Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 112/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (862/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.112/
Ședința publică de la 14 APRILIE 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr.12/C din 10 aprilie 2009 pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul Teleorman Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/13.04.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat, întrebat fiind, arată că își menține declarațiile date în fața Tribunalului Teleorman.
Precizează că își menține în continuare poziția de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, dat fiind că nu este el autorul acesteia.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 10 aprilie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei și apreciază că lăsarea acestuia în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Consideră că față de inculpat s-a luat măsura excepțională a arestării preventive, pe care o apreciază ca fiind prea în raport de circumstanțele personale ale acestuia.
Menționează că inculpatul are familie, un copil minor de 15 ani și susține că nu el este autorul faptei.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că măsura arestării a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, încheierea recurată fiind legală și temenică.
Consideră că există probe certe că inculpatul este autorul faptei astfel cum reiese din declarațiile părții vătămate, coroborate cu cele ale martorilor și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală.
Menționează că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, se mențin în raport de natura infracțiunii de tentativă la omor pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și față de urmările produse.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu el este autorul faptei și nu înțelege de ce este acuzat de tentativă la omor.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință nr.12/C din 10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - secția penală în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, de la 11.04.2009 la 9.05.2009.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpat este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
A reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, constând în aceea că la data de 1.03.2009 în jurul orei 10.00, în timp ce se deplasa pe drumul public împreună cu fratele său au exercitat concomitent acte de violență cu un corp tăietor înțepător, pumni și picioare asupra victimei G de 29 ani, cauzându-i leziuni care au necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale ce au pus în primejdie viața victimei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu există probe certe că acesta aflat în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpaților dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.136 Cod de procedură penală, iar luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se impune pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, constând în aceea că la data de 1.03.2009 în jurul orei 10.00, în timp ce se deplasa pe drumul public împreună cu fratele său au exercitat concomitent acte de violență cu un corp tăietor înțepător, pumni și picioare asupra victimei G de 29 ani, cauzându-i leziuni care au necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale ce au pus în primejdie viața victimei.
Analizând actele și lucrările dosarului și Curtea reține că în acest moment procesual, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală.
În cauză există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta menționată anterior, iar pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru respectiva infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește datele care justifică presupunerea că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, Curtea are în vedere plângerea și declarația părții vătămate, certificatele medico-legale, foaia de observație eliberată de Spitalul Județean de Urgență A, declarațiile martorilor și, precum și fișa de cazier a inculpatului.
Curtea reține totodată incidența art.148 lit.f Cod procedură penală, fiind evident că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise de inculpat, modalitatea concretă în care acesta a acționat - prin aplicarea unor lovituri repetate, cu cuțitul, care au pus în pericol viața victimei - circumstanțele reale ale faptei - într-un loc public și de două persoane împreună, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a fost condamnat în mod repetat, pentru alte infracțiuni, unele chiar de același gen. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr.12/C din 10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - secția penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./23.04.2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
