Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1125/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Propunere arestare preventivă-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1125
Ședința publică de la 13 2009
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
-- - - JUDECĂTOR 3: Doru Filimon
-- - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva încheierii de ședință din 23.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Olt - Secția penală.
La apelului nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat în stare de libertate, asistat de apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, a fost audiat inculpatul și nefiind formulate cereri ori excepții, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru susținerea lui.
Reprezentantul Ministerului Public susține oral recursul, inclusiv cu privire la motivul invocat oral în ședința din data de 06.11.2009, și solicită admiterea lui, casarea încheierii și într-o teză principală, trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării, deoarece instanța nu putea să amâne pronunțarea iar dacă a făcut acest lucru, ea era obligată să repună cauza pe rol și să repună în discuție solicitarea formulată, privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul intimat, deoarece se apreciază că în acest caz s-au dat două încheieri ce vizează aceeași problemă de drept și pe același inculpat, încălcându-se astfel dispozițiile art.305 alin.1
C.P.P.În subsidiar, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și reținându-se cauza spre rejudecare, admiterea propunerii de arestare preventivă și arestarea intimatului inculpat.
Avocat pentru intimatul inculpat solicită admiterea recursului declarat de Ministerul Public, apreciindu-se că încheierea prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă nu este legală, încălcându-se disp.art.305 alin.1 și 2 p și ale art.146
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, se apreciază că nu este întemeiată critica ce vizează netemeinicia încheierii cu privire la luarea măsurii arestării preventive, deoarece instanța a apreciat temeinic și legal faptul că lăsarea în libertate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult, cu cât procurorul a finalizat urmărirea penală și a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvând, declară că își însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin încheierea din data de 23 octombrie 2009, în dosarul nr-, Tribunalul Olt - Secția penală a respins propunerea de luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul minor - fiul lui și, născut la data de 14.09.1994 în O, cu domiciliul în, sat Județul O, formulată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt cu nr.96/P/2009, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța încheierea, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată,în stare de libertate, prin rechizitoriul întocmit la 11.06.2009 în dosarul nr.96/P/2009, fiind acuzat de comiterea infracțiunilor prev.de art.174 alin.1 p, art.279 alin.1 p și art.136 alin.1 din Legea 295/2004 cu aplic.art.33 lit.a și 99 și urm.
Prin același rechizitoriu s-a făcut propunerea de arestare preventivă.
Inculpatul este acuzat că la 26 februarie 2009, ucis prin împușcare pe victima, cu o armă ce aparținea tatălui său, pe care a folosit-o fără drept.
Prima instanță a motivat respingerea propunerii de arestare preventivă prin faptul că acesta nu prezintă pericolul concret pentru ordinea publică, în sensul art.148 lit.f p, deoarece conform art.160 p, minorii beneficiază de un regim special de protecție, în raport de disp.art.49 alin.1 din Constituție, protecție materializată în prevederile art 160 p, care statuează că minorii între 14 și 16 ani nu pot fi arestați, decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este învinuit, este detenția pe viață sau închisoarea mai mare de 10 ani, iar o altă măsură preventivă nu este suficientă.
Prima instanță a mai reținut că potrivit dispoz.art.160 p, minorii pot fi arestați doar dacă este necesar pentru buna desfășurare a procesului penal, ori, dacă se împiedică sustragerea de la urmărirea penală sau de la judecată, cu condiția ca măsura preventivă luată, să nu prejudicieze dezvoltarea fizică, psihică sau morală a minorului.
Instanța de fond a mai reținut și că în evaluarea gradului de pericol social, trebuie să se țină seama și de criteriile prevăzute expres de art.2 din Legea 272/2004.
Pe baza acestor evaluări s-a stabilit că intimatul inculpat are vârsta doar de 15 ani și o lună, nu s-a sustras cercetărilor, nu este cunoscut cu antecedente penale, ori cu o atitudine necorespunzătoare în familie și societate, a manifestat o atitudine sinceră și de regret, cooperând permanent pentru buna desfășurare a urmăririi penale.
Împotriva încheierii, în termen, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că încheierea din data de 23 octombrie 2009 nu cuprinde dezbaterile care au avut loc la data menționată, dezbateri din care să rezulte susținerile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului inculpatului și ale inculpatului în ultimul cuvânt, precum și că potrivit motivelor scrise de recurs, lăsarea în libertate a minorului, ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare, cu următoarea motivare.
Curtea reține că măsura preventivă a fost pusă în discuție după sesizarea instanței, în cursul judecății, la data de 19.10.2009, când încheierea pronunțată cuprinde dezbaterile ce au avut loc cu participarea procurorului și a inculpatului, asistat de un apărător ales, cu privire la cererea formulată de Ministerul Public prin rechizitoriu, de luare a măsurii arestării preventive.
Încheierea în cauză a dispus nu numai cu privire la măsura preventivă, în speță amânarea pronunțării, ci și cu privire la alte măsuri luate ca urmare a dezbaterilor și care vizau continuarea judecății.
Pe de altă parte, potrivit art.147 alin.1 p, instanța de judecată, în situațiile arătate în partea specială titlul 2, poate dispune arestarea inculpatului în cazurile și condițiile prev.de art.146 p, iar, potrivit art.160 p, arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în cursul judecăți, prin încheiere motivată, dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.143 și există vreunul dintre cazurile prev.de art.148
C.P.P.Pe de altă parte, Curtea reține că potrivit art.395 alin.1 p, desfășurarea procesului în ședința de judecată, se consemnează într-o încheiere care cuprinde mențiunile prevăzute la articolul sus menționat literele a-i p, iar potrivit alin.3 când hotărârea se pronunță în ziua în care a avut loc judecata, nu se întocmește o încheiere separată.
Din examinarea acestor dispoziții rezultă că instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre nelegală, în ceea ce privește întocmirea încheierilor de ședințe din datele de 19.10.2009 și 23.10.2009, deoarece potrivit încheierii prin care s-a statuat cu privire la cererea de arestare preventivă, dezbaterile ce au avut loc la data de 19.10.2009 fac parte din cuprinsul încheierii din data de 23.10.2009, astfel încât nu se poate considera că această ultimă încheiere nu ar conține susținerile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului, ori ale inculpatului sau că ar lipsi ultimul cuvânt al acestuia.
Din examinarea dispozițiilor sus menționate, nu rezultă că amânarea pronunțării cu privire la o arestare preventivă făcută în cursul judecății, ar fi sancționată cu vreuna din nulitățile prev.de art.197
C.P.P.Cu privire la temeinicia arestării preventive, critica formulată este nefondată, deoarece, așa cum a reținut și instanța de fond, nu există dovezi certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, ori că acesta ar putea împiedica desfășurarea procesului penal cu atât mai mult, cu cât, așa cum rezultă din actele și lucrările cauzei, urmărirea penală s-a desfășurat cu inculpatul în stare de libertate, fără ca procurorul să constate pe parcursul exercitării acțiunii penale că ar fi necesară privarea de libertate a intimatului inculpat.
În condițiile în care, din momentul emiterii rechizitoriului și până în momentul judecării cauzei nu au intervenit elemente noi din cele prev.de art.148 p, nu se poate susține că propunerea de arestare preventivă ar fi fondată.
Cu motivarea reținută, neexistând potrivitart.3856alin.3 p, fondate motivele de recurs invocate și neconstatându-se din oficiu motive de fapt sau de drept care să impună casarea încheierii, în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b p, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispoz.art.192 alin.3 P;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva încheierii de ședință din 23.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Olt - Secția penală.
Cheltuielile judiciare în sumă de 36 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 noie,brie 2009.
- - - - - -
Grefier
Red.jud/-
F/
S/23.11.2009
Dosar nr- - Propunere arestare preventivă-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 23 2009
PREȘEDINTE - - - - Judecător
-- - - Judecător
-- - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, înlăturarea omisiunii vădite din minuta și dispozitivul deciziei penale nr.1125 din 13.11.2009, privind pe inculpatul, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă fără citarea părților.
S-a făcut referatul oral al cauzei, învederându-se că după pronunțarea deciziei, apărătorul din oficiu, avocat a depus o cerere prin care a solicitat plata onorariului din oficiu pentru inculpatul intimat și nefiind formulate alte cereri ori excepții, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererii și înlăturarea omisiunii vădite privind c/valoarea asistenței juridice acordate de apărătorul din oficiu.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra cererii de față;
Constată că prin decizia penală nr.1125 din 13.11.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, sa-a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public și s-a hotărât ca toate cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Ulterior, după pronunțarea deciziei, apărătorul din oficiu, avocat din cadrul Baroului D, a solicitat acordarea onorariului în sumă de 100 lei, având în vedere că a fost prezentă la primul termen de judecată și a formulat motive prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările, Curtea constată că la judecarea cauzei, la primul termen de judecată, inculpatul a fost prezentat de apărătorul din oficiu care a depus concluzii scrise, iar la următoarele termene, inclusiv la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile și s-a pronunțat decizia, inculpatul prezent, a fost asistat de un apărător ales.
Constatându-se că există omisiune vădită cu privire la acordarea onorariului apărătorului din oficiu, în baza art.196 p, se va decide plata acestuia, în sumă de 100 lei către avocat, plată care se va face din fondurile J prin Curtea de APEL CRAIOVA.
Văzând și dispozițiile art.193 alin.3 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admiterea cererii.
Înlătură omisiunea vădită, cu privire la neacordarea onorariului din oficiu către apărător, dispunându-se plata acestuia în sumă de 100 lei către avocat, plată care se va face din fondurile J prin Curtea de APEL CRAIOVA.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009.
- - - - - -
Grefier
Red.jud./-
S/23.11.2009
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, George Ciobanu, Doru Filimon
