Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 113 /R/2008
Ședința publică din 3 martie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura Miahela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a realizat prin înregistrare cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL, împotriva încheierii penale nr.13 din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, privind pe inculpatul intimat, născut la 23.11.1976, în prezent deținut în Arestul B, având ca obiect arestare preventivă, conform prevederilor art.149/1 Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat, în stare de arest, asistat de apărătorul din oficiu avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.1272/03.03.2008, emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a încheierii Tribunalului Bihor și rejudecând cauza a se constata că măsura arestării preventive luată față de inculpatul este temeinică și legală, conform art. 300/1 alin.1 Cod de procedură penală și în baza art. 300/1 alin.3 Cod de procedură penală a se dispune menținerea măsurii arestării inculpatului. Apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală, în primul rând, față de obiectul cauzei, potrivit art.300/1 Cod de procedură penală, instanța trebuia să constate legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, ceea ce instanța de fond nu a făcut, simpla invocarea în motivarea hotărârii că nu sunt întrunite condițiile art.146, respectiv a dispozițiilor art.148 lit. "f" Cod de procedură penală, fără examinarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu echivalează cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Solicită a se observa că instanța de fond doar a dispus revocarea măsurii arestării preventive, iar ulterior, a luat față de inculpat o altă măsură preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Apreciază că instanța de fond a făcut o mixtură de texte, lucru inadmisibil în această fază procesuală care vizează doar verificarea arestului la primirea dosarului. Potrivit art. 300/1 alin.2 Cod de procedură penală instanța revocă măsura arestării preventive și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, doar în măsura în care temeiurile care au determinat arestarea au încetat și nu mai există temeiuri noi. Ca atare, luarea unei alte măsuri preventive nu poate fi dispusă decât în condițiile art.139 Cod de procedură penală, ceea ce în cauză acum nu poate fi examinat.
Pe fondul cauzei, apreciază ca nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt pendinte și acum, acestea nesuferind nici o modificare, iar motivarea reținută de instanța de fond nu se circumscrie sub nici un fel în a analiza eventualul pericol pentru ordinea publică, în esență, această motivare fiind o caracterizare a inculpatului, și aceasta nefondată, a se vedea în acest sens contradicția între motivarea instanței, cum că inculpatul are un trecut nepătat și fișa de cazier a acestuia din care rezultă multiplele condamnări. În acest sens solicită admiterea recursului și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Apărătorul inculpatului intimat pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, apreciind ca nefondate criticile aduse de parchet. Consideră că, în mod corect, prim instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că decesul părții vătămate a survenit cu mult după incident. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Inculpatul intimat în ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de liberate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.13 din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihors -a revocat în baza art.300/1 măsura arestului preventiv luată față de inculpatul, fiul lui și, ns. la 23.11.1976, în, jud. B, domiciliat în sat, nr. 87, com., jud. B, CNP -, prin decizia penală nr. 16/IR/2008 dată de Curtea de APEL ORADEA, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 26.02.2008.
În baza art.145/1 rap. la art.145 Cod de procedură penală a dispus cu privire la inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea Tribunalului Bihor, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 29 februarie 2008.
A impus inculpatului respectarea obligațiilor prevederilor art.145 pct.1/1 și anume: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
A atras atenția inculpatului asupra disp.art.145 pct.2/2 și pct.3 Cod de procedură penală
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 lei conform împuternicirii avocațiale nr. 1267/2008 va fi avansat Baroului B din fondurile Ministerului Justiției. cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihora constatat următoarele:
Prin mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 26.02.2008 emis de Curtea de APEL ORADEA, în baza deciziei penale nr. 16/IR/2008, s-a dispus arestarea inculpatului pe o durată de 29 de zile cu începere de la data încarcerării, fiind acuzat de comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la 29.02.2008, a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunii lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal.
Din oficiu instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv a inculpatului la primirea dosarului.
În acest context, verificându-se legalitatea și temeinica măsurii arestului preventiv, s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136, 149, 148 alin. 1 lit. f Cod de procedură penală. Astfel, inculpatul a săvârșit o infracțiune, pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani și nu există la dosar probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Atât modalitatea de săvârșire a faptei, și anume aplicare a unei lovituri cu pumnul părții vătămate, în urma căreia aceasta a căzut la pământ lovindu-se la cap, decedând ulterior, cât și aspecte ce vizează persoana inculpatului, cu trecut nepedepsit, are trei copii minori, toate acestea reprezentând motive care conduc la concluzia că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Instanța a considerat că obligarea de a nu părăsi țara este o măsură echitabilă, menită să asigure buna administrare a actului de justiție. De menționat faptul că, lăsarea în libertate a inculpatului nu aduce nici o atingere ordinii publice și nici altor valori sociale ocrotite de lege, astfel că a dispus în baza art.145/1 rap. la art.145 Cod de procedură penală cu privire la inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea Tribunalului Bihor, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 29 februarie 2008.
Împotriva încheierii penale mai sus arătate a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a încheierii recurate, în sensul menținerii măsurii arestării preventive față de inculpatul, constatând că aceasta este legală și temeinică.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea este nelegală, întrucât raportat la obiectul cauzei, instanța trebuia doar să constate dacă măsura arestării preventive este sau nu legală și temeinică; s-a arătat că instanța de fond a dispus revocarea măsurii arestării preventive, luând, totodată, față de acesta o altă măsură preventivă, aceea a obligării de a nu părăsi țara, lucru inadmisibil în această fază procesuală care vizează doar verificarea măsurii arestării preventive.
S-a mai arătat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive există și nu s-au modificat, greșit reținând prima instanță că se impune lăsarea în libertate a inculpatului.
Examinând încheierea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, Curtea va reține că recursul este fondat, având în vedere următoarele motive:
Cu privire la legalitatea încheierii penale recurate:
Potrivit art.300/1 Cod de procedură penală la primirea dosarului, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice din oficiu, în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată a inculpatului în libertate.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Raportat la dispozițiile legale mai sus arătate, se va constata că instanța avea posibilitatea de a revoca măsura arestării preventive și de a dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă aprecia că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Însă instanța nu putea ca, odată cu revocarea măsurii arestării preventive să dispună față de inculpat și măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea Tribunalului Bihor, întrucât potrivit art.139/1 Cod de procedură penală revocarea și înlocuirea măsurii arestării preventive sunt două instituții diferite care nu se pot dispune concomitent.
Astfel, potrivit alin.1 al art.139 Cod de procedură penală, măsura arestării preventive luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar revocarea măsurii preventive se dispune când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii.
Cu privire la temeinicia hotărârii recurate:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr.16/R/26.02.2008 a Curții de APEL ORADEA, prin care a fost admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva încheierii nr.3/23.01.2008 a Tribunalului Bihor, fiind admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile. Ca temei al arestării preventive a fost reținut art.148 lit. "f" Cod de procedură penală, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă, atât din gravitatea faptei pentru care este judecat inculpatul, cât și din persoana inculpatului.
Așa cum rezultă din încheierea recurată, instanța de fond verificând măsura arestării preventive în condițiile art.300/1 Cod de procedură penală, a reținut că, într-adevăr fapta pentru care este judecat inculpatul este pedepsită de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, însă la dosar nu există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, date fiind modalitatea de comitere a faptei - aplicarea unei lovituri cu pumnul părții vătămate u care a căzut lovindu-se la cap și decedând ulterior, precum și persoana inculpatului cu trecut nepedepsit și trei copii minori în întreținere.
Motivarea instanței de fond este nefondată, la dosarul cauzei existând probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptei pentru care este judecat inculpatul - lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 Cod penal, lăsarea în libertate a inculpatului putând crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității, generat de aparenta pasivitate a autorităților față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
De asemenea, în mod greșit a reținut prima instanță că inculpatul " are un trecut nepedepsit" câtă vreme din extrasul copiei de cazier judiciar aflat la fila 67 dosarului de urmărire penală rezultă că acesta a suferit multiple condamnări, încă din perioada minoratului pentru infracțiunile de violare de domiciliu și furt, iar în prezent este cercetat într-un alt dosar pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit. "a" și alin.2/1 lit. "a" Cod penal, împrejurare ce denotă o perseverență infracțională și periculozitate sporită a acestuia.
De altfel, și martorii, și audiați în cauză au arătat în declarațiile lor că inculpatul este un scandalagiu, în data de 17.01.2008 ( data comiterii faptei) acesta mai bătându-l și pe zis.
Față de motivele mai sus arătate, Curtea ca admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva încheierii nr.13/29.02.2008 a Tribunalului Bihor, pe care o va casa și modifica în totalitate.
În baza art.300/1 Cod de procedură penală măsura arestării preventive luată față de inculpatul va fi menținută ca temeinică și legală.
Suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit. "d" Cod de procedură penală.
ADMITE recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva încheierii penale nr.13 din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și modifică în totalitate.
În baza art.300/1 Cod de procedură penală menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul, prin încheierea 16/R/26.02.2008 a Curții de APEL ORADEA, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.1/26.02.2008.
Suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.înch../10.03.2008
Jud. fond
Tehnored.
05.03.2008
3 ex.
Președinte:Soane Laura MiahelaJudecători:Soane Laura Miahela, Groza Gheorghe, Pătrăuș
