Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 991/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 991
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 4.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu Arala.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar în cursul dezbaterilor o notă telefonică, din care rezultă că apărătorul ales al inculpatului - avocat se află în imposibilitatea de a se prezenta în cauză, având probleme în trafic pe ruta A- Soția inculpatului, prezentă la dezbateri, depune la dosar copia contractului de muncă al inculpatului.
Inculpatul arată că nu dorește amânarea cauzei pentru prezentarea apărătorului ales și solicită apelare în prezența apărătorului din oficiu.
Nemaifiind alte probe de administrate sau cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu solicită admiterea recursului declarat de inculpat, apreciind că nu există probe sau indicii temeinice că acesta ar fi săvârșit o faptă penală.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât au fost respectate condițiile legale pentru luarea măsurii preventive.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, arătând că nu a emis filele CEC, nu era administratorul societății comerciale, avea doar împuternicire de la sora sa, era doar șofer angajat și nu a valorificat marfa.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 4 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr. 17/03.10.2008 emis de Tribunalul Arad împotriva inculpatului, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încarcerării, respectiv 03.10.2008.
Tribunalul Arad, pentru a se pronunța astfel, a reținut că prin încheierea nr. 43/3 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arads -a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, reținându-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143.p Cod Penal raportat la art. 148 lit.a și d Constatându C.P.P.-se că inculpatul s-a sustras urmăririi penale s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 17/ 3 octombrie 2008, pe o durată de 30 de zile. Întrucât inculpatul a fost depistat de organele de poliție la data de 03.10.2008 s-a procedat la prezentarea acestuia în fața judecătorului, respectându-se dispozițiile art. 152 alin.3 și 4.C.P.P. Văzând că identitatea inculpatului a fost corect stabilită și nu au fost obiecții de ridicat, prima instanță a dispus executarea mandatului de arestare emis pe seama inculpatului.
Împotriva încheierii penale din 4.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 06.10.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci în susținerea orală a acestuia conform concluziilor consemnate în practicaua deciziei penale.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de înșelăciune în formă agravată și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art.215 al.1,2,3,5 și art.290 penal. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile inculpatului, ale martorilor, acte contabile. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv încrederea publicului în siguranța raporturilor comerciale și în conținutul unor acte cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează încrederea publicului în derularea activităților comerciale.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 4 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 4.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T, a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/24.10.08
Tehnored AJ /30.10.08
Prima instanță: Trib. A-
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
