Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 1/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ÎNCHEIEREA NR. 1/
Ședința publică din 07 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- - --vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin
procuror .
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul-inculpat - fiul lui și, născut la data de 12 aprilie 1983, în prezent internat în Spitalul Penitenciar Colibași, împotriva încheierii nr.1/CC/01ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform disp. art.304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care potrivit disp. art.172 alin.7 Cod procedură penală apărătorul a luat legătura cu inculpatul.
Instanța aduce la cunoștință inculpatului dispozițiile art.70 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, acesta arătând că dorește să dea declarație în fața instanței.
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului arată că nu au cereri prealabile audierii inculpatului.
S-a procedat la audierea inculpatului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris, iar declarația fiind atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul recurentului-inculpat și reprezentantul parchetului, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Instanța constată procesul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru inculpatul-recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea de îndată în libertate a inculpatului, invocând legitima apărare. Arată că partea vătămată l-a provocat pe inculpat să săvârșească fapta, victima l-a contactat de mai multe ori telefonic, adresându-i injurii și tot acesta a fost cel care a început conflictul, încercând să îl lovească cu un lemn. Mai mult victima se afla într-o stare avansată de ebrietate și dezbrăcat. Consideră că inculpatul a fost provocat de victimă și s-a aflat în legitimă apărare, fapt ce duce la înlăturarea caracterului penal al faptei și implicit la punerea în libertate a inculpatului. De asemenea precizează că are informații că victima a decedat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. Arată că în cauză sunt îndeplinite disp. art.148 lit.f )Cod de procedură penală, arătând că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând atât din gravitatea faptei cât și din posibilitatea ivirii unii conflict între inculpat și familia părții vătămate.
Cât privește încadrarea juridică a faptei, la acest moment, consideră că încadrarea este corectă, urmând a se face o altă încadrare a faptei în cazul în care victima a decedat.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt în baza disp. art.385/13 alin ultim, solicită judecarea sa în stare de libertate și regretă cele întâmplate, precizând că victima a fost cea care l-a provocat, acesta fiind nevoit să se apere.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.1/CC din 01 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 12.04.1983 în comuna, județul A, cu același domiciliu, CNP -, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 01.01.2010 și până la data de 29.01.2010.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin ordonanța nr. 758/P/31.12.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeșa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod pen. constând în aceea că în ziua de 31.12.2009, în jurul orelor 15,30, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat numitului mai multe lovituri cu un corp dur în regiunea toracică, producându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.
S-a apreciat că în speță este îndeplinită condiția cerută de art.143 din Codul d e procedură penală; din declarațiile martorilor audiați rezultă fără dubiu că inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu un corp dur în zona toracelui, lovituri în urma cărora aceasta și-a pierdut cunoștința și a fost transportată la Spitalul Județean A, unde a suferit o intervenție chirurgicală, urmată de deplasarea și internarea la Spitalul de Urgență din B, loviturile primite punându-i victimei viața în primejdie.
În ce privește poziția inculpatului, tribunalul a reținut că acesta a recunoscut fapta, cu precizarea că victima i-a adresat injurii și tot ea a fost cea care a început conflictul, încercând să îl lovească cu un lemn, aspect contrazis însă de martorul G care a declarat că inculpatul a ieșit din locuința sa înarmat.
În fine, prima instanță a reținut că în speță este îndeplinită și condiția cerută de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la acest din urmă aspect, tribunalul a apreciat că pericolul pentru ordinea publică este dovedit de natura infracțiunii, care este una de violență, precum și de modalitatea în care a fost comisă, lăsarea în libertate a inculpatului fiind de natură să creeze o stare de insecuritate la nivelul comunității.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care atât personal, cât și prin apărătorul ales a solicitat casarea hotărârii și punerea sa în libertate deoarece, partea civilă este cea l-a contactat de mai multe ori telefonic pe inculpat, adresându-i injurii și tot ea este cea care a început conflictul, încercând să îl lovească cu un lemn. Întrucât lovitura a fost aplicată părții civile pentru a se apăra, inculpatul a invocat legitima apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei și care în opinia sa justifică punerea sa de îndată în libertate.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.ultim, din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art.149/1 alin.10 cu referire la alineatul 1 al textului de lege menționat, judecătorul dispune prin încheiere motivată arestarea preventivă inculpatului dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art.148 Cod procedură penală.
Raportând dispozițiile legale sus menționate la speța dedusă judecății, curtea constată că în cauză sunt indicii și probe temeinice (declarațiile martorilor audiați până în prezent de procuror, constatările preliminare ale medicului legist privind cauza și modalitatea de producere a leziunilor suferite de partea civilă și declarațiile inculpatului care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză), în sensul art.143 din Codul d e procedură penală, care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea prev. și ped. de art.20 rap.la art.174 din Codul penal și care constă în aceea că în ziua de 31 decembrie 2009, în jurul orelor 15,30, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat numitului mai multe lovituri cu un corp dur în regiunea toracică, producându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.
Totodată, curtea constată că în cauză sunt îndeplinite și cerințele articolului 148 lit.f) din Codul d e procedură penală - ce a stat la baza luării măsurii arestării preventive - și anume, recurentul-inculpat este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani ( limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru tentativa la infracțiunea de omor se încadrează între 5 și 10 ani) și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la acest din urmă aspect, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie să se facă abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de comiterea căreia este acuzat inculpatul de către organul de urmărire penală, de reacția publică la săvârșirea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică, nu trebuie avute în vedere numai date legate de persoana inculpatului-recurent - lipsa antecedentelor penale, vârsta - ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori, acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Nu în ultimul rând, curtea constată caracterul necesar al măsurii privative de libertate și implicit, caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin intruzive cum și îndeplinirea cerinței proporționalității, a unui just echilibru între gravitatea infracțiunii de săvârșirea căreia este suspectat recurentul-inculpat și scopul urmărit prin dispunerea măsurii preventive și anume, asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii recurentului-inculpat de la urmărirea penală.
Susținerea recurentului-inculpat în sensul că în cauză sunt îndeplinite condițiile legitimei apărări, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, excede recursului de față al cărui obiect se circumscrie, exclusivn la verificarea legalității și temeiniciei hotărârii pronunțate de instanța de fond sub aspectul constatării existenței unor indicii sau probe temeinice care să ducă la presupunerea rezonabilă că recurentul a comis infracțiunea pentru care s-a cerut arestarea preventivă. Existența în cauză a legitimei apărări, așa cum susține recurentul-inculpat, prin apărătorul său ales, vizează fondul cauzei și urmează a fi constatată de organul de urmărire penală sau, după caz, de instanța de judecată.
În consecință, reținând că menținerea măsurii arestării preventive este conformă atât cu prevederile legislației interne, cât și cu cerințele art.5 paragraful 1 lit.c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, recursul declarat de inculpatul - se privește ca nefondat și se va respinge ca atare, potrivit dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, - fiul lui și, născut la data de 12 aprilie 1983, în prezent internat în Spitalul Penitenciar Colibași, împotriva încheierii nr.1/CC/01 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat să plătească 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Elena
dr.- - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.
2 ex./13.01.2010.
Jud.fond:.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Elena
