Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 106/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.106/
Ședința publică de la 02 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul T, împotriva încheierii nr.57 din data de 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat, în substituire avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.7/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181Cod procedură penală.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.1403alin.(3) Cod procedură penală, procedează la audierea recurentului inculpat, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Tulcea și pe fond, respingerea propunerii de arestare formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea. Învederează instanței că inculpatul nu a făcut decât să se apere pe el și familia s, acesta s-a împăcat cu familiile părților vătămate, nu are antecedente penale. Consideră că cercetarea inculpatului în stare de libertate nu va împiedica aflarea adevărului. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de procuror.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurentul inculpat. Din materialul probator administrat în cauză până la acest moment rezultă existența indiciilor verosimile care atestă că inculpatul este autorul faptelor care i se rețin în sarcină.
Apreciază că sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală și că luarea măsurii arestării preventive se justifică.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat susține că regretă fapta și dorește să fie cercetat în stare de libertate pentru a le ajuta cu bani pe părțile vătămate, cu care de altfel, s-a și împăcat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea nr.57 din data de 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea și în baza art.1491cod procedură penală, cu ref. la art.136, 143, 146 și 148 alin.1 lit. f cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 28 septembrie 2009, ora 1400și până la data de 26 octombrie 2009 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20-174-176 lit. b cod penal și art.136 din Legea nr.295/2004, cu aplic.art.33 lit. a cod penal.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul, în baza actelor de urmărire penală, a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr.693/P/2009 din 28 septembrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art.20-174-176 lit. b cod penal și uz de armă letală, faptă prev. de art.136 din Legea nr.295/2004 cu aplic.art.33 lit. a cod penal.
S-a constatat că, există motive verosimile, în accepțiunea dată de art.5 alin.1 lit. c din CEDO de a bănui că inculpatul a săvârșit o faptă penală, sens în care se face trimitere la declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați de procuror.
S-a evidențiat, potrivit acestora, că, în noaptea de 26/27 septembrie 2009, în jurul orelor 2400, inculpatul a fost anunțat că fiul său a fost bătut de câțiva tineri de etnie rromă, astfel că, luându-și arma de vânătoare, pe care o deținea în mod legal, și două cartușe a plecat împreună cu soția sa și numitul G în căutarea fiului său iar la ieșirea din localitatea de Deal, inculpatul a ieșit în fața unui autoturism în care se aflau trei persoane, printre care și un minor și văzând că șoferul nu oprește, a tras un foc de armă prin geamul portierei stânga spate, glonțul ricoșând, rănindu-l pe minorul, iar apoi, a pornit în urmărirea mașini, pe care a ajuns-o după aproximativ 500 și a mai tras un foc de armă rănind o altă persoană, pe, ambele victime fiind spitalizate, starea lor fiind gravă, astfel cum rezultă din constatările preliminare ale medicului legist.
Toate aceste aspecte rezultate din actele premergătoare, au condus la formarea convingerii judecătorului investit cu soluționarea propunerii de arestare că există suficiente și temeinice indicii că inculpatul a comis o infracțiunii în concurs real de o gravitate deosebită îndreptate împotriva vieții celor două părți vătămate, indicii care reclamă luarea măsurii arestării preventive.
Apărările invocate de inculpat relative la starea de provocare, de tulburare în care s-a aflat în momentul săvârșirii faptelor penale nu justifică nicicum reacția sa și nu au convins judecătorul că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ci, mai degrabă, ar fi o încurajare a aplicării legii talionului, oricine putând să-și facă dreptate în orice mod, cu orice preț, eludând astfel căile legale.
S-a apreciat că, luarea acestei măsurii se impune în contextul în care sunt întrunite condițiile prev. de art.143 cod procedură penală, iar în speță este incident cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f cod procedură penală, în sensul că pedepsele pentru infracțiunile puse în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică mai trebuie avut în vedere că această noțiune are un sens mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temere că împotriva unor asemenea persoane care săvârșesc infracțiuni grave, organele judiciare nu reacționează eficient precum și posibilitatea ca lăsarea in libertate a inculpatului, să încurajeze alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit judecătorul a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, apreciind că, în mod greșit s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.148 lit. f cod procedură penală, reținându-se în mod eronat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
În acest sens se relevă că, fapta a fost comisă de inculpat pe fondul unei stări de temere determinată de pericolul în care s-ar fi aflat copilul său, urmare a informațiilor primite de la prietena acestuia și totodată a pericolului în care s-ar fi aflat el însuși și soția sa, pericol determinat de atitudinea agresivă a unui grup de tineri de etnie rromă.
Se relevă că, desfășurarea procesului penal poate avea loc, în condiții corespunzătoare, și cu inculpatul în stare de libertate, și aceasta determinat de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, comportamentul acestuia anterior comiterii faptei, atitudinea sinceră și normalizarea relațiilor cu familiile victimelor.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii judecătorului, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, în limitele prev. de art.385 ind.6 cod procedură penală, Curtea constată:
Prin ordonanța nr.693/P/2009 din 28 septembrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art.20-174-176 lit. b cod penal și uz de armă letală, faptă prev. de art.136 din Legea nr.295/2004 cu aplic.art.33 lit. a cod penal.
În mod corect s-a reținut de către judecător că, în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art.143 cod procedură penală, în sensul că, la dosarul cauzei există indicii temeinicie că inculpatul a comis faptele penale reținute în sarcina sa, indicii temeinice ce rezultă din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, respectiv, proces verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de cercetare la fața locului, constatările medico - legale,declarațiile martorilor și și declarațiile inculpatului.
Totodată, în mod corect s-a apreciat de către judecător că, în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 lit. f cod procedură penală, în sensul că, există probe concrete că, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, determinat de faptul că, inculpatul, fără a încunoștiința organele de poliție, deși avea posibilitatea să o facă, și-a manifestat disponibilitatea de a folosi o armă letală, prin plecarea de la domiciliu cu arma pe care o deținea în mod legal.
Același pericol concret pentru ordinea publică rezultă și din faptul că, fără a avea informații concrete și fără a anunța organele de poliție, a acționat cu foarte multă îndrăzneală și determinare în sensul de a se răzbuna pe persoanele despre care credea că au participat la agresionarea fiului său, încercând, înarmat fiind, să oprească o mașină în care se aflau presupușii agresori ai fiului său, și folosind intenționat arma, aspect ce rezultă din actele preliminarii de urmărire penală și în principal din leziunile constatate la minorul ocupant al autoturismului și mai cu seamă din împrejurarea că, inculpatul nu s-a deplasat la locul unde se presupune că a fost agresionat fiul său, în intenția rațională de a-i acorda un prim ajutor și nici nu a anunțat ambulanța pentru ca, persoane calificate să îi acorde acestuia îngrijirile medicale de care presupunea că are nevoie.
De asemenea, până la stabilirea condițiilor concrete în care inculpatul a folosit arma și împotriva celei de-a doua victime, reținem, din actele preliminare, că inculpatul a manifestat disponibilitatea de a folosi arma prin îndreptarea și acționarea ei împotriva unui număr mai mare și compact de persoane, ceea ce ar fi putut conduce la producerea unui rezultat mult mai grav.
Toate aceste aspecte au îndreptățit judecătorul să aprecieze că, la dosarul cauzei există probe concrete că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
A considera, în acest moment, că atitudinea inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ar determina încurajarea altor persoane de a se comporta în același fel în sensul de a face uz de armă letală prin acțiune directă asupra altor persoane, aspect ce este de natură să creeze un sentiment de insecuritate în rândul populației, sentiment ce este generat și de împrejurarea că, persoane care au comis fapte grave sunt în libertate.
Apreciem, de asemenea, că măsura luată corespunde și scopului acesteia, respectiv desfășurarea, în condiții corespunzătoare a procesului penal, întrucât, în acest moment nu au fost luate declarații părților vătămate, celorlalți martori, a persoanelor care l-au însoțit pe inculpat, persoane apropiate acestuia, existând riscul influențării acestora, cu atât mai mult cu cât, din informațiile date de către inculpat, familia sa a depus demersuri pentru împăcarea cu familiile celor împușcați și chiar s-ar fi realizat o astfel de împăcare.
În raport de considerentele reliefate, apreciem că măsura este legală și temeinică, atât din perspectiva dispozițiilor dreptului intern dar și a dispozițiilor art.5 din CEDO.
În consecință, apreciem, ca neîntemeiate, criticile formulate și întrucât nu au fost identificate motive de reformare, care să fie luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. art.38515alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei iar în baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat - deținut în Arestul T, împotriva încheierii nr.57 din data de 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile, în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Tehnored.jud.: -
2 ex./
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
