Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 110/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.110/
Ședința publică de la 08 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și - deținuți în Arestul C, împotriva încheierii nr.109 din data de 3 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect propunere de arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și avocat, în substituire avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.-/2009, emisă de Baroul București.
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales -, în baza împuternicirii avocațiale nr.77941/2009, emisă de Baroul Constanța - Cabinet de avocat.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebați fiind, recurenții inculpați și arată că nu doresc să dea declarații în fața instanței de recurs, aspect consemnat în procesele-verbale atașate la dosarul cauzei.
Apărătorii inculpaților depun la dosar câte un set de înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală în condițiile în care dispozitivul hotărârii precizează numai că se admite propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și că în baza art.1491Cod procedură penală dispune arestarea preventivă a celor doi inculpați. Solicită a se constata că dispozitivul hotărârii nu se referă la infracțiunile în legătură cu care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și nici temeiul de arest preventiv. Solicită a se constata în aceste circumstanțe că actul procedural, respectiv mandatul de arestare preventivă nu poate să conțină alte elemente decât acelea pe care le conține actul procesual, în speță, hotărârea judecătorească. În lipsa actului procesual nu există un act procedural.
În baza acestui act procesual nelegal pronunțat de către instanța de fond, a fost emis mandatul de arestare care este nelegal. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, arată că un alt motiv de recurs în constituie constatarea nulității materialului probator administrat în faza de urmărire penală, respectiv cele 20 de înscrisuri depuse la dosar. Solicită a se avea în vedere că arestarea se dispune in personam și nu in rem. Judecătorul fondului a reținut pericolul social la momentul depistării, ori inculpatul nu avea asupra sa niciunul din carduri. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se constata dacă se impune luarea măsurii arestării preventive în raport de persoana inculpatului.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Consideră că în cauză nu s-a făcut dovada că se impune și că este utilă luarea măsurii arestării preventive. Instanța a avut în vedere pericolul generic pentru ordinea publică, fără a avea în vedere pericolul concret al celor doi inculpați pentru ordinea publică. Inculpatul a fost depistat în momentul în care era în autoturism. Inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea în concurs a două infracțiuni. Instanța de fond a considerat că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților pun în pericol ordinea publică. Raportat la faptul că la acest moment numai una dintre infracțiuni subzistă, consideră că se impune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită în principal a se verifica dacă sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.357 Cod procedură penală, referitoare la conținutul dispozitivului hotărârii instanței de fond și respectiv al mandatului de arestare. Examinând considerentele hotărârii instanței de fond, arată că judecătorul fondului face referire la dispozițiile art.148 lit.f) Cod procedură penală. Solicită a se aprecia dacă măsura preventivă cea mai apropiată nu ar fi cea neprivativă de libertate, dar restrictivă de libertate, respectiv cea de a nu părăsi localitatea. Apreciază că hotărârea instanței de fond se referă numai la faptă, nu și la individ. Nu se discută de gradul, respectiv nivelul de pericol pentru ordinea publică al fiecăruia dintre inculpați în parte și nici de gradul de pericol social al faptei.
Având cuvântul, avocat - pentru recurentul inculpat, achiesează la punctele de vedere exprimate de apărători precedenți. Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f) Cod procedură penală, se dispune luarea măsurii arestării preventive, dacă inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică. Scopul luării unei asemenea măsuri îl constituie reprimarea activității infracționale a unor indivizi și ca cel care se află într-o asemenea situație să conștientizeze fapta pe care a săvârșit- Învederează instanței că inculpatul a utilizat cardurile, dar nu există documente că tot el le-ar fi falsificat. Menționează că inculpatul provine dintr-o familie bună, înțelege să colaboreze cu organele de poliție, a conștientizat ce s-a întâmplat. Solicită a se avea în vedere și a se aprecia cu privire la aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu obligațiile prevăzute de lege. Consideră că scopul procesului penal ar putea fi atins și cu inculpatul cercetat în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații și și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală. de arestare preventivă au fost emise conform art.151 Cod procedură penală. Încheierea atacată este temeinică și legală, au fost avute în vedere dispozițiile art.1491Cod procedură penală la soluționarea propunerii de arestare preventivă. Aceste temeiuri au fost avute în vedere se regăsesc atât în dispozitivul hotărârii cât și în considerentele acesteia. Consideră că nu se poate susține că dispozitivul încheierii contrazice considerentele. Inculpații au fost depistați în flagrant, numărul foarte mare de carduri falsificate, a fost găsită o sumă de bani asupra lor. Se motivează pe dispozițiile art.136 alin.(1) Cod procedură penală și consideră că se impune luarea măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați, fiind în concordanță cu dispozițiile art.5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului. Solicită respingerea recursurilor formulate de inculpații și și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală și a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Având cuvântul, în replică, avocat - pentru recurentul inculpat, cu privire la susținerea reprezentantului Parchetului în sensul că au fost falsificate cardurile, susține că nu există nicio probă în acest sens. S-a făcut o percheziție la domiciliile părinților, iar pentru banii găsiți au fost depuse documente justificative.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat susține că regretă cele întâmplate.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, își recunoaște vinovăția, își cere scuze pentru ce s-a întâmplat și arată că este pregătit să-și execute pedeapsa. Solicită a se aprecia totuși, dacă nu este suficientă perioada de arest preventiv scursă până în prezent.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că, prin încheierea de ședință nr. 109 din data de 03.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Constanțaaa dmis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și, în baza art.149/1 Cod de procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaților și -, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 04.10.2009 până la data de 01.11.2009, și a respins cererile inculpaților privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondate, apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, sunt probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile de falsificare a instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută de art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prevăzută de art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 2/03.10.2009, folosind instrumente de plată electronică falsificate, au efectuat fără drept operațiuni de retragere în numerar.
Instanța de fond a mai reținut că în cauză se impune reținerea temeiului arestării preventive prev. de art. 148 lit. f C.P.P. deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, concretizat prin aceea că, cercetarea în stare de libertate a unei persoane învinuite de săvârșirea unor infracțiuni grave, cu un important impact asupra relațiilor financiar-bancare și patrimoniale ar crea în sânul comunității un sentiment de insecuritate și de neîncredere în autoritățile judiciare care concură la înfăptuirea justiției, putând da naștere la o stare de temere datorită faptului că aceste autorități nu acționează cu suficientă fermitate pentru sancționarea unor fapte de asemenea natură și putând încuraja alte persoane predispuse la săvârșirea unor asemenea fapte să acționeze fără teama unei reacții imediate a justiției.
Pericolul pentru ordinea publică este accentuat în situația de față, având în vedere modul concret în care inculpații au acționat, numărul foarte mare al cardurilor falisificate și suma consistentă provenind din operațiuni frauduloase, fiind evident faptul că numai prin privarea lor de libertate inculpații vor fi împiedicați să comită fapte similare.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaților și -, recursurile fiind motivate oral de către apărătorii acestora cu ocazia dezbaterilor din data de 08.10.2009.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală în condițiile în care dispozitivul hotărârii precizează numai că se admite propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și că în baza art.1491Cod procedură penală dispune arestarea preventivă a celor doi inculpați; s-a solicitat a se constata că dispozitivul hotărârii nu se referă la infracțiunile în legătură cu care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și nici temeiul de arest preventiv; s-a solicitat în principal a se verifica dacă sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.357 Cod procedură penală, referitoare la conținutul dispozitivului hotărârii instanței de fond și respectiv al mandatului de arestare; s-a solicitat a se aprecia dacă măsura preventivă cea mai apropiată nu ar fi cea neprivativă de libertate, dar restrictivă de libertate, respectiv cea de a nu părăsi localitatea; de asemenea, s-a solicitat a se constata că, în aceste circumstanțe, actul procedural, respectiv mandatul de arestare preventivă nu poate să conțină alte elemente decât acelea pe care le conține actul procesual, în speță, hotărârea judecătorească, în lipsa actului procesual nu poate exista un act procedural; s-a mai arătat că se impune constatarea nulității materialului probator administrat în faza de urmărire penală, respectiv cele 20 de înscrisuri depuse la dosar, că arestarea se dispune in personam și nu in rem, judecătorul fondului reținând pericolul social la momentul depistării, ori inculpatul nu avea asupra sa niciunul din carduri; prin urmare, mandatul de arestare este nelegal, impunându-se admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța cu consecința punerii în libertate a inculpatului; un alt doilea apărător al aceluiași inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului, s-a arătat că se achiesează la motivele de recurs invocate pentru inculpatul, arătându-se suplimentar că inculpatul a utilizat cardurile, dar nu există documente că tot el le-ar fi falsificat, cu mențiunea că inculpatul provine dintr-o familie bună, înțelege să colaboreze cu organele de poliție, a conștientizat ce s-a întâmplat, urmând a se aprecia cu privire la aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu obligațiile prevăzute de lege, considerând că scopul procesului penal ar putea fi atins și cu inculpatul cercetat în stare de libertate.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța constată că recursurile declarate de către cei doi inculpați sunt nefondate, pentru următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 109 din data de 03.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Constanțaaa dmis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și, în baza art.149/1 Cod de procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaților și -, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 04.10.2009 până la data de 01.11.2009, și a respins cererile inculpaților privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondate, apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, sunt probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile de falsificare a instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută de art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prevăzută de art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 2/03.10.2009, folosind instrumente de plată electronice falsificate, inculpații au retras sume de bani dintr-un bancomat situat în C,-, în momentul depistării asupra acestora fiind gasită suma de 42.020 lei.
Temeiul arestării preventive l-a constituit prevederile art. 148 lit. f proc.pen.
Curtea constată că, în cauză, față de incupații și - a fost începută urmărirea penală prin rezoluția nr.2050/P/2009 din data de 03.10.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, iar prin ordonanțele procurorului de la aceeași aceeași dată a fost pusă în mișcare acțiunea penală sub aspectul infracțiunilor menționate; de asemenea, fata de inculpați a fost luată măsura reținerii pe timp de 24 ore, începând cu data de 03.10. 2009, orele 0145.
Ținând seama de actele aflate la dosar, de stadiul urmăririi penale și raportat probele administrate în cauză până la acest moment, Curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât în mod corect instanța de fond a constatat că există probe temeinice care justifică presupunerea că inculpații au săvârșit cel puțin fapta de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prevăzută de art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru care sunt cercetați: procesul verbal întocmit la data de 03.10.2009 cu ocazia constatării infracțiunii flagrante din care reiese că organele de poliție au descoperit asupra celor doi inculpați 81 carduri bancare falsificate, alături de suma de 42.020 lei, provenind din tranzacții efectuate fraudulos, procesul-verbal de control a autoturismului, proces-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de citire a datelor conținute pe benzile magnetice ale 20 (din cele 81) de carduri și declarațiile inculpaților.
Din coroborarea acestor mijloace de probă, Curtea constată că în acest moment rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au săvârșit cel puțin fapta de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, fiind astfel îndeplinite exigențele prevăzute de art.143 în referire la art.681Cod de procedură penală.
Având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prevăzută de art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, concretizat prin aceea că, cercetarea în stare de libertate a unei persoane învinuite de săvârșirea unor infracțiuni grave, cu un important impact asupra încrederii în relațiile financiar-bancare și patrimoniale, ar crea în sânul comunității un sentiment de insecuritate și de neîncredere în autoritățile judiciare care concură la înfăptuirea justiției, putând da naștere la o stare de temere datorită faptului că aceste autorități nu acționează cu suficientă fermitate pentru sancționarea unor fapte de asemenea natură și putând încuraja alte persoane predispuse la săvârșirea unor asemenea fapte să acționeze fără teama unei reacții imediate a justiției, având în vedere și amploarea ridicată a acestui gen de infracțiuni din ultima perioadă de timp, Curtea constată că în mod temeinic instanța de fond a constat că se impune reținerea temeiului arestării preventive prev. de art. 148 lit. f
C.P.P.Având în vedere condițiile concrete în care s-a produs fapta, modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunii, consecințele produse precum rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, ușurința cu care cei doi inculpați au acceptat să efectueze retrageri de numerar folosind carduri bancare despre care aveau cunoștință că sunt falsificate, rezultă că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în acest moment, după 5 zile de la prinderea în flagrant a inculpaților.
Motivele de recurs constând în faptul că în dispozitivul hotărârii recurate se precizează numai că se admite propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și că în baza art.1491Cod procedură penală dispune arestarea preventivă a celor doi inculpați, că dispozitivul hotărârii nu se referă la infracțiunile în legătură cu care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și nici temeiul de arest preventiv nefiind îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 357 Cod procedură penală, referitoare la conținutul dispozitivului hotărârii instanței de fond și respectiv al mandatului de arestare, nu sunt temeinice având în vedere că dispozițiile prevăzute de art. 357 Cod procedură penală se referă în mod expres la conținutul dispozitivului unei hotărâri pronunțată de către o instanță în urma finalizării cercetării judecătorești, acest articol făcând parte din Secțiunea a II-a Capitolul II Cod procedură penală: "Judecata în prima instanță".
Curtea mai constată că potrivit art. 149/1 alin. 1 Cod procedură penală, ce reglementează arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale, se precizează că "judecătorul admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, prin încheiere motivată".
Prin urmare, din această dispoziție specială, care derogă de la regula generală prevăzută de art. 357 Cod procedură penală, reiese obligația judecătorului de a se pronunța asupra propunerea de arestare preventivă, în sensul de admitere sau respingere a propunerii formulate, urmând ca în motivarea încheierii să fie prezentată verificarea îndeplinirii sau nu a condițiilor arestării preventive a persoane cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni, respectiv condițiile prev. de art. 136, 143, 149/1 și 148 Cod procedură penală, obligație respectată în cauză de către instanța de fond.
În aceeași logică, legiuitorul a prevăzut în mod expres în art. 151 Cod procedură penală elementele care trebuie să fie menționate în conținutul unui mandat de arestare preventivă, legiuitorul nefăcând trimitere la conținutul mandatului de executare a pedepsei închisorii prevăzut de art. 422 alin. 1.proc.pen. care se emite la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare pronunțată potrivit art. 357 Cod procedură penală.
Curtea constată că mandatele de arestare preventivă emise de către instanța de fond pentru cei doi inculpați conțin elementele prevăzute în mod expres în art. 151 Cod procedură penală.
Curtea mai constată că la soluționarea în cursul urmăririi penale de către judecător a unei propuneri de arestare preventivă a unui inculpat nu se impune a se efectua de către judecător o încadrare judicioasă a faptei într-o anumită infracțiune, la momentul soluționării propunerii de arestare preventive judecătorul trebuind să analizeze dacă, din probatorul administrat până în acel moment în cursul urmăririi penale, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă penală, astfel cum reiese din prevederile art. 149/1 alin. 1 raportat la art. 143 alin. 1.proc.pen. ( " dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală." ) precum și din art. 5 par. 1 lit. c CEDO ( "când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune"), acest aspect precum și arătarea temeiului arestării preventive urmând a fi motivate de către judecător în încheierea pronunțată, și nu trebuie menționate în dispozitivul încheierii, potrivit art. 149/1 alin. 9.proc.pen. în dispozitiv judecătorul având obligația de a arăta dacă admite sau respinge propunerea de arestare preventivă.
Curtea mai constată că nu există nici un motiv pentru a constata nulitatea materialului probator administrat în faza de urmărire penală, respectiv cele 20 de înscrisuri depuse la dosar, având în vedere că după întocmirea procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, s-a început urmărirea penală față de cei doi inculpați prin rezoluția din 03.10.2009, ulterior s-a pus în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din 03.10.2009, ambii inculpați au fost audiați atât în calitate de învinuiți cât și în calitate de inculpați în prezența apărătorilor lor, respectându-li-se astfel dreptul la apărare, iar ulterior s-a formulat propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați.
Circumstanțele personale ale celor doi inculpați nu sunt deosebite și nu sunt de natură a prevala asupra pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă cei doi inculpați în acest moment, la 5 zile după săvârșirea faptei, astefl cum s-a arătat mai sus.
De asemenea, față de considerentele expuse, Curtea constată că în acest moment, pentru buna desfășurare a procesului penal, al cărui scop prevăzut de art. 1.proc.pen. este "constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni", măsura arestării preventive asigură buna desfășurare a procesului penal, potrivit art. 136 alin. 1.proc.pen. având în vedere că în cauză sunt numeroase aspecte nelămurite ( identitatea persoanelor care au remis inculpaților cardurile falsificate, dacă mai sunt și alte persoane care au sprijinit în orice fel activitatea infracțională a inculpaților, gradul de implicare a inculpaților în falsificarea cardurilor).
În consecință, soluția primei instanțe fiind corectă, Curtea va respinge recursurile penale declarate de către cei doi inculpați împotriva încheierii nr.109 din data de 3 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, Curtea va obliga recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursurile penale declarate de inculpații și - deținuți în Arestul C, împotriva încheierii nr.109 din data de 3 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
--- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
tehnored.dec.jud.: -
2 ex./12.10.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE -
Dosar nr-
Data: 12 octombrie 2009
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm alăturat dosarul de urmărire penală nr.2050/P/2009, privind pe inculpații- și -.
Dosarul are 1 volum cu 48 file.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
--- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE -
Dosar nr-
Data: 12 octombrie 2009
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm alăturat dosarul de urmărire penală nr.2050/P/2009, privind pe inculpații- și -.
Dosarul are 1 volum cu 48 file.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
--- -
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Dan
