Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 114/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
795/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.114
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER: -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimatul -inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales - avocat a cu împuternicire avocațială depusă la dosar și intimatul-inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales - avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită depunerea la dosar a notei de desecretizare a informațiilor cu caracter strict secret sau a certificatului ORNISS al procurorului de caz.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat lasă la aprecierea Curții cererea apărătorului inculpatului.
Reprezentantul parchetului apreciază ca nu există nici un temei legal pentru cererea apărătorului ales al inculpatului si de asemenea apreciază ca nu exista nici o sancțiune privind înlăturarea probelor cat timp la dosar nu exista depus nici un certificat ORNISS al anumitor persoane. Consideră ca atâta vreme cât a fost formulată o propunere de arestare preventivă si la dosar au fost atașate aceste probe, toate personale care vor judeca au acces la ele.
Referitor la obiectul cauzei și obiectul recursului solicită a se observa că singurul recurs declarat in cauza este cel declarat de Tribunalul București și că această instanță a luat o măsură preventivă față de inculpați, măsura obligării de a nu părăsii localitatea. Potrivit dispozițiilor art.145 C.P.P. pentru a se lua o măsură preventivă, trebuie să existe probe și indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte, astfel încât Tribunalul Bucureștia considerat ca exista probe si indicii privind săvârșirea infracțiunii de luare de. Intimații-inculpați nu au declarat recurs in cauza, aceștia acceptând astfel existența probelor si indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunii. Singurul lucru care poate fi discutat fata de obiectul investirii, nu este îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 C.P.P. pe care tribunalul le-a constatat si inculpații nu le-au contestat, ci a celor de la art.148 lit.f C.P.P. in sensul ca deși instanța a constatat ca exista probe si indicii temeinice, a apreciat că inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publica. In concluzie, reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a cererii intimatului-inculpat pentru că acesta nu a contestat printr-un recurs existenta indiciilor temeinice.
Curtea, deliberând asupra cererii intimatului-inculpat de depunere la dosar a notei de desecretizare a informațiilor cu caracter strict secret sau a certificatului ORNISS al procurorului de caz. o respinge ca neîntemeiată si ia act ca acestea sunt acte de care Parchetul se servește in recursul declarat si soluția se va da in funcție de aceste acte, astfel cum sunt depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul București, prin care a fost respinsa propunerea măsurii de arestare preventiva si a fost luata față de și, măsura obligării de a nu părăsii localitatea. Apreciază ca față de inculpați există probe certe privind săvârșirea a cinci infracțiuni de luare de, probe ce rezulta din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din procesele-verbale de redare a declarațiilor investigatorilor, din declarațiile martorilor si din procesele-verbale de redare a convorbirilor dintre investigatori si inculpați. Consideră ca in mod netemeinic instanța de fond a constat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.148 lit.f C.P.P. in sensul ca lăsarea in libertate a inculpaților nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, inculpații fiind persoane care erau chemate prin natura funcției si a profesiei sa asigure ordinea publică, dar exista indicii ca inculpații au primit de 5 ori pentru a nu-si îndeplini îndatoririle de serviciu. Astfel, ordinea publica este periclitata când cei care trebuie s-o aplice, primesc sume de bani pentru a nu face acest lucru.
Faptul că lăsarea in libertate a inculpaților reprezintă un pericol pentru ordinea publică rezulta și din modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, din perseverenta si specializarea infracțională a inculpaților, aceștia comunicând contravenienților ca vor fi sancționați mai grav decât era cazul, tocmai pentru a le crea o stare de temere care să-i determine sa le remită anumite sume de bani.
De asemenea, apreciază ca instanța de fond si-a bazat motivarea pe faptul ca inculpații sunt fără antecedente penale, acest fapt fiind lipsit de relevanță, deoarece chiar prin natura profesiei, orice persoană, pentru a putea fi polițist, trebuie sa fie nu aibă antecedente penale.
Atitudinea avută de inculpați in timpul declarațiilor, de nerecunoaștere a faptei, trebuie sa determine admiterea propunerii de arestare preventiva, existând pericolul influențării martorilor. Asupra inculpaților au fost găsite procese-verbale de contravenție, in număr de 3 exemplare, neavând completate decât datele persoanelor care au fost sancționate. Din succesiunea actelor infracționale si din perioada scurta de timp petrecuta intre acestea, reiese ca inculpații își creaseră un mod de a-și îndeplini îndatoririle de serviciu prin primirea unor sume de bani.
Față de considerentele arătate mai sus, reprezentantul parchetului, solicită, admiterea recursului și arestarea pentru 29 zile a celor doi inculpați.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, în baza dispozițiilor prevăzute de art.385/15 pct.1 lit.a C.P.P. solicită respingerea recursului declarat de Parchetului de pe lângă Tribunalul București, împotriva încheierii din 02.04.2009, ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Arată că Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat arestarea preventivă a celor doi inculpați în baza condițiilor prevăzute de art.148 lit.f C.P.P. referindu-se la faptul că inculpații erau agenți de poliție la data când se consideră că s-a săvârșit acea infracțiunea, fiind o calitate necesară pentru încadrarea juridică a faptei, pentru infracțiunea de luare de mită, fără a cade sub incidența dispozițiilor art.148 lit.f.
C.P.P.Potrivit art.65 din Legea nr.360/2002, care prevede că în cazul în care se pune în mișcare acțiunea penală față de un polițist, activitatea acestuia este suspendată, nu mai exista pericolul pentru ordinea publică, pericol ce l-ar fi prezumat calitatea de agent de poliție și agent constatator pe drumurile publice.
Față de faptul că asupra inculpaților au fost găsite mai multe exemplare ale unor procese verbale de sancționare contravențională nesemnate de către contravenient sau completate numai la rubrica de stare civilă, avocatul inculpatului apreciază că acest fapt nu constituie un element al infracțiunii de luare de mită și nici nu s-a făcut vreo legătură de cauzalitate între existența proceselor-verbale care nu au fost înmânate contravenienților și săvârșirea unei eventuale infracțiuni de luare de mită. Mai arata ca, în realitate exista cazul ca contravenienții fiind opriți în trafic, după ce și-au declinat identitatea pleacă, urmând ca agentul constatator să trimită prin poștă procesul-verbal nesemnat de către contravenient.
Față de al treilea motiv de recurs invocat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București - ca prin lăsarea lor în libertate, inculpații ar putea împiedica desfășurarea urmăririi penale, având posibilitatea să contacteze și să influențeze martorii, considera că, potrivit dispozițiilor art.148 lit.b se C.P.P. poate vorbi despre acest motiv, ci nu în baza art.148 lit.f Nici C.P.P. o persoană nu poate fi judecată sau privată de libertate pentru că există doar posibilitatea nu și certitudinea că aceasta ar fi săvârșit vreo infracțiune.
În ceea ce privește motivul invocat de reprezentantul parchetului, că inculpații denotă o perseverență și o specializare infracțională pentru că aceștia creau o stare de temere contravenienților, spunându-le că li se va aplica o măsură mai gravă decât cea prevăzută de lege, apreciază că nici acest motiv pentru demonstrarea pericolului pentru ordinea publică nu poate fi reținut, pentru că nu se poate invoca în apărarea sau în acuzarea unei persoanei necunoașterea legii, cunoașterea ei fiind o prezumție absolută.
În ceea ce privește atitudinea inculpaților, apreciază că sinceritatea sau nesinceritatea acestora este un motiv de circumstanțiere și nu un motiv care trebuie luat în vedere în această fază procesuală.
Învederează Curții că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, și arată faptul că au fost nerespectate anumite dispoziții legale cu privire la luarea măsurii reținerii și îndeplinirea anumitor acte procedurale în procesul penal. Inculpatul a fost audiat în calitate de învinuit, dar măsura reținerii s-a luat pentru inculpat, fără a i se aduce la cunoștință că s-a pus în mișcare acțiunea penală și fără a fi audiat în calitate de inculpat. Apreciază că încadrarea juridică pentru care s-a început urmărirea penală - art.254 și C.P.P. art. 7.1 și 3 din Legea nr.78/2000 nu era o încadrarea juridică corespunzătoare, pentru că prevederile art.7 al.3 din Legea nr.78/2000 nu are nici o legătură cu infracțiune a de luare de mită, fapt constatat ulterior și de MINISTERUL PUBLIC, însă nu s-a făcut nicio schimbare de încadrare juridică, nici o îndreptare de eroare materială, în acest sens.
Sub aspect procedural, consideră că unele probe administrate în cauză nu sunt legale, astfel:
- nu există procesul-verbal de transcriere în integralitate a discuțiilor purtate în mediul ambiental, ci există doar transcrieri rezumative;
- la data organizării flagrantului, din 01.04.2009, autorizația de interceptare în mediul ambiental, încetase la data de 21.03.2009, o prelungire a acesteia cu data de 24.03.2009 nefiind legală pentru că nu putea fi prelungită o măsură încetată de drept.
În concluzie, apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ca nefondat, și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, depunând înscrisuri în acest sens.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită respingerea recursului declarat de către MINISTERUL PUBLIC în această cauză și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Învederează că flagrantul pus la cale nu este efectuat cu profesionalism, și apreciază că, practic, așa cum reiese din probele de la dosar, inculpații au fost provocați. Arată că în momentul desfășurării flagrantului, inculpatul a refuzat primirea a două bancnote de 50 lei, asupra sa negăsindu-se nici o sumă de bani. Apreciază că în acest dosar nu se individualizează exact contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea presupusei infracțiuni de luare de mită și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f
C.P.P.Intimatul-inculpat, arată că este de acord cu concluziile apărătorului în sensul respingerii recursului. De cât timp își exercită profesia nu a cerut și nu a primit foloase materiale de la nici o persoană.
Intimatul-inculpat, arată că este nevinovat și că lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din camera de Consiliu din data de 02.04.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală în temeiul art. 1491alin. 9 Cod procedură penală a respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București privind arestarea preventivă a inculpaților și. În temeiul art.149 ind. 1 alin 12 și art. 146 alin 11 ind. 1 Cod procedură penală a dispus în privința inculpaților măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește fără încuviințarea organului care a dispus această măsură, conform art.145 Cod procedură penală, pe o durată de 29 de zile de la 02.04.2009 până la 30.04.2009 inclusiv.
În baza art.145,alin 1 ind 1 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsii localitatea inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după, caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la organul de poliție în raza căruia își are domiciliul, conform programului de supraveghere trecut de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
De asemenea potrivit art. 145 alin 1 ind 2 Cpp pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea trebuie să respecte obligația de a nu se apropia de martorii denunțători și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect și să nu exercite profesia sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
Potrivit art. 145 alin. 2 ind. 2 Cod procedură penală se atrage atenția inculpaților ca în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin se va lua în ceea ce îi privește măsura arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că prin referatul întocmit în dosarul nr. 378/P/2009 la data de 02.04.2009 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia fost făcută propunerea de arestare preventivă a inculpaților și, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, la datele de 24.02.2009, 26.03.2009 și 01.04.2009 a primit de la martorii - și 100 lei, respectiv 200 lei pentru a nu-i sancționa în mod legal pentru schimbarea de către aceștia a direcției de mers cu încălcarea marcajului longitudinal continuu și l-a ajutat pe învinuitul să primească, în același scop, de la martorul n suma de 300 lei, în ceea ce-l privește pe inculpatul și cu privire la inculpatul, s-a reținut că la datele de 18.03.2009 și 26.03.2009 agentul a primit de la martorii, respectiv sumele de 100 lei, respectiv 300 lei cu scopul de a nu le aplica sancțiunea contravențională legală pentru faptele acestora de încălcare a marcajului longitudinal continuu (șase puncte penalizare și 9-20 puncte amendă). În activitatea infracțională, numitul a fost ajutat de agentul șef de poliție, acesta din urmă fiind cel care i-a înaintat martorului n un proces verbal de sancționare contravențională, completat numai la rubricile referitoare la datele de stare civilă ale contravenientului. La data de 24.02.2009 agentul sef de poliție a primit de la martorul, care a fost oprit de agentul pentru încălcarea marcajului longitudinal continuu, suma de 100 lei pentru a nu-l sancționa în mod legal.
A reținut Tribunalul că nu este îndeplinită condiția cerută de legiuitor în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece inculpații au fost suspendați din funcție astfel că nu se pune problema săvârșirii de către aceștia a unor alte infracțiuni de aceeași natură. Totodată, inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar din conținutul actelor de la dosar rezultă că aceștia au fost apreciați cu calificativul "foarte bine" pe parcursul activității profesionale.
Tribunalul a mai avut în vedere și atitudinea sinceră și de colaborare a inculpaților.
A apreciat că în raport de prev. art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală este mai bună măsura preventivă care să asigure buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpaților de la urmărirea penală sau judecată, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri, a declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru greșita respingere a propunerii de aresta preventivă față de existența unor probe certe privind săvârșirea a cinci infracțiunii de luare de mită, ordinea publică fiind periclitată când cei care trebuie să o aplice, primesc sume de bani pentru a nu face acest lucru, inculpații creându-și un mod de a-și îndeplini îndatoririle de serviciu prin primirea de sume de bani.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate având în vedere criticile aduse, precum și sub toate aspectele conform prev. de art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea, în majoritate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Apreciem că măsura preventivă luată față de inculpați corespunde cerințelor prev. de art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală referitoare la scopul măsurilor preventive, precum și prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală cu privire la lipsa pericolului concret pentru ordinea publică relativ la inculpați, dacă ar fi lăsați în stare de libertate.
Astfel, dacă inculpații au comis cele cinci fapte de luare de mită, urmează să fie sancționați în conformitate cu prev. art. 72 Cod penal, însă pentru luarea unei măsuri preventive, trebuie examinat în concret pericolul pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică, relativ la predispoziția acestora de a mai săvârși noi fapte penale și la existența unor condiții de favorizare a săvârșirii a unor asemenea fapte. Ori, în cauză, o dată suspendați din funcția de polițist, nu mai există posibilitatea obiectivă ca inculpații să mai săvârșească fapte de natura celor pentru care sunt cercetați, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
În plus, toate aceste elemente ce circumstanțiază persoana inculpaților nu vin decât să contureze o imposibilitate a acestora de a mai săvârși fapte antisociale în general, întrucât inculpații prezintă aptitudinea de a conștientiza gravitatea și periculozitatea pretinselor fapte pentru care sunt cercetați.
Așa fiind, constatând că măsura obligării de a nu părăsi localitatea este mai potrivită și a fost aplicată corect de instanța de fond, Curtea, în majoritate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchet.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În majoritate:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 02.04.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în dosar nr-.
Definitivă.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
Red. -
Dact./26.05.2009
Ex.2
Red / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
OPINIE SEPARATĂ
a Judecătorului - -
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpații se află în situațiile prevăzute deart.148 lit. f din pr.pen.: inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică:
-se reține împrejurarea că inculpații au calitatea de agent de poliție, reprezentanți ai autorității de stat, beneficiind de încrederea societății ca garanți ai respectării legii, iar relațiile sociale au fost grav vătămate prin comiterea infracțiunii;
-asupra inculpaților au fost găsite mai multe exemplare ale unor procese verbale de sancționare contravențională nesemnate de către contravenient sau completate numai la rubrica date de stare civilă, existând indicii că ar putea fi identificate și alte persoane care au oferit mită celor doi inculpați. Prin lăsarea lor în libertate s-ar putea împiedica desfășurarea urmăririi penale, inculpații având posibilitatea să contacteze și să influențeze eventualii martori;
-inculpații denotă o perseverență și o specializare infracțională, periculozitatea socială a acestora fiind relevată de modul de concepere a infracțiunii (creau o stare de temere în rândul șoferilor contravenienți comunicându-le că vor fi pedepsiți cu o sancțiune mai severă decât cea prevăzută în mod legal, reținerea permisului de conducere, creau o aparență de legalitate întocmind procese verbale de sancționare incomplete păstrând asupra lor toate cele trei exemplare, șoferii neavând cunoștință de faptul că au fost sancționați pentru o faptă mai ușoară și că au fost penalizați cu puncte); inculpații au avut o atitudine nesinceră.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
