțiune și nu o judecată a cauzei.
În raport de aceste considerente, în mod judicios a procedat judecătorul de la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov respingând cererea formulată de inculpatul privind suspendarea judecării propunerii de prelungire și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia soluției de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților, și, instanța de recurs constată că prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 9/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul - s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile a inculpaților: pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (două acte materiale) și art. 13 alin 1,2 și 3 teza a II-a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale), art. 329 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale) și art. 8 din Legea 39/2003 toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001, art. 13 alin 1,2,3 (teza a II-a) din Legea 678/2001 și art. 8 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea 678/200, art. 329 alin 1 și 3 Cod penal și art. 8 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal.
Inculpații sunt cercetați pentru următoarele fapte: în primăvara anului 2009 inculpatul a recrutat-o pe partea vătămată minoră (17 ani) în Gara B, în vederea practicării prostituției. Având temeri, victima a convenit să împartă în mod egal banii obținuți astfel, s-a prostituat zilnic, pentru sume cuprinse între 50-70 lei, având în medie 4 clienți pe zi, pe care i-a racolat în zona pasajului de la ieșirea din B spre Feldioara, unde era condusă de inculpat împreună cu alte victime care se prostituau în folosul acestuia, fiind astfel exploatată până în luna septembrie 2009 când minora, fugind de sub supravegherea inculpatului, a fost prinsă, agresată și amenințată de respectivul spre aod etermina în acest mod să continue activitatea de prostituție în beneficiul său. Victima a mai susținut că în folosul inculpatului se mai prostituau și victima, precum și alte fete a căror identitate a fost stabilită ulterior.
În data de 17.09.2009 inculpatul, însoțit de învinuita, a recrutat-o sub amenințări pe victima, a cazat-o în apartamentul nr.34 situat pe- din B, împreună cu alte victime și a obligat-o să se prostitueze la pasajul din apropierea Hotelului aflat la ieșirea din oraș, căruia îi preda veniturile încasate zilnic de la clienți, în sumă medie de 1.500 lei. Victima s-a prostituat în folosul inculpatului timp de două săptămâni, perioadă în care, fiind surprinsă că își contactează telefonic părinții, a fost agresată de acesta, reușind în cele din urmă să scape de sub supravegherea sa cu ajutorul unui client. Din declarația victimei mai rezultă că, în zona în care era condusă să-și recruteze clienții, se mai prostitua pentru același inculpat victima, pentru inculpatul victimele și, fiind supravegheate în activitatea lor de inculpați, însoțiți de învinuitul.
La începutul perioadei de vară a anului 2009 inculpatul zis "" a întâlnit-o pe victima minoră într-un local situat pe strada - - din B, prilej cu care a convins-o să se prostitueze în folosul său, urmând ca sumele câștigate din această activitate să fie împărțite în mod egal. Ulterior inculpatul a cazat victima la locuința amicului său zis "" și timp de aproximativ 45 de zile a condus-o în fiecare seară în zona Hotelului, de unde respectiva își recruta clienții, banii dobândiți fiind însă luați de traficant integral, cu excepția unor sume modice lăsate minorei pentru țigări și alimente. Din declarația părții vătămate mai rezultă că a fost agresată de inculpat în momentul în care a cheltuit banii încasați de la clienți peste noapte, motiv pentru care în perioada care a urmat a fugit de două ori de sub supravegherea acestuia, reușind în cele din urmă să scape, deși primise semnale de amenințare din partea traficantului.
Potrivit declarației victimei, inculpatul a mai exploatat prin supunere la prostituție pe partea vătămată și în aceeași locație în care a fost inițial cazată, au mai fost aduse ulterior, să locuiască, victimele, - și care inițial s-au prostituat pentru inculpatul și ulterior au ajuns să fie exploatate de inculpatul, potrivit unei înțelegeri cu cel anterior menționat. Din aceeași depoziție se mai constată că toți trei inculpații își plasau fetele în zona aceleiași locații, inculpatul le supraveghea uneori însoțit de inculpatul sau de inculpatul.
În cursul lunii mai 2009, partea vătămată - (16 ani), însoțită de victima, a fost invitată de inculpatul la Restaurantul unde i-a cunoscut pe inculpații și, ulterior fiind conduse cu un autoturism pe un câmp situat în apropierea cartierului, loc în care inculpatul le-a făcut cunoscut că urmează să se prostitueze în folosul său, activitate la care cele două au consimțit după ce a fost agresată de inculpatul. În perioada care a urmat victima a fost condusă de inculpatul într-un apartament de pe- din B, fiind anunțată de că în baza unor anunțuri publicate în cotidianul "Transilvania ", în cursul zilei urmează să primească clienți în acea locație, iar seara să fie condusă la pasajul din apropierea Hotelului pentru a recruta din acea zonă clienți în vederea practicării prostituției. În aceste condiții victima s-a prostituat timp de o lună, având în medie de 3-4 clienți pe timp de zi și circa 7-8 clienți pe timp de noapte, la tarife stabilite de inculpatul (între 50 și 70 lei), bani care intrau în posesia inculpatului și din care acesta le asigura cele necesare traiului. Ulterior, cele două victime au fost mutate în altă locație situată în cartierul Tractorul, continuând în aceeași modalitate activitatea de prostituție la care erau obligate. Apoi au fost cazate la Hotelul unde partea vătămată a cunoscut-o pe care, de asemenea, era obligată să se prostitueze în folosul inculpatului . În cele din urmă, inculpatul i-a stabilit părții vătămate - o nouă locație pe strada - -, de unde aceasta a reușit să scape cu ajutorul unui client, la sfârșitul lunii octombrie 2009, stabilindu-se la bunicii săi. După circa două săptămâni, inculpatul a luat victima de la școală, însoțit fiind de inculpatul și au forțat-o din nou să se prostitueze până când aceasta a fugit din nou de sub supravegherea inculpatului.
Partea vătămată a confirmat sub toate aspectele, susținerile victimei -, cu excepția perioadei în care a fost recrutată, plasând momentul în luna august 2009. Din declarația acesteia rezultă că, pentru a fi convinsă să se prostitueze, a fost agresată de inculpatul, apoi cazată succesiv, în acest scop, în apartamentul de pe- din B, unde primea clienți urmare unor anunțuri publicate în ziarul "Transilvania ", în apartamentul inculpatului situat pe- din B, unde a cunoscut-o pe victima care era constrânsă să se prostitueze în folosul acestui din urmă inculpat, apoi la Hotelul timp de o lună și în cele din urmă pe- din B, unde le-a cunoscut pe învinuitele și, acestea ocupându-se, de asemenea, cu prostituția. La Hotelul le-a cunoscut pe victima cazată pentru prostituție, de inculpatul, dar și pe învinuita care se prostitua în folosul inculpatului. În această perioadă victima a fost agresată de inculpatul, în folosul căruia se prostitua, reușind în cele din urmă să scape de sub supravegherea acestuia în cursul lunii noiembrie 2009.
În vara anului 2009, partea vătămată a fost recrutată în zona Magazinului din B, de către inculpatul care i-a propus să se prostitueze în folosul său cu promisiunea împărțirii în mod egal a câștigurilor obținute din această activitate. Ulterior, inculpatul a condus-o zilnic la pasajul din apropierea Hotelului unde urma să-și recruteze clienții, i-a stabilit tarife cuprinse între 50 și 70 lei, bani care intrau în posesia acestuia, victimei rămânându-i doar sume modice, fapt pentru care aceasta a fugit de sub supravegherea traficantului după două luni. Ulterior, a fost prinsă, dusă în afara orașului și agresată de inculpatul însoțit de inculpatul. Fiind obligată, în această modalitate, să se prostitueze din nou în folosul inculpatului, victima a fost luată și condusă de către acesta la Hotelul, unde le-a întâlnit pe și - care se prostituau în folosul lui, iar mai târziu a cunoscut-o pe învinuita care, la rândul său, se prostitua în folosul lui, cei doi inculpați suportând costurile cazării. La locul de recrutare a clienților, partea vătămată le-a întâlnit pe care era constrânsă prin acte de violență să se prostitueze în folosul lui, pe și alte fete care, fie de bunăvoie, fie constrânse, practicau prostituția, dar și pe care fusese adusă în același scop de inculpatul, cu ajutorul învinuitei, dintr-un adăpost din Pitești.
Din declarația inițială, dată în calitate de parte vătămată, a învinuitei a rezultat în esență că, în cursul lunii septembrie 2009, inculpatul, însoțit de inculpatul, a racolat-o pe, pe care a constrâns-o prin acte de violență să se prostitueze în folosul său, fiind în perioada care a urmat condusă și supravegheată în zonele de recrutare a clienților (pasajul și Hotelul ) fie de către inculpat, fie de către ori. Aceasta a fost cazată de inculpatul la Hotelul, împreună cu, (care se prostituau în folosul inculpatului ) și (exploatată în același mod de inculpatul ). Inculpatul i-a racolat minorei clienți prin anunțuri publicate în ziarul local Transilvania, banii obținuți de aceasta din activitatea de prostituție fiind inițial împărțiți cu inculpatul, ulterior fiind lipsită de orice venit de către respectivul. Reușind să scape de sub supravegherea inculpatului, minora a fost internată la Centrul Pitești, pe care ulterior l-a părăsit împreună cu numita, conform celor consemnate în procesul-verbal din 16.11.2009, au fost preluate de inculpatul care s-a deplasat în localitatea respectivă însoțit de inculpații și, readuse și cazate pe strada -, alături de celelalte fete, în vederea supunerii la practicarea prostituției în folosul inculpatului astfel cum rezultă din proces-verbal de investigații din 18.11.2009 și din procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor înregistrate în baza autorizațiilor numerele 7 și 8, întocmit la aceeași dată.
În cursul cercetărilor ce au urmat, minora, în mod nejustificat și-a schimbat declarația, afirmând că s-a prostituat în folos propriu prin liberă voință, aspect confirmat și de faptul că respectiva l-a apelat telefonic pe după fuga sa din centru, cerându-i să o preia, moment din care și-a continuat activitatea de prostituție alături de victima, pe care tot ea a recrutat-o în acest scop din adăpostul menționat, cu promisiunea falsă a obținerii unor venituri substanțiale, promițându-i împărțirea în mod egal a banilor dobândiți. Ulterior, partea vătămată a fost transferată inculpatului, împreună cu care învinuita a exploatat-o în modalitatea descrisă, lipsind victima de orice venit obținut din prostituție. Cei doi au cazat partea vătămată într-un apartament situat pe strada - din B, unde le-a cunoscut pe partea vătămată și pe învinuitele și care, de bunăvoie, se prostituau în folosul inculpatului. Apoi inculpatul a cazat-o la Hotelul, fiind condusă la pasajul din zona Hotelului unde își recruta clienții, obținând venituri de circa 800 lei în fiecare seară, bani care, prin intermediul învinuitei, ajungeau la inculpat, care a avertizat-o că, dacă va încerca să fugă, va fi prinsă și bătută.
Din probațiune a rezultat că învinuita minoră, în cursul anului 2009, întreținut în mod repetat raporturi sexuale contra cost cu diferiți bărbați, racolați fie în locuri publice (zona Hotelului din B) fie în locuința închiriată în B pe strada - ori la diverse hoteluri sau locuințele clienților, în folosul său și al inculpatului și că în perioada 13 - 16.11.2009, a recrutat-o pe victima majoră, prin inducere în eroare asupra câștigurilor, în vederea exploatării prin supunere la practicarea prostituției în folosul inculpatului și împreună cu acesta au transportat-o din Pitești la B, unde i-au asigurat cazarea. Pentru infracțiunile de "prostituție" prev. de art.328 din Codul penal, cu aplicarea art.99 alin.3 din Codul penal și de "trafic de persoane" prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.99 alin.3 din Codul penal, cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal, față de învinuită s-a dispus măsura reținerii și ulterior a fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea B pentru o perioadă de 30 de zile.
Din declarația numitei (devenită majoră) și la administrarea în continuare a probațiunii, s-a stabilit că în cursul anului 2009, întreținut în mod repetat raporturi sexuale contra cost cu diferiți bărbați, racolați fie în locuința închiriată în B pe strada -, fie la diverse hoteluri sau locuințele clienților, în folosul său și al inculpatului, motiv pentru care față de aceasta s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.328 Cod penal, infracțiune pentru care a fost reținută.
De asemenea, cu prilejul audierii numitei și din conținutul probelor administrate, s-a mai stabilit că în cursul anului 2009, întreținut în mod repetat raporturi sexuale contra cost cu diferiți bărbați, racolați fie în locuri publice (zona Hotelului din B), fie în locuința închiriată în B pe strada - ori la diverse hoteluri sau la locuințele clienților, în folosul său și al inculpatului, fiind pusă sub acuzare și reținută pentru comiterea infracțiunii prev. de art.328 Cod penal.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Potrivit art. 155 Cod procedură penală arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând subzistența temeiurilor arestării preventive la acest moment procesual, în mod corect a apreciat prima instanță că în ceea ce-i privește pe toți inculpații, sunt incidente încă dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel materialul probator administrat până în acest moment în faza urmăriri penale confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor. Împrejurarea că una dintre părțile vătămate audiate în etapa cercetării penale și-a schimbat ulterior declarația, dezincriminându-i pe inculpați, nu este de natură a influența întreaga urmărire penală și celelalte probe administrate în mod legal în dosar care vin să contureze vinovăția celor trei inculpați acuzați de traficarea mai multor persoane printre care și minore.
În speță sunt de asemenea întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este prevăzută de către legiuitor pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a celor trei inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă pe de o parte, așa cum corect a apreciat și prima instanță din circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, natura și gravitatea acestora, perioada mare de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, numărul victimelor obligate să practice prostituția în folosul inculpaților iar pe altă parte din circumstanțele personale ale inculpaților care deși relativ tineri dau dovadă de perseverență pe calea infracțională, ba mai mult s-au constituit într-un grup pentru a dezvolta acest fenomen de parazitism social și controla cu mai multă ușurință persoanele recrutate și exploatate.
Pe altă parte, la stabilirea necesității prelungirii arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpaților, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură aceștia, are o pondere mai mare decât regula judecării lor în stare de libertate. Ori în speță, văzând natura infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații și circumstanțele comiterii acestora, modalitatea în care erau recrutate și exploatate părțile vătămate, transformate în postura de "marfă", amenințările la care au fost supuse, influența pe care cei trei inculpați o au asupra acestora, temerea pe care părțile vătămate o resimt față de inculpați și care a și creat de altfel condițiile necesare prelungirii activității infracționale a inculpaților o lungă perioadă de timp, numărul persoanelor care au colaborat pentru a face posibilă comiterea faptelor și circumstanțele lor personale, numărul persoanelor traficate și, ecoul pe care faptele inculpaților l-a avut în comunitatea din care provin și care nu s-a stins până în prezent, apare evident că există încă un interes al societății în sensul privării de libertate a celor doi inculpați, care prevalează la acest moment asupra dreptului acestora de a fi cercetați și judecați în stare de libertate.
Văzând așadar că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de toți cei trei inculpați subzistă și impun în continuare privare de libertate a acestora și ținând seama de împrejurarea că urmărirea penală nu este până în prezent finalizată impunându-se efectuarea unor acte procesuale și procedurale imperios necesare aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele, prelungirea de către prima instanță a măsurii arestării preventive cu încă 30 de zile pentru fiecare dintre cei trei inculpați este legală și temeinică, iar criticile aduse încheierii recurate, nefondate.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 21.12.2009 pronunțată de Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr- care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală v-or fi obligați fiecare dintre inculpații recurenți să plătească statului câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 21 decembrie 2009 în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
pt.- -,aflată - - - -
în concediu de odihnă
semnează,
Președinte instanță
Grefier,
- -
Red./15.01.2010
Dact./18.01.2010
5 exemplare
Jud fond/ -
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Nicoleta Țînț, Laura Popa
