Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1186/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1186/
Ședința publică din 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -l Teritorial Timișa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 176/CC/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar solicită admiterea recursului și casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, precizând că încheierea recurată nu este motivată sub aspectul existenței probelor din care să reiasă pericolul social. De asemenea, precizează că scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane este exploatarea în vederea obținerii unui folos, însă inculpatul nu a obținut nici un folos, nefiind întrunită latura obiectivă a infracțiunii. Totodată, arată că din declarația numitului rezultă faptul că minora nu locuia la inculpat, acesta fiind nașul minorei. În ceea ce privește motivarea încheierii, nefăcându-se vorbire despre probe ce ar duce la concluzia că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Procurorul solicită respingerea recursului, întrucât încheierea tribunalului este legală și temeinică.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 176/CC din 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 136.p Cod Penal, art. 1491Cpp, rap. la art. 148 lit. f a C.P.P. fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș și d-a dispus arestarea preventivă a inculpatului zis "" sau "", fiul lui și, născut la data de 06.11.1954 în Râmnicu S, domiciliat în T,-,. 7, jud. T, fără forme legale în T, B-dul 16 1989,. 47.A,.33, jud. T, CNP - -, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 09.12.2008 până la data de 06.01.2009.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 09.12.2008, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara, a solicitat arestarea preventivă a inculpatului zis "" sau "" pentru perioadă de 29 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală la data de 8.12.2008 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată și lipsire ilegală de libertate, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 189 alin. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal, constând în aceea că, începând din toamna anului 2008 împreună cu concubina sa a racolat mai mulți tineri de ambele sexe, găzduindu-i la locuința sa din T, B-dul 16 1989 nr. 47.,. 33, jud. T, iar ulterior sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă în Spania și Germania i-a lipsit ilegal de libertate, exploatându-i atât prin practicarea prostituției, cât și prin muncă, folosind în acest sens acte de violență și amenințare precum și șantajul sub forma sechestrării copilului minor aparținând uneia dintre victime.
Prin ordonanța din 09.12.2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile mai sus menționate.
În opinia organelor de urmărire penală, se arată că se impune arestarea preventivă a inculpatului întrucât acesta a săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa închisorii este mai mare de 4 ani, că există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din analiza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr. 103/D/P/2008 din data de 09.12.2008 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul zis "" sau "" pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată și lipsire ilegală de libertate, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 189 alin. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că, începând din toamna anului 2008 împreună cu concubina sa a racolat mai mulți tineri de ambele sexe, găzduindu-i la locuința sa din T, B-dul 16 1989 nr. 47.,. 33, jud. T, iar ulterior sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă în Spania și Germania i-a lipsit ilegal de libertate, exploatându-i atât prin practicarea prostituției, cât și prin muncă, folosind în acest sens acte de violență și amenințare precum și șantajul sub forma sechestrării copilului minor aparținând uneia dintre victime.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 148 alin.1
C.P.P.Prima instanță a reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Murray contra Marea Britanie, luarea măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune că autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane.
Pe de altă parte, s-a reținut că art. 5 alin. 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond a considerat că în prezenta cauză există indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoare mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că numitul este posibil să fi comis acele fapte.
În acest sens au fost observate declarațiile părților vătămate, și, declarații pe care tribunalul le-a considerat că pot contribui la conturarea unui anumit mod de operare a inculpatului și a concubinei acestuia, precum și a altor persoane care au acționat alături de aceștia.
Sub acest aspect, instanța de fond a subliniat faptul că în cadrul procesului penal, probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea lor făcându-se de către organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în vederea aflării adevărului.
Reținându-se că declarațiile părților vătămate sunt enumerate de dispozițiile art. 64.Cod Penal, printre mijloacele de probă admise în cadrul procesului penal, iar prevederile art. 75 Cpp consacră principiul potrivit căruia declarațiile părții vătămate pot contribui la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe, s-a apreciat că acest principiu nu împiedică însă organul judiciar să utilizeze declarațiile părții vătămate ca mijloc de probă în situația în care aceste declarații se coroborează cu declarațiile altor părți vătămate, pentru a evidenția o anumită stare de fapt. În consecință, s-a apreciat că susținerile apărătorului inculpatului, care a menționat că declarațiile părților vătămate nu ar trebuie luate în considerare, întrucât nu se coroborează cu alte probe, nu pot fi primite, aceste declarații coroborându-se între ele, în același timp la dosar existând și alte dovezi care confirmă variantele prezentate de acestea, dar și cu declarațiile martorilor, și, parțial cu declarația concubinei inculpatului, precum și cu altele medicale și scrisorile depuse.
Din analiza declarațiilor părților vătămate instanța de fond a observat că inculpatul zis "" sau "" este cel care se ocupa împreună cu concubina sa, de racolarea victimelor pe care îi găzduiau la locuința acestora din T, B-dul 16 1989 nr. 47,. 33, jud. T, iar ulterior sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă în Spania și Germania i-a lipsit ilegal de libertate și i-a exploatat atât prin practicarea prostituției cât și prin muncă, folosind în acest sens și acte de violență și amenințare, precum și șantajul sub forma sechestrării copilului minor aparținând uneia dintre victime.
S-a reținut că declarația părții vătămate se coroborează cu declarația părții vătămate și a martorului, contrazicând susținerile inculpatului și a concubinei acestuia, cu privire la modul de racolare a, rezultând că un vecin al soților, pe nume, i-a făcut cunoștință cu, despre care i-a spus că are o firmă și îi poate asigura atât un loc de muncă, cât și cazare. S-a mai reținut că după ce i-a făcut cunoștință, la două zile, inculpatul a venit cu o mașină fiind însoțit de și a luat-o pe și pe fiica acesteia, după care, la un interval de aproximativ 2 săptămâni, s-a întâlnit cu soția și a luat fetița de la acesta. Soția era însoțită de partea vătămată și de fetița acesteia. Același martori susține că a reușit să mai vorbească cu soția sa ajutat fiind de, deoarece aceasta susține că este în permanență urmărită de inculpat și este amenințată că dacă încearcă să plece se va răzbuna pe amândoi.
Tribunalul a reținut că despre amenințările inculpatului relatează acest martor, care a fost contactat telefonic de inculpat în 30.08.2008, acesta comunicându-i despre banii cheltuiți cu soția sa pentru tratament și l-a convocat la o întâlnire a doua zi.
De asemenea, din declarațiile părții vătămate, instanța de fond a reținut că acesta a fost contactat de către inculpat într-un bar în zona de Nord, propunându-i să lucreze în Germania la și până la plecare să locuiască într-una din proprietățile inculpatului. Acceptând oferta, s-a mutat în garsonieră unde le-a găsit pe și, contrazicând susținerea inculpatului că l-a rugat să-i primească pe și.
S-a reținut că cele trei părți vătămate au confirmat împrejurarea că nu erau în posesia actelor de identitate, că erau supravegheați permanent de inculpat, concubina acestuia sau alte persoane din anturajul inculpatului, erau amenințați că li se va face rău familiei lor dacă nu vor asculta de inculpat sau dacă ar încerca să fugă, fiind chiar agresați fizic, sens în care există declarațiile părților vătămate și care se coroborează cu actele medicale depuse la dosar.
Totodată, din declarațiile părților vătămate și a martorului, instanța de fond a constatat că fiica sa minoră a fost dusă la F la mama lui în perioada când mama ei se afla în Spania împreună cu concubina inculpatului, fiind determinată astfel să rămână să practice prostituția în folosul inculpatului, minora fiind recuperată de tatăl său ca urmare a rugăminții mamei fetei, din apartamentul situat în T, în care locuia și soția acestuia, după ce i-a amenințat că va anunța organele de poliție.
Tribunalul a mai reținut că din probele administrate în cauză, nu rezultă că partea vătămată și-ar fi dat acordul pentru ca fiica sa să fie dată în grijă altei persoane, cu atât mai mult cu cât aceasta avea mamă care o putea supraveghea, aceasta fiind audiată în calitate de martor.
S-a reținut că în perioada în care părțile vătămate și erau ținute în apartamentul inculpatului atent supravegheate, acestea au fost la medic, la tratamente de înfrumusețare, dar și obligate să se prostitueze în folosul inculpatului, pentru ca acesta să-și recupereze cheltuielile.
De asemenea, s-a reținut că, deoarece partea vătămată nu era plecat în Germania, conform declarației acestuia, inculpatul l-a chemat să-l însoțească la complexul comercial Real unde urma să cumpere produse electronice, în rate, pe numele părții vătămate, pe care apoi să le vândă, pentru a realiza banii necesari vânzării, iar pentru că nu a fost de acord cu această propunere, a fost bătut de inculpat, reușind să fugă când acesta l-a trimis la baie să se spele. Deși inculpatul a avut o altă versiune pentru corecția pe care recunoaște că i-a aplicat-o părții vătămate, tribunalul a considerat că aceasta nu a fost confirmată de nici o altă probă.
S-a apreciat că între declarația inculpatului dată la procuror șic ea dată în fața instanței există contradicții, la fel și între declarațiile sale și cea a concubinei sale, atât în ceea ce privește deplasarea concubinei sale și a lui în Germania, cât și cu privire la deplasarea sa în Germania.
S-a considerat de către tribunal că deși inculpatul a afirmat faptul că declarațiile părților vătămate nu sunt conforme cu adevărul și nu înțelege reacția actuală a acestora, care avea posibilitatea să se plângă de ce li s-a întâmplat, susținerile lui sunt contrazise de probele existente la dosar.
Nu în ultimul rând instanța de fond a avut în vedere și declarația concubinei inculpatului, care a recunoscut că a fost plecată în Spania împreună cu partea vătămată pentru a găsi de lucru și pentru că nu au găsit de lucru au avut ideea de a practica prostituția.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că în prezenta cauză subzistă suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul zis "" sau "" să fie implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală.
În ceea ce privește apărarea inculpatului cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina sa, Tribunalul Timișa precizat că forma calificată a infracțiunii de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. 2.Cod Penal nu este limitată doar la împrejurarea că fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, ci sunt prevăzute și alte modalități de comitere care atrag această calificare, respectiv "dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj"
Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, instanța de fond a apreciat că referitor la persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Sub acest aspect tribunalul a avut în vedere probele existente la dosarul de urmărire penală, reținând că toate părțile vătămate au subliniat periculozitatea deosebită a inculpatului, arătând în mod repetat că inculpatul le-a adresat amenințări în situația în care se vor adresa autorităților și chiar a exercitat violențe asupra unora dintre părțile vătămate. În acest context, instanța de fond a apreciat că în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, există un risc palpabil ca acesta să exercite presiuni asupra persoanelor care au dat declarații împotriva sa și a concubinei sale, pentru a le determina să-și schimbe declarațiile. În acest context, neluarea unei măsuri preventive față de asemenea persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în realizarea unor activități dintre cele mai grave, ceea ce ar putea condice inclusiv la imposibilitatea aflării adevărului în cauză, s-a considerat că ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
La luarea măsurii preventive împotriva inculpatului, tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art. 5 alin. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenție preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Or, în prezenta cauză, considerându-se că este vorba de o acțiune de mare amploare, în care este posibil să fie implicate și alte persoane ce trebuie identificate, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea operațiuni, prin care se aduce o atingere gravă nu numai încrederii cetățenilor în capacitatea autorităților de a asigura un climat legal pentru desfășurarea activităților lucrative, ci și demnității umane, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care s-a considerat că se impune arestarea preventivă a inculpatului, măsura preventivă fiind o condiție a asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru aceste considerente, în condițiile în care s-a apreciat că există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, care prin natura lor sunt infracțiuni de pericol, iar raportat la modalitatea de comitere a faptelor și la persoana acestuia s-a putut aprecia că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art. 1491Cpp, rap. la art. 148 lit.f C.P.P. cu aplcarea art. 143.C.P.P. Tribunalul Timișa admis propunerea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.
Împotriva încheierii penale nr. 176/CC/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 09.12.2008, inculpatul a declarat oral recurs, în termenul prevăzut de lege. Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a condițiilor de legalitate și temeinicie privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, constatând că există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în mod just Tribunalul a considerat că există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunile de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 2.
Cod PenalDeclarațiile părților vătămate se coroborează cu cele ale martorilor sub aspectul modului de operare al inculpatului, respectiv racolarea de către acesta a mai multor persoane din zona de Nord din T prin promisiunea asigurării unor locuri de muncă în străinătate, găzduirea acestora și exploatarea lor prin muncă sau prin practicarea prostituției.
Părțile vătămate și au arătat că inculpatul le-a dus cu mașina pe Calea pentru a face sex pe bani și că au fost nevoite să producă pentru (porecla inculpatului recurent).
Martorii, n și au declarat că despre știu că își căuta fete în zona de Nord din T și le ducea acasă la el la garsoniere, le sechestra și le obliga să meargă la stradă unde să racoleze clienți și să producă bani pentru el. Martorul nam ai arătat că inculpatul s-a legat și de fosta lui soție,.
Partea vătămată a declarat că inculpatul l-a abordat, propunându-i să-l ducă la muncă în Germania, să locuiască până la plecare într-un apartament proprietatea inculpatului, să meargă cu acesta la complexul comercial "Real" să cumpere produse în rate pe numele părții vătămate pentru ca apoi să le vândă și să obțină bani de drum; a mai arătat că a fost bătut de inculpat pentru că a refuzat această ultimă propunere.
De asemenea, din probatoriul administrat până în acest moment, reies indicii că inculpatul ar fi săvârșit și o infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal. Sub acest aspect declarația părții vătămate se coroborează cu cea a martorei și cu cea a martorului, din care reiese că era fata de produs a lui, aceasta plângându-se că inculpatul îi cere 2.000 euro drept datorie pentru a-și putea recupera fetița minoră sechestrată de la.
Tribunalul a reținut în mod corect atât pericolul social al faptelor săvârșite ( trafic de persoane în formă continuată și lipsire de libertate în formă calificată), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului (față de modul de operare - racolarea din zona T Nord a unor persoane fără ocupație, promisiunea unor locuri de muncă în străinătate sau că îi va scăpa de sărăcie, reținerea actelor de identitate în vederea creării unei stări de dependență a acestor persoane față de el; numărul mare de persoane vătămate).
Instanța de recurs observă că sunt neîntemeiate criticile apărătorului inculpatului la adresa încheierii recurate, respectiv că aceasta ar fi nemotivată sub aspectul probelor că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Prima instanță a procedat la o examinare atentă a temeiurilor care justifică măsura arestării preventive, soluția adoptată fiind motivată în mod detaliat, iar în considerentele hotărârii atacate s-a făcut trimitere la materialul probator aflat până în acest moment la dosarul de urmărire penală și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie.
În consecință, prima instanță a făcut o justă apreciere a necesității luării față de inculpat a măsurii arestării preventive.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 176/CC/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 09.12.2008.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 176/CC/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 09.12.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red /23.12.2008
Dact 2.ex./06.01.2009
Prima instanță- jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Florin
