Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 117/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 117
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații G și împotriva încheierii nr.5/2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul G personal, în stare de arest, asistat de avocat ales, pentru inculpatul lipsă, avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație inculpatului G, aceasta fiind consemnată în proces verbal, atașat separat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului G depune la dosar, în circumstanțiere, practică judiciară privind speța de față și declarațiile unor persoane din localitate, precum și motivele de recurs.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului G solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, casarea încheierii recurate, care este netemeinică, și rejudecând cauza, respingerea propunerii de arestare preventivă, formulată de parchet, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143, 148 lit.a și f Inculpatul C.P.P. nu s-a sustras de la urmărirea penală, cum greșit s-a reținut de către tribunal, acesta prezentându-se de bună voie la judecarea propunerii de arestare preventivă, iar anterior s-a prezentat la toate solicitările organelor de cercetare penală. Instanța de fond, prin aprecierile făcute, a încălcat prezumția de nevinovăție, inculpatul neprezentând pericol social concret pentru ordinea publică, iar acest pericol trebuie dovedit, arestarea preventivă este o măsură extremă, vizând privarea de libertate a persoanei, iar fapta care este reținută în sarcina inculpatului a avut loc cu un an și J în urmă. De asemenea, declarațiile martorilor audiați în cauză, sunt contradictorii.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare respingerea propunerii de arestare preventivă.
Procurorul pune concluzii de respingere a celor două recursuri, ca nefondate, menținerea încheierii recurate, ca fiind temeinică și legală, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143, 148 lit.a și f C.P.P. inculpații prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Inculpatul G, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.5/2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G, fiul lui și, născut la 23.09.1989, domiciliat în nr. 518 com. jud. A, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 05.05.1988, domiciliat în nr. 518 com. jud. A, CNP -, împotriva cărora s-au emis mandate de arestare preventivă pe timp de 30 zile, pentru inculpatul G cu începere de la 20.01.2010 până la 18.02.2010, inclusiv, iar pentru inculpatul de la data executării mandatului de arestare preventivă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând dosarul de urmărire penală nr. 265/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad prezentat de procuror odată cu sesizarea pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpații G și, au fost reținute următoarele:
Prin ordonanța din 14.01.2010, dată în dosarul nr. 265/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arads -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuiții G și pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte - prev. de art. 183 Cod penal, prin ordonanța procurorului, față de cei doi inculpați a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru aceleași infracțiuni, cu aceeași încadrare juridică; inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii anterior menționate, reținându-se în fapt că, în noaptea de 20/21.07.2008, în jurul orei 23.00, victima, în timp ce se deplasa pe o stradă din localitatea, în apropierea locuinței sale, a fost lovit de cei doi inculpați, în zona capului cu o, astfel încât victima a căzut în stare de comă, iar în data de 04.08.2008 a decedat la Spitalul Clinic Județean
În acest context, procurorul de caz consideră necesar ca față de cei doi inculpați să fie luată măsura arestării preventive pentru 30 de zile, întemeiată pe dispozițiile art.143 Cod penal și art.148 lit. a, b și f Cod penal.
În motivarea propunerii de arestare preventivă înaintată instanței, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arads -a aratat că, ambii inculpați au fugit și s-au ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire penală, există date că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea mai multor martori, iar inculpații au comis o infracțiune gravă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând totodată și probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Audiat în cadrul procedurii prevăzute de art. 149/1 Cod procedură penală, inculpatul arată că nici el, nici fratele său, inculpatul, nu l-au bătut pe și nu sunt vinovați de moartea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, și anume declarațiile martorilor:, -, -, G, - -martor audiat cu altă identitate, care relatează împrejurări concrete privind faptul că inculpații l-au atacat pe, l-au bătut, după care l-au lăsat căzut la pământ în stare de inconștiență, constatarea medicului legist privind cauza morții victimei care a fost violentă fiind cauzată de edemul cerebral acut posttraumatic, cu comă instalată, ce poate fi rezultatul lovirii cu și/sau corpuri dure, declarația dată de inculpat astăzi după prezentarea acuzațiilor, cu privire la faptul că în seara zilei de 20 iulie 2008, el, fratele său și mama lor au plecat împreună cu victima de la domiciliul martorului, prima instanță a reținut că în cauză există probe temeinice din care se poate reține că inculpații au săvârșit fapta penală pentru care sunt acuzați, ce constituie infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 cod penal.
Astfel, sub aspectul condițiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestări preventive, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Pe lângă această condiție, pentru luarea măsurii arestării preventive se impune să fie îndeplinit și unul din cazurile la care se referă art. 148 Cod procedură penală, în cauză fiind invocate cele de la literele a, b și f, și anume: - inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei; - există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă; - inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, din care instanța le va rețină pe cele prevăzute de literele a și f.
În ce privește cazul prevăzut de art.148 lit.a Cod procedură penală, prima instanță a avut în vedere atitudinea adoptată de inculpați pe parcursul derulării actelor de cercetare și de urmărire penală din care s-a reținut că s-au sustras acestora, iar în continuare există un risc semnificativ ca ei să se comporte în aceeași modalitate, ceea ce ar afecta buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, inculpatul a plecat în Italia imediat după consumarea evenimentelor, familia susținând că nu cunoaște adresa acestuia și nu au vreun mijloc prin care să ia legătura cu el, împrejurare contrazisă de actele prezentate de procuror privind posibilitatea reală de contactare telefonică a acestuia; iar, inculpatul, după ce a fost chemat la postul de poliție, fără să anunțe organele de anchetă a plecat și nu a înțeles să mai răspundă citației și mandatului de aducere trimise de tribunal. De asemenea, a negat că are în utilizare un telefon mobil și că poate lua legătura cu familia în acest mod, împrejurare care este contrazisă de actele dosarului din care se reține că au fost interceptate și înregistrate convorbiri telefonice ale acestuia.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă litera faa rt. 148, prima instanță a găsit fondată aprecierea procurorului în sensul existenței acestuia.
Astfel, se remarcă gravitatea faptei comise de inculpați, lovirea unei persoane într-o zonă vitală, abandonarea acestuia în stare de inconștiență și survenirea decesului la un interval de timp scurt, care, după cum rezultă din declarațiile martorilor a creat un acut sentiment de insecuritate pentru locuitorii din l, ce poate fi înlăturat numai printr-o măsură de izolare a făptuitorilor de restul colectivității, cel puțin temporar, pe parcursul derulării cercetărilor, prin luarea măsurii arestării preventive, mai ales că inculpatul a mai fost cercetat în dosarele penale cu nr.1109/P/2008 și 955/P/2008 pentru infracțiuni contra persoanei și contra relațiilor de conviețuire socială, prevăzute de art.180, 193,321,217 și 293 toate din codul penal.
În caz contrar, la nivelul disciplinei publice s-ar produce un real dezechilibru ce poate alimenta temerea că împotriva unor persoane asupra cărora planează acuzația comiterii unor fapte percepute ca deosebit de grave, organele abilitate ale statului nu acționează suficient, iar în cele din urmă, că legea nu este aplicată ferm, putând constitui totodată și o încurajare pentru comportamente similare.
Față de cele arătate, găsind fondată solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, văzând și dispozițiile art. 149 și art. 1491Cod procedură penală, prima instanță, reținând temeiurile prevăzute de art.143, 148 lit. a, f Cod procedură penală, a admis, împotriva inculpaților urmând să fie emise mandate de arestare preventivă pentru 30 de zile; pentru inculpatul G cu începere de la 20.01.2010 până la 18.02.2010, inclusiv, iar pentru inculpatul de la data executării mandatului de arestare preventivă.
Împotriva încheierii Tribunalului Arad au declarat recurs inculpații G și.
Inculpatul Gac riticat încheierea pentru netemeinice și nelegalitate pe motiv că nu s-a făcut dovada că s-a sustras de la urmărirea penală fiind prezent la toate solicitările organelor de cercetare penală.
De asemenea se arată că nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică depunând în acest sens un set de declarații din partea persoanelor care îl cunoaște.
Inculpatul a motivat în scris recursul dar a fost susținut oral de către apărătorul din oficiu care a solicitat cercetarea inculpatului în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art. 385 ind.6 al.3 cpp se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Din actele de la dosar se reține că inculpați sunt suspectați de săvârșirea infracțiunii de loviri și vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 cp, reținându-se că în data de 20/21.07.2008, în jurul orelor 23.00, victima, în timp ce se deplasa pe o stradă din loc., jud. A, în apropierea locuinței sale a fost lovită în mod repetat de către cei doi inculpați G și în zona capului cu o, astfel că victima a căzut la pământ fiind dusă la spital în stare comă unde și decedat în data de 04.08.2008.
În mod întemeiat instanța de fond a apreciat că potrivit actelor dosarului de urmărire penală inculpații s-au sustras de la urmărirea penală, fiind incident cazul de arestare prev. de art.148 lit. a cpp
Inculpatul, la scurt timp de la consumarea evenimentelor a plecat în Italia, familia susținând în mod neîntemeiat că nu cunoaște unde se află iar inculpatul G după ce a fost chemat la poliție, fără să anunțe organele de poliție a plecat și nu a mai răspuns citației și mandatului de aducere negând că ar avea un telefon mobil și că poate lua legătura cu familia deși au fost înregistrate convorbiri telefonice ale acestuia.
Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și 148 lit.f cpp în sensul că este dovedit, potrivit declarațiilor martorilor indicați prin încheiere de prima instanță, că sunt indicii temeinice că inculpații a comis faptele pentru care sunt cercetați.
De asemenea s-a reținut în mod întemeiat și incidența cazului de arestare prev. de art.148 lit.f cpp.în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Noțiunea de probe la care se referă textul menționat mai sus, nu trebuie confundat cu noțiunea de mijloace de probă definită de prev. art. 64 cp care poate include acele probe sau indicii temeinice la care fac referire dispozițiile art.143 cpp dar poate avea o sferă mai largă, incluzând și elemente de fapt din care să rezulte periculozitatea socială sporită care ar justifica arestarea preventivă.
În consens cu cele menționate mai sus se apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie întodeauna probat prin administrarea unor anumite dovezi ci poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia,amploarea faptelor în care a fost implicat și consecințele săvârșirii infracțiunii.
Raportat la fapta inculpaților se reține că ei sunt suspectați de săvârșirea unei fapte grave ce rezultă și regimul sancționator foarte, prev. de lege și având în vedere gravitatea deosebită a faptei a împrejurărilor și circumstanțelor în care a fost comisă lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Fapta comisă de inculpați, prin gravitatea ei, creează o rezonanță în rândul colectivității de natură a da naștere la temerea că împotriva unor persoane care comit asemenea fapte organele judiciare nu reacționează suficient ceea ce ar încuraja și alte persoane să comită infracțiuni.
Prin urmare recursurile inculpaților sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art. 38515, pct. 1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G și împotriva încheierii nr.5/2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă inculpatul G la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 01 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
RED:CC/08.02.2010
Dact: 2 exempl/ 08 Februarie 2010
Primă instanță: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Constantin Costea, Codrina Iosana
