Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1025/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1025/
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva încheierii nr. 53/25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, privind pe inculpata.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata-intimată, asistată de avocat ales C din cadrul Baroului A în substituirea avocat din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatei-intimate depune la dosar împuternicire avocațială, delegație de substituire, precum și o copie a certificatului de căsătorie.
Se procedează la audierea inculpatei-intimate, după ce i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 70 Cpp, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Procurorul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, să se admită propunerea de arestare preventivă a inculpatei și să se ia măsura privativă de libertate față de aceasta pentru o perioadă de 29 de zile. Precizează că încheierea recurată este netemeinică și dată cu încălcarea legii, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, din verificările efectuate rezultând că inculpata nu are calitatea de lucrător de poliție de frontieră. De asemenea, se arată că încheierea criticată este nelegală, întrucât deși prima instanță a constatat că fapta nu a fost intens mediatizată, infracțiunea comisă de inculpată a fost pe larg mediatizată, inclusiv la nivel național. Totodată, precizează că lipsa antecedentelor penale nu poate justifica respingerea măsurii arestării preventive, putând cel mult ca circumstanță atenuantă, la individualizarea pedepsei. Pe de altă parte, inculpata a comis trei infracțiuni de trafic de influență, prin urmare există pericolul de a comite o nouă infracțiune. Solicită a se avea în vedere modul și împrejurările comiterii faptei și faptul că prin lăsarea în libertate a inculpatei s-ar crea un sentiment de insecuritate opiniei publice.
Apărătorul ales al inculpatei intimate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate a temeinică și legală, întrucât parchetul nu a arătat în ce constă pericolul pentru ordinea publică, iar instanța de fond a făcut o judicioasă apreciere a probelor din cauză, iar măsura luată este îndestulătoare. Mai că inculpata a avut o atitudine sinceră, a manifestat regret față de fapta comisă, este angajată în muncă, iar prejudiciul cauzat a fost relativ mic. Depune concluzii scrise.
Inculpata-recurentă, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și a i se da șansa să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 53 din 25.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost respinsă propunerea de arestare preventivă a inculpatei - fiica lui și, născută la 31.10.1977, în A, jud. A, cu domiciliul în mun. A,-,. 201,. 5, jud. A, având CNP -, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
În baza art. 146 alin. 111raportat la art. 145 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatei, cu datele personale de mai sus, ca pe o perioadă de 30 de zile să nu părăsească localitatea de domiciliu.
În baza art. 145 al. 11Cod procedură penală pe perioada măsurii, s-a dispus ca inculpata să aibă următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la IPJ A desemnat cu supravegherea acesteia pe durata măsurii;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea procurorului.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 145 alin. 3 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Arada reținut următoarele:
Din actele de urmărire penală, prima instanță a constatat că prin ordonanța din 24 septembrie 2009, în dosarul nr. 470/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpata - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.257 alin.1 Cod penal, pentru faptul că a spus denunțătorului că este ofițer de poliție de frontieră în cadrul Inspectoratului județean al poliției de frontieră A, având gradul de șef al serviciului cercetări penale, iar în schimbul sumei de 1000 euro îl poate sprijini să fie angajat ca șofer al comandantului cms. șef pe care îl cunoaște personal, în data de 24 septembrie 2009 fiind prinsă în timp ce primea de la denunțător suma de 200 euro din datoria restantă de 500 euro.
S-a reținut că prin propunerea de arestare preventivă parchetul a solicitat arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 29 de zile, față de aceasta fiind luată măsura reținerii la 24 09 2009 orele 15,50 pentru 24 de ore, arătând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 136, 146 și 148 Cod procedură penală, astfel că se impune arestarea preventivă a acesteia în baza probatoriului administrat, cercetarea inculpatei în stare de libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică dată fiind gravitatea faptei reținute și a fenomenului corupției la nivel național al cărui flagel poate fi stopat prin măsuri ferme și imediate.
Audiată în procedura prevăzută de art.1491Cod procedură penală, s-a constatat că inculpata și-a menținut declarațiile date cu ocazia prezentării învinuirii, a recunoscut și regretat faptele.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Tribunalul Arada apreciat că în cauză există probe temeinice că inculpata a săvârșit fapta penală, în sensul că din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că a comis acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.257 cod penal,sub acest aspect fiind incidente dispozițiile art.143 Cod procedură penală.
Pe lângă condiția prevăzută de textul din lege antemenționat, tribunalul a reținut că pentru luarea măsurii arestării preventive se impune să fie îndeplinit și unul din cazurile la care se referă art.148 Cod procedură penală, în cauză fiind invocat cel de la litera
În ce privește cazul de la litera f, s-a reținut că arestarea unei persoane se poate dispune dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta în legătură cu care este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vede aceste împrejurări și ținând cont de faptul că, pericolul pentru ordinea publică are în vedere o categorie de riscuri care ar tulbura ordinea socială, fie prin trezirea unui sentiment de indignare în rândul publicului (ceea ce este posibil în cazul unor fapte larg mediatizate, a unor fapte cu consecințe importante din punct de vedere material sau uman, cum ar fi cazul unor fraude de proporții, care au afectat un număr ridicat de persoane, sau a unor fapte soldate cu vătămarea ori decesul mai multor persoane), fie prin crearea sau menținerea unei stări de tensiune în rândul publicului sau al unui grup important de persoane, tribunalul a apreciat că gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatei nu poate justifica unilateral arestarea preventivă a acesteia.
În acest context, având în vedere condițiile concrete în care se reține că a fost comisă fapta, situația și poziția procesuală a inculpatei, precum și datele cuprinse în fișa de cazier judiciar, din care s-a reținut că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, Tribunalul Arada considerat că luarea față de aceasta a măsurii arestării preventive nu este oportună, luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate fiind suficientă și proporțională scopului urmărit de lege pentru asigurarea desfășurării procesului penal în bune condiții, fără ca ordinea publică să fie grav afectată, interesul particular al inculpatei, derivat din respectarea dreptului de libertate neputând fi înfrânt de cel general, derivat din menținerea ordinii publice.
Pe lângă cele arătate, tribunalul a avut în vedere și nr. R(80) 11 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există cel puțin unul din următoarele pericole: pericol de fugă, pericol de obstrucționare a cursului justiției și pericol de a comite o nouă infracțiune gravă. De asemenea, s-a considerat că dacă nu se poate stabili existența nici unuia dintre aceste pericole, detenția se poate justifica, excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
Raportând aceste reglementări internaționale la prezenta speță, s-a constatat că nu poate fi identificat nici unul dintre pericolele care ar putea justifica arestarea inculpatei în sensul prevăzut de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar pentru a preîntâmpina o eventuală sustragere a acesteia de la urmărirea penală, tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 146 alin. 111luat față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea în condițiile prevăzute de art. 145 Cod procedură penală.
Astfel, s-a dispus ca pe o perioadă de 30 de zile inculpatei să-i fie interzis să părăsească localitatea de domiciliu fără încuviințarea organului de urmărire penală.
Pe durata măsurii, inculpata a fost obligată să respecte următoarele obligații: a)să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemată; b)să se prezinte la IPJ A desemnat cu supravegherea pe durata măsurii; c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea procurorului.
Inculpatei i s-a atras atenția cu privire la dispozițiile art. 145 alin. 3 Cod procedură penală.
Față de cele arătate, în temeiul art. 1491Cod procedură penală, Tribunalul Arada respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad pentru arestarea preventivă a inculpatei, dar a luat față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea procurorului.
Împotriva încheierii nr. 53/25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatei.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada arătat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum cere textul art. 148 al. 1lit. f întrucât C.P.P.: - inculpata a comis infracțiuni de corupție, în condițiile în care fenomenul corupției este foarte răspândit în societatea românească actuală și el nu poate fi stopat sau ținut sub control decât prin măsuri ferme, exemplare și imediate; - în realizarea traficului de influență, inculpata s-a folosit de funcții importante din structura Ministerului Administrației și Internelor, uzând chiar și de nume reale din conducerea structurilor locale ale acestui minister; și-a declinat chiar ea o funcție importantă în structurile locale ale acestui minister; a pretins și primit sume mari de bani; a acționat cu viclenie, reușind să-l inducă și să-l mențină în eroare pe denunțător o lungă perioadă de timp; infracțiunea este flagrantă. Totodată, s-a învederat că pericolul social concret este reflectat și de persoana inculpatei, care mai este actualmente cercetată pentru o altă infracțiune de același gen, cu același mod de operare, într-un alt dosar penal - dosar nr. 323/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, dosar care s-ar afla în faza finală și în care se va dispune trimiterea în judecată a inculpatei; respectiv că este cercetată în dosarul penal nr. 5334/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad în care s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de sustragere de sub sechestru prev. de art. 244.Cod Penal și că din înregistrarea convorbirilor în mediul ambiental și a convorbirilor telefonice ar rezulta comiterea unei noi infracțiuni de trafic de influență în 24.09.2009. S-a mai arătat și că lăsarea inculpatei în libertate pentru asemenea infracțiuni ar influența negativ opinia publică, creând un sentiment de indignare.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă".Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"(cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal. Astfel, arestarea preventivă este o măsură cu totul excepțională și se dispune de regulă în cazul comiterii unor fapte grave, infracțiuni de violență extremă sau cele care au cauzat consecințe deosebite.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicate inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport cu aceste criterii, precum și cu aspectele anterior analizate, instanța de recurs constată că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică.
Aplicând criteriile mai sus expuse la cauza ce formează obiectul prezentului recurs, instanța reține că privarea de libertate a inculpatei nu este oportună în cauză. Astfel, în speță, inculpata este cercetată pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1.Cod Penal, întrucât ar fi pretins și primit sume de bani de la denunțătorul, pretinzând că este ofițer de poliție de frontieră în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră A, având gradul de șef al Serviciului Cercetări Penale, susținând că poate sprijini încadrarea acestuia ca șofer al comandantului instituției cms...
În fața instanței, inculpata a recunoscut fapta și a precizat că o regretă, intenționând să restituie denunțătorului banii primiți. Totodată, inculpata nu are antecedente penale, iar faptul că este cercetată penal și în alte cauze nu a fost dovedit și nici nu poate avea o influență hotărâtoare întrucât s-ar încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, datele concrete ale speței, situația personală a inculpatei, lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a acestuia au format instanței convingerea că ordinea publică nu ar fi afectată prin lăsarea în libertate a inculpatului, obligațiile impuse conform art. 145 alin. 11.C.P.P. alături de măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu oferind garanții suficiente în acest sens.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva încheierii nr. 53/25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva încheierii nr. 53/25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.-23.10.2009
Tehnored. -27.10.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Arad
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
