Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 12/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE PENALĂ Nr. 12/2008
Ședința separată de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva Încheierii penale nr. 37 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurenți Inculpați -, GH. și personal în stare de arest la. Sibiu și asistați de avocat desemnat apărător din oficiu cu delegații de asistență juridică la dosar.
- recurenți Inculpați -, și personal în stare de arest la. Sibiu și asistați de avocat desemnată apărător din oficiu cu delegații de asistență juridică la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța, din oficiu raportat la obiectul dosarului pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată.
Reprezentanta parchetului solicită declararea ședinței de judecată nepublică.
Apărătorii din oficiu ai inculpaților pun aceleași concluzii.
Instanța declară ședința nepublică raportat la obiectul dosarului și constată îndeplinite condițiile de nepublicitate a ședinței de judecată.
Întrebați fiind de către instanță, inculpații declară că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Toți inculpați recurenții au consimțit a face declarații în fața instanței de recurs, motiv pentru care s-a procedat la audierea acestora, declarațiile inculpaților fiind atașate la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, alte chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător din oficiu pentru inculpații recurenți, solicită admiterea recursurilor formulate de aceștia, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza respingerea propunerii de arestare preventivă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și revocarea măsurii arestării preventive luată față de cei 3 inculpați, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Într-adevăr fapta săvârșită de inculpați este gravă, inculpații au recunoscut săvârșirea acesteia și raportat la împrejurările concrete de săvârșire a faptei, la faptul că minora i-a dus în eroare raportat la vârstă și la atitudinea victimei (conotații sexuale), toți inculpații au declarat că aceasta avea convingerea că-și exprimă consimțământul pentru acte sexuale iar inculpații nu au avut discernământul acțiunilor pe care le-au făcut.
Mai mult decât atât inculpații nu au agresat fizic victima așa cum reiese din raport medico-legal întocmit în cauză, sunt la prima confruntare cu legea penală, nu au antecedente penale, acesta a fost un incident izolat; regretă sincer fapta, au colaborat cu organele de urmărire penală și au recunoscut fapta săvârșită.
De altfel în cauză nu există probe din care să rezulte că puși în libertate s-ar sustrage de la urmărirea penală și că vor influența declarațiile martorilor în cauză.
Avocat, desemnată apărător din oficiu pentru inculpații recurenți, și solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii penale atacate și respingerea propunerii de arestare preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpaților în libertate și în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura preventivă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara.
Din probele existente la dosar nu rezultă că inculpații au constrâns partea vătămată pentru a întreține raportul sexual, au fost sinceri și au recunoscut că au săvârșit fapta iar cercetarea lor în stare de arest, în special pentru faptul că sunt minori ar afecta dezvoltarea acestora. Invocă disp. art.37 lit.b din Legea nr.18/1990 cu privire la ratificarea Convenției privind drepturile copilului.
Mai arată că starea de arest este o stare de excepție și inculpații regretă fapta comisă, nu au antecedente penale și inculpații minori nu prezintă pericol concret pentru societate dacă vor fi cercetați în libertate.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii 37 din 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu prin care s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pentru infracțiunea de viol în formă calificată prev. de art.197 alin.1 lit.a și alin.3 Cod penal.
Instanța de fond corect a apreciat în raport de probațiunea administrată până în această fază procesuală că, în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol, raportat la declarațiile părții vătămate coroborate cu cele ale martorelor prezente la fața locului și care au asistat la actele de constrângere și amenințare exercitate asupra lor.
Mai mult decât atât, inculpații erau în cunoștință de cauză ce vârstă avea partea vătămată și în contextul dat raportat la modul în care au acționat, împreună asupra unui copil fără posibilitate de apărare și impactul social care l-ar avea asupra societății civile punerea acestora în libertate, măsura luată este justificată.
Inculpații recurenți, și, în ultimul cuvânt, fiecare au solicitat să fie cercetați în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin încheierea penală nr. 37/ 9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și în consecință s-a dispus în baza art. 143, 146, 149/1 al. 10, 151.C.P.P. coroborat cu art. 148 lit. f C.P.P. arestarea preventivă a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 al. 2 lit. a și al. 3.Cod Penal, pe o durată de 29 de zile începând cu data de 9.06. 2008 ora 19.30 și până la data de 7.07.2008 ora 19.30; în baza art. 143, 146, 149/1 al. 10, 151.C.P.P. coroborat cu art. 148 lit. f C.P.P. și art. 160/h al. 3.C.P.P. s-a dispus arestarea preventivă pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 al. 2 lit. a și al. 3.Cod Penal, pe o durată de 19 zile începând cu data de 9.06. 2008 ora 19.30 și până la data de 27.06.2008 ora 19.30, a inculpaților minori, și.
În motivarea încheierii Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 09.06.2008 dată în dosar nr.383/P/2008 s-a confirmat rezoluția de începere a urmăririi penale față de inculpații, -, - și pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal.
Din declarațiile inculpaților, prin care se recunoaște săvârșirea faptelor, declarația victimei, declarația martorei, care a fost de față când victima a fost amenințată și luată pe sus de inculpați, declarația martorilor și, martori oculari care au văzut când victima a fost luată pe sus și striga după ajutor, toate acestea coroborate cu actele medico-legale depuse la dosar care atestă consumarea unui raport sexual recent, rezultă că există indicii temeinice în sensul celor prev. de art.68/1 Cod procedură penală că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
De asemenea faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea peste 4 ani.
Pericolul social concret al fiecărui inculpat în parte rezidă din modalitatea concretă în care au acționat cei șase inculpați împreună, împotriva unei minore de 13 ani, aflată în imposibilitatea de a se apăra, precum și din ecoul social, din temerea pe care o prezintă comiterea unei asemenea fapte, asupra societății.
Astfel, considerăm că măsura arestării preventive pentru fiecare inculpat în parte este justificată, lăsarea în libertate a acestora putând duce la tulburarea ordinii publice, existând pericol ca inculpații să comită o nouă infracțiune, raportat la faptul că nici unul dintre ei, luați în parte, nu realizează gravitatea majoră a faptelor săvârșite, considerând că a fost mai mult "o glumă" iar victima a fost de acord. De asemenea nici unul dintre inculpați nu are ocupație, având un nivel de educație redus, nerealizând impactul social negativ pe care îl are comiterea unor asemenea fapte.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen toți inculpații.
Inculpații, și, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, respingerea propunerii de arestare preventivă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursurilor se arată că deși fapta pe care au săvârșit-o este gravă și au recunoscut săvârșirea acesteia, totuși, au fost induși în eroare cu privire la vârsta victimei, atitudinea acesteia le-a creat convingerea că și-a exprimat consimțământul și în consecință nu au avut discernământul faptelor săvârșite. Se mai arată că nu au agresat fizic victima - acest fapt rezultând din certificatul medico-legal întocmit în cauză, sunt la prima confruntare cu legea penală, regretă faptele și nu există probe din care să rezulte că s-ar sustrage de la urmărire penală sau că vor influența declarațiile martorilor.
Inculpații minori, și personal și prin apărătorul desemnat din oficiu au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, respingerea propunerii de arestare preventivă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivare s-a arătat că din probele existente la dosar nu rezultă că inculpații ar fi constrâns victima să întrețină relații sexuale, au fost sinceri și au recunoscut faptele iar cercetarea lor în stare de arest preventiv le-ar afecta dezvoltarea. Invocă disp. art.37 lit.b din Legea nr.18/1990 cu privire la ratificarea Convenției privind drepturile copilului.
Mai arată că starea de arest este o stare de excepție și inculpații regretă fapta comisă, nu au antecedente penale și nu prezintă pericol concret pentru societate dacă vor fi cercetați în libertate.
Curtea de APEL ALBA IULIA examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursurile declarate sunt nefondate, din următoarele considerente:
Inculpații, atât cei majori cât și cei minori sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 al. 2 lit. a și al. 3.Cod Penal constând în aceea că la data de 8.06.2008 au întreținut relații sexuale prin constrângere și profitând de imposibilitatea parții vătămate în vârstă de 13 ani de a se apăra, în livada de cireșe a localității.
Din probele administrate până în prezent, respectiv din declarația victimei, declarațiile martorilor, și precum și din declarațiile inculpaților rezultă bănuiala rezonabilă că toți inculpații ar fi săvârșit infracțiunea pentru care sunt inculpați și cercetați.
Se constată că faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul social rezidă din modalitatea în care au săvârșit faptele - asupra unei minore de 13 ani, care nu s-a putut apăra, precum și din rezonanța socială constând în aceea că inculpații, bănuiți de săvârșirea unei infracțiuni grave, ar putea fi cercetați în stare de libertate.
Apărările inculpaților că au fost induși în eroare cu privire la vârsta victimei și că aceasta și-ar fi exprimat consimțământul să întrețină relații sexuale nu pot fi luate în considerare, atâta timp cât din probele administrate până în prezent a rezultat că inculpații au luat victima pe sus, în timp ce aceasta striga după ajutor, victima nu putea să consimtă valabil la întreținerea relațiilor sexuale. În același timp, nu se poate reține că victima să-și fi exprimat un consimțământ atâta timp cât era înconjurată de 6 persoane care nu i-au dat nici o posibilitate de a se apăra. Mai trebuie ținut seama și de vârsta victimei și posibilitatea acesteia de a putea discerne cu privire la intențiile inculpaților.
În ce privește inculpații minori, aceștia au arătat prin apărătorul desemnat din oficiu că arestul preventiv este o măsură de excepție în ce-i privește și s-a invocat disp. art.37 lit.b din Legea nr.18/1990 cu privire la ratificarea Convenției privind drepturile copilului. Se constată că la fel ca și inculpații minori și victima minoră are dreptul de a nu fi supusă la o faptă care i-ar putea afecta dezvoltarea fizică și emoțională viitoare. Dispozițiile din Convenția cu privire la drepturile copiilor nu trebuie a fi interpretate în sensul că minorii bănuiți a fi săvârșit fapte penale de o mare gravitate pot să nu răspundă pentru faptele lor invocând starea de minoritate și drepturile copilului în detrimentul unei părți vătămate de numai 13 ani. Este adevărat că cercetarea în stare de arest preventiv a minorilor este o măsură de excepție, dar această măsură se impune atunci când inculpații minori sunt bănuiți a fi săvârșit o infracțiune de mare gravitate și care prezintă un pericol social concret datorită împrejurărilor în care a fost săvârșită și, mai ales asupra unei victime minore incapabilă de a se apăra.
Se apreciază că în această fază a procesului penal, raportat la faptele presupus a fi săvârșite de inculpați, de o gravitate maximă, nu se impune ca aceștia să fie cercetați în stare de libertate. În mod corect, având în vedere faptele presupus a fi săvârșite de inculpați, gravitatea acestora și pericolul social concret al faptelor, Tribunalul a dispus arestarea preventivă a inculpaților.
În ce privește faptul că inculpații au recunoscut parțial faptele, nu posedă antecedente penale și regretă faptele, acestea sunt circumstanțe personale de care se va ține seama în eventualitatea că inculpații vor fi trimiși în judecată și împotriva lor se va pronunța vreo soluție de condamnare.
Față de cele arătate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.P.P. recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 al. 2.p Cod Penal numiții recurenți vor fi obligați la plata sumei de câte 90 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 40 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva Încheierii penale nr. 37 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dos. nr-.
Obligă pe numiții recurenți la plata sumei de câte 90 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 40 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./
2ex/13.06.2008
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
